Dan Lupu

PRIETENIA TIMPULUI

Când timpul amintiri îmi răscolesc,
Şi despre finţe tare dragi îmi amintesc,
De clipe petrecute cu oameni minunaţi,
Sfinţi păriniţi, fraţi şi prieteni adevăraţi.

Timpul are miraculos leac pentru toate,
Ostoieşte durerile lăsându-le uitate,
Păstrând chipuri cu grijă să fie cât mai vii
Şi gânduri amare alungându-le către pustii.

Când sufletul şi mintea-ţi este încă vioaie.
Timpul trecând, nicicând nu te înconvoaie.
Dar apăsat mereu de un negru gând,
Acelaşi neiertător timp, te pune la pământ.

Tot el ne spune, cu blândeţe, că cei plecaţi,
Din cer, cu multă dragoste suntem vegheaţi,
Ca bunul timp în viaţă să ne ocrotească,
De alte necazuri şi dureri să ne ferească.

Redactor șef: Camelia Boț

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: