Iarna asta
Îmi pare iarna asta o străină
Cu zâmbet ştirb şi mantie de ceaţă
Cerşind din poartă-n poartă nişte gheaţă
Să-şi oblojească trupul în ruină.
Îmi pare iarna asta un Ajun
Atins subit de-o maladie rară,
Copil al nimănui, dormind pe-afară,
Chircit printre colinde de Crăciun.
Îmi pare o logodnă, iarna asta,
În care verighetele-s în glod
Şi despărţiţi de-o apă fară pod
Cei doi îşi plâng destinul și năpasta.
E tulbure, lutos și fără viaţă–
Pe-un mal e toamnă, pe-altul primăvară
Iar mirii au uitat demult să ceară
Credinţă, și ninsori, și pod de gheaţă.
Îmi pare iarna asta ca o mască,
Infectă, și absurdă, şi hilară
–O premoniţie despre o primăvară
C-un Paşte trist şi rece, fără pască.
27 decembrie 2020
Redactor șef Camelia Boț
