Reprezentativ

Poezia Zilei 16 Decembrie ~ Petronela Mocanu ~

Evantai de iubire
Petronela Mocanu

Rămâi cu mine până o fi să cadă
Din al vieții timp și ultima zăpadă,
Pe-o tulpină verde să clădim din vise,
Când pe ramuri cresc, candele aprinse.

Dezbrăcați de regrete, să mergem împreună
Prin Verile calde și Toamnele cu brumă,
Să fii al meu Soare, de gândul îmi e noapte,
Să-ți fiu Luna nestinsă ce scânteie pe ape.

În valuri de iubire să ne-mblânzim dorința
Și-n suflete, cu sete, să răstignim credința.
Să-mi fii fagure dulce, de vremea mi-e amară,
Să-ți fiu aroma caldă din verdele de Vară.

Pe zborul unui Înger, ce s-a pierdut de Rai,
Să-ți fiu veșnic Mireasă și tu eternul Crai,
Să ne găsească Cerul în Toamna cea târzie
Învăluiți la braț, pe drum de Veșnicie!

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Poezia Zilei 23 Noiembrie ~ Anatol Covalli ~

Spre larg
de Anatol Covalli

La proră stau bătut de val
pe-o-nfuriată mare
şi-s fericit că niciun mal
nu se zăreşte-n zare.

Cel de pe urmă ideal
e să nu am hotare,
să navighez către final
fugind de debarcare.

Mă-ndrept necontenit spre larg
şi râd de bucurie
în timp ce munţi de valuri sparg.

Nu-mi pasă ce-o să fie
când pe al meu înalt catarg
nu-i doar un steag, ci-o mie.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Eduard Bucium

POEZIA ZILEI merge, în zi de mare sărbătoare, la poetul Eduard Bucium, cu felicitări și urări de succese viitoare!

La mulți ani tuturor!

Zi cu blestem de mamă
Eduard B.

E ziua ta, mamă, şi-ţi plângi, Românie,
Şi brazii furaţi, şi urşii şi cerbii
Ciocârlia-mpuşcată-n aripă, dând ierbii
Un ultim cântat… un oftat de câmpie

Când smulsă ţi-a fost din sfântul hotar
Vândută ca pruncii nevruţi de părinţi…
Aveai aur mult… vândut pe arginţi…
Aveai şi credinţă… s-a dat la cântar…

Legenda ne spune c-aveai şi viteji…
Ne iartă, măicuţă de mască şi teamă
Când facem pe surzii la cornul ce cheamă
Şi n-auzim plânsul, căci nu suntem treji…

În curtea ta, mamă, comandă străinii
Noi, câţi am rămas, ne sfădim ca orbeţii
Slăvită-i prostia, huliţi sunt poeţii,
Uscatu-s-a iarba, sunt ‘nalţi mărăcinii…

Blesteamă-ne astăzi, s-avem Dumnezeu,
Să ştim de hotare, să ştim de strămoşi,
Să fim iar vitejii tăi, drept-credincioşi !…
Blestemul de mamă se prinde mereu…
1 decembrie 2020

Claudia M. Vlase

Fără nume

Mi-aș dori să mă sparg , în bucăți, în petale ,în mâinile tale ,
Să-mi atingi c-un sărut tâmpla-mi fină,
Să m-aduni ca-ntr- un buchet , floare cu floare ,
Îmbrățișarea ta să o simt, până în tălpile-mi goale.
Mi-aș dori să asculți cum în mine se-aprinde
Un foc din cenușa iubirii pierdute în zare
Să-mi spui ” te iubesc ” printre lacrimi de rouă ,albastre
Dimineața când soarele răsare din mare.
Să te plimb din prezent în trecut
Să asculți în tăcere tot ce, încă, nu ți-am putut spune .

Mi-aș dori să dansez ca o nimfă -ntr-o seară
Printre nori scuturati de o ploaie de vară
Și să -ți cânt la pian tot ce nu ți-a putut spune ,
Un suflet timid ,o inimă mare…într-un trup fără nume.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Mariana Blaj

TIMPURILE VIEȚII TREC
-Mariana Blaj-

Clipele trec în neștire,
Pe-al vieții prag traversând.
Timpul ne fură din vise,
Cu cei dragi mergem în gând…

Inima cu greu suspină
Suntem cuprinși de fior
Privirii îi dăm din urmă
Regretul se-îmbracă-n dor.

