Privirii tale
Mi-i prețioas-a ta privire
Când mă învăluie candid
Căci simt imensa fericire
Inundându-mi orice gând.
Și lași săgețile să zboare
Spre înălțimi cu dorul greu,
Iar eu presar mărgăritare
Pe calea sufletului tău.
Mă supun, mă las robită
De ochii tăi atât de dragi
Pregătindu-mă de nuntă,
Privindu-te cum te prefaci,
Că nu vrei, că nu dorești
Un iris înflorit în taină
Însă pe dat’ te fâstâcești,
Lăsând o lacrimă pe geană
