Cuvinte
La granița dintre o faptă și-un gând,
Și-a găsit adăpost un cuvânt…
E ostent, a zburat, când prin întuneric,
când prin lumină…
Ba amețit de feerie, ba mistuit de câte o vină
cum că, nu și-a protejat aripile deloc…
Le-a lăsat să treacă prin pucioasă și foc…
Lumina lor de un alb-argintiu a căpătat o nuanță de gri-sângeriu…
Vama e pustie, nici urmă de vreun alt gând…
Din camera vameșului răzbate o tăcere…ca de mormânt.
E noaptea cuvintelor…
Așa se întâmplă uneori, cuvintele se lasă învăluite
într-un somn al morții rostirilor.
Și nu se mai trezesc până în zori…
Abia spre dimineață se regăsesc timide în mici grupuri.
Și-apoi, dintr-o dată, își iau zborul ca o armată de fluturi…
Ca un curcubeu de mii și mii de vii culori
Se avântă spre nori…
Sunt sigură că și cuvintele își au îngerul lor păzitor.
De aceea, aștept cuminte, și cu un nesfârșit dor, zorii zilei cuvintelor…
m.a. 19. 09. 2020
