Mai demult.. ~Maria Poiană ~
Mai demult, pe când pământul se îngemăna cu cerul,
Pe când frați erau de-o samă, binele cu adevărul,
Pe când zorii dimineții se iveau în rugăciune,
Fiecare răsărit, apărea ca o minune.
Or fi secole de-atuncea… or fi poate veșnicii.
Dar era o vreme-n care oamenii erau chiar vii.
Astăzi, vii părem că suntem pe a vieții cale toți.
Însă, în simțiri cu toții prea adesea suntem morți.
Doamne, fă cumva și leagă, iarăși cerul de pământ.
Ca atunci când toate cele le-ai creat după cuvânt.
Și ne iartă de greșeală. Căci suntem nerozi copii.
Sufletele noastre moarte, fă cumva să le învii.
Să învețe de la tine despre viața în iubire.
Altfel, la ce bun să fie drumul către nemurire?
m.a. 9.07. 2021
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 