Petre Vatuiu

Am fost copac

de Petre Poștașu’

Am fost copac la marginea pădurii
Dar într-o zi, în foc m-au ars nebunii;
Din falnic arbore cu ramuri groase,
Nici lemn de-o cruce n-au voit să-mi lase.

Nu mi-au lăsat nici scândură de-o ușă,
M-au ars până ce m-au făcut cenușă;
Cu vântul să mă pribegesc în lume,
Să n-am și eu un loc al meu, anume.

Mă spală ploile, mă curge valea,
Mă pasc, cu iarba, caii-n toată calea,
Mă pierd, mă regăsesc străin și singur;
Măcar o bâtă să fi fost, de linguri…

Măcar că n-am fost coadă de secure,
Să dea nebunii iama în pădure;
Poate că eu am fost ales a arde,
Să țin nebunii, de păduri, departe.

Dar tot mai cred că vremea o să vină,
Când am s-ajung pământ la rădăcină,
La rădăcina ce-a scăpat arsurii,
Să cresc copac la marginea pădurii!

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: