COPIL FIRAV, ÎNDRĂGOSTIT
De-atâta vipie ce trupu-mi împresoară,
Plâng amintirile și dorurile dor.
Te zămislesc a nu știu câtă oară
Și din rărunchi îl rog pe Creator:
„Doamne, îmi dă curaj, putere și răbdare!
Să se-mplinească ce vrei Tu, s-aștept…
Dar, Tu, nu simți că sufletul mă doare
Și cum un gol imens m-apasă-n piept?
Mi-ai spus că hărăzită îmi e mie,
Din Univers, Femeia s-o iubesc.
De ce o ții, Doamne, acum, sub cheie
Și visul nu mă lași să-Ți împlinesc?
Templu i-am construit din al meu suflet…
Jertfă pe-altarul ei trupul mi-l dau!
De ce Iubirea să devină plânset,
De vorbă, când cu îngerii eu stau?
Deci, Doamne, rogu-te! Adu-ți aminte
De-al Tău Copil firav, îndrăgostit.
Și Viață dă-i de astăzi înainte
Aceleia ce-n vis am zămislit.” 01.august.2021
Daniel-Petrișor Dumitru
Glosă
VÍPIE, vipii, s. f.
(Reg.)
- Căldură mare, arșiță, fierbințeală, zăduf. ◆ Febră.
- Toi, putere. – Et. nec.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 