Singurătate mută
~ Camelia Boț ~
Ți-au ucis visul,
am tăcut fiindcă
nu eram steaua ta,
Ți-au smuls inima
din piept, am tăcut
fiindcă nu era casa mea,
Ți-au frânt zborul,
am tăcut fiindcă nu era
aripa mea,
Ți-au închis sufletul
într-o colivie,
am tăcut fiindcă
se rupsese de
sufletul meu…
Acum, mi-a venit
rândul să mă întreb,
în singurătatea mută:
cine să-mi vorbească
ori să mă asculte
din goliciunea prăpastiei
în care am căzut?
Redactor șef Camelia Boț
Un poem semănat cu trăiri profunde, transpuse în vers cu simplitate, dar şi cu o sensibilitate dezarmantă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană