Lavinia Elena Niculicea

La o cafea cu mama

Mamă, viața mă naște
de mai multe ori
în lipsa ta.
Învăț a muri și a învia
împreună cu clipa.
Trecutul mă ia de mână,
mă trece pragul școlii,
la ora de dor
mă conjug
cu visul
și buchisesc până târziu
literele universului
scrise în mine.
Aș vrea să monopolizez timpul,
să revendic toate amintirile
cu tine.
Viitorul să te păstreze
în brațe!…
Hai, vino la fereastră
și fă-mi semn cu câteva raze,
să pot inventa noi duminici
cu toții strânși în jurul zâmbetului tău
la o cafea
sau la un ceai verde aburind a vară.

Versuri: Lavinia Elena Niculicea

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: