MĂ IARTĂ, MAMĂ !
Mă iartă, mamă !
Curtea plânge
de dorul pașilor mărunți…
Nucul bătrân
creanga-și răsfrânge
și-i tot mai greu să poți ajunge
acasă-n satul dintre munți.
Mă iartă, mamă !
Casa noastră
de dorul tău s-a pustiit…
Din zbor, se-oprește
la fereastră
să-ți cânte,-o pasăre măiastră .
De-atâta dor, a amuțit.
Mă iartă, mamă !
N-am putere
din anii-ți grei să mai iau eu…
Te-am luat de-acasă
cu-a ta vrere.
Ți-aș da din viață-mi de mi-ai cere ,
să nu simți al anilor greu.
Mă iartă, mamă,
lângă mine
c-am vrut să fi, să te-ngrijesc…
În curtea ta
mai latră-un câine
de dor, până stăpâna-i vine…
Mă iartă, mamă, chip ceresc !
- CARPE DIEM *
( drepturi de autor rezervate )
Redactor șef Camelia Boț