CULOAREA SUFLETULUI
~Oanca Aurelia ~
Privesc natura cum își schimbă haina
Și mă întreb ce suflet o avea?
Cu ce culoare își îmbracă taina?
Și dacă poate face tot ce vrea?
O frunză în plutirea ei ușoară,
Îmi murmură o șoaptă sau cuvânt,
Își pune aripi vii și parcă zboară
C-un tremurat ușor înspre pământ.
Eu sunt culoarea sufletului Toamnei
Și port cu mine un alai de flori,
Ce se-mpletesc în părul lung al Doamnei,
Când trece-ncet și lasă reci fiori.
Atunci eu am privit covorul care
Purta în el culori ce îmi spuneau,
Suntem un suflet care pom nu are,
Și toate, toate-n vals m-ademeneau.
Oare al meu interior ce doare,
O fi având culori de curcubeu?
În roșu, galben sau un brun ce moare,
Sau am culoarea sufletului meu!
12.09.2020
Zbor spre înălțimi 