Flori Cristea

Tablou absurd ~Flori Cristea~

Se puseseră de-a latul niște semne de-ntrebare,
Cozi de seceri lungi, albastre, ce tăiau consoane-n două,
Încercai să le lipești, adunând cu disperare,
Din gerunzii despicate, o semantică gri. Plouă.

Plouă iar, ca și în ziua când m-ai împușcat în grabă,
Glonțul vorbei se-nfipsese-n cortex, și a și rămas,
Într-un fel de comedie, ploaia-i ultima silabă,
Două vâsle nesincrone, limbile din vechiul ceas.

Ce tablou! Se scurg pe pânză sentimente-amestecate,
Tremură penelu-n mâna unui pictor decrepit,
Pe un poligon, soldații strâng cartușe explodate
Și le-așază geometric, câmp minat, pictat pepit.

Un război absurd desigur, fără fală, fără miză,
Toți perdanți, ce ironie! Noi ne-ntrecem în tăceri,
Orologiul bate scurt azi, pentru ultima repriză,
Premiul? Două drumuri care nu duc, iată, nicăieri.

17 august 2020

Redactor șef Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: