DE UNDE VII?
Din care univers, tu, oare-ai apărut,
Ce stele s-au jertfit spre-a-ți zămisli cuvântul,
Din care-ndepărtat tărâm necunoscut
Te-ai coborât să-mi luminezi pământul?
Sub pasul tău, în zori, cărările suspină,
Scâncește iarba când talpa ți-o sărută,
Și-n aerul din jur te-nvăluie-o lumină,
Ca într-un semn de recunoaștere tăcută.
Și mă privesc prin ea: atât de ne-nsemnată
Încât m-aș pierde prin nisipul din cărare.
Nici n-aș mai respira, de teama că deodată
Aș dispărea și eu prin propria-mi suflare.
Mă-ntreb cum aș putea, pe țărmul mării tale
Să-mi desenez cumva dorințele-ntomnate,
Cum aș putea, pe-ascuns să ți le-aștern în cale,
Când ceru-n care stai e-atâta de departe?
Redactor șef Camelia Boț
