mai bine fă abstracție!
n-am luat în serios, în poezie, arta scrierii, de-a fi….
doar prevalez a mă scârbi, când sunt luat în bășcălie
de cei care erau datori să ducă visul mai departe…
tot noi lipim oalele sparte, și le înapoiem încrezători
m-am mânjit cu versuri de ocară, și poezii intreagi am siluit
ce o să iasă n-am gândit, dar nici nu-i pentru prima oară
degeaba însă, nu găsim o cale să-ntoarcem norocul
nici vreo pirandă cu ghiocul, mândria să ne-o ponosim
fragil e lutul firii lor, fragilă e speranța noastră
în comparație, e castră, e vremea ageamiilor!
de luam în serios, în poezie, arta scrierii de-a fi…
la fel ieșea, nu te gândi, mai bine fă abstracție!
