Lidia Stan

Ninge
Lidia Stan

Se stinge ziua încet în alb noian de fulgi,
Se-aude lerui-ler și zurgălai sunând
Și dorul și amarul din suflet nu-l mai smulgi
Și în copilărie te-ntorci cu pasul blând.

Și rece și tăcută zăpada te-nconjoară
Și peste ani își pune cununa-i de argint,
Tot mai străină viața și seara tot mai seară,
Te pierzi în gânduri trist ca într-un labirint.

Și ninge adânc și ninge peste toate
Peste bătrânii care, adorm însingurați,
Peste colinde vechi și binecuvântate
Plâng cei rămași acasă și plâng cei emigraţi,

Și ninge cu lumina unui opaiţ nestins,
Ce-n pâlpâiri febrile aruncă umbre nopții.
Tot ninge peste suflet căci peste tâmple-a nins
Și firava lumină i-o dăruiesc azi sorţii.

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: