VARĂ SAHARIANĂ
(poem de vară)
Autor:Mirela Butacu
Pământul transpiră…
Un aer încins peste câmpuri plutește ,
Un soare topit,
Verdele crud pârjolește,
Miroase a ars,
Pământul emană căldură
Frunza se strânge pe ramuri,
Făcându-se zgură.
Din palidul cer,
Săgeți peste câmpuri coboară,
Floarea se-nchide ,
Sub a căldurii povară ,
Fluturi tăcuți
Se-ascund sub o frunză greoaie
Pământul crăpat,
Cerșește o bură de ploaie
Se-aude curgând,
Izvorul cu unda lui rece
Dar arșița grea
Se-ntinde si nu vrea să plece
Se clatină-n vânt
Frunza pătată de vie
Nu mai e mult
Până va fi arămie.
Pietrele ard
Țărâna și ea arde tare
Nisipul de jar
Devine un praf curs din soare
Sub pleoapa de foc,
Cerul cu rouă nu plânge
Apusul se-îmbracă
În mantie plină de sânge…
Orbitoare lumini,
Îmi caută parcă privirea
Pe arse poteci
Incerc să-mi ascund rătăcirea
E vară din nou,o vară sahariană
Pășesc desculț
Și-mi simt parcă tălpile rană!
Foto:internet
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 