Nostalgia ne cuprinde
Brațele-s reci în visare
Scânteia încet s-aprinde
Lacrima-n priviri apare…

Timpurile vieții trec
Trecutul e țesut de vremuri
Norii-n priviri își petrec
Lăcrima inundă doruri…

Picurând clipa le șterge,
Urma-n suflet a rămas
Doar amintirea culege…
Privirea e în impas!

20.Mai.2022.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Aforisme: Teodor Dume

Cea mai valoroasă măsură a vieții este Omul
(Teodor Dume)

Spovedania sângelui

Asemeni umbrei mă retrag în mine pentru a mi se ierta ceea ce am fost…
(Teodor Dume)

Sunt două lucruri care îți pot răni sufletul: iubirea și prietenii.
             ~Teodor Dume~

Prin dragoste se însămânţează dar fără iubire nu va rodi nimic
               ~Teodor Dume~

Cea mai mare tristeţe a sufletului este aceea când constaţi că nu mai eşti tu însuţi
                 ~Teodor Dume~

Nu-mi cereţi să vă explic bunătatea, coborâţi în sufletul vostru şi priviţi-vă.
                  ~Teodor Dume~

În viaţă nu vei putea obţine niciodată totul, dar fii mândru că ţi-ai desăvârşit o dorinţă
                   ~Teodor Dume~

Credința nu este o bursă în creștere și nici în scădere, ea trebuie să fie o constantă a sufletului
                     ~Teodor Dume~

Libertatea este cea mai grea şi apăsătoare responsabilitate pentru un individ care a trăit departe de el însuşi
                       ~Teodor Dume~

Frumuseţea fără puţină demnitate nu ajută la nimic
                       ~Teodor Dume~

Bunul simţ este un ingredient uman care se găseşte greu şi se consumă repede
                       ~Teodor Dume~

Prostituție politică -a închide adevărul în cușcă cu minciuna.
                       ~Teodor Dume~

Un învingător adevărat nu-şi va lega rănile înainte de a-şi saluta adversarul
                        ~Teodor Dume~

Bătrâneţea este momentul în care poţi să te bucuri de ceea ce ai fost
                        ~Teodor Dume~

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Andreea Pîrlea

FETIȚA CARE CULEGEA STELE
(Andreea Pîrlea) V-ați întrebat vreodată de ce vă simțiți sufletul legat de stele? De câte ori nu ați cercetat cerul, încercând să le descătușați taina? Într-o noapte, negăsindu-și somnul, Petruș privea de pe balcon, alături de mama lui, cerul acoperit de o mantie grea de stele scânteietoare.

  • Mami, uite o stea căzătoare! E adevărat ce se zice, că a murit un om?
  • Știu că există această credință, însă mai știu o poveste a stelelor care vorbește tot despre oameni, dar altfel. Ți-o voi zice mâine. Acum e tarziu, mâine e o zi agitată.
  • Mama, mâine e sâmbătă. Stăm acasă. Te rog! Zi-mi povestea! Sigur voi adormi mai ușor!
  • Se spune că a trăit odată o fetiță pe nume Alma. Ea se născuse din iubirea unei flori pentru o stea. Alma era mai mică decât surâsul unei buburuze, însă creștea foarte repede între petalele suave ale florii albe care se numea Regina.
    Alma era o fetiță isteață și empatică. Iubea tot ce o înconjura, îngrijindu-se ca în sufletele celor din jur să fie pace. Alerga printre flori cu pași ușori, ca să nu le oprească dulcele cânt, le căra apă în zilele secetoase într-o coajă de alună și zbura pe aripile unei buburuze, dimineața, printre boabele de rouă pentru a vedea ce mai e prin țara gâzelor.
    Ziua, când soarele era sus pe cupola de azur a cerului, Alma dormea. Se trezea odată cu primele raze ale asfințitului, când floarea scânteia, deschizandu-și petalele parfumate.
    Alma iubea noaptea și dansa în lumina magică a lunii. Adesea culegea stelele căzute, punându-le în coșul ei de catifea albastră. Le îngrijea cu iubire, apoi le căuta locul.
  • Mami, le punea înapoi pe cer?
  • Da, dar nu înainte de a le înapoia lumina.
  • Cum adică? De ce nu mai aveau lumină?
  • Pentru că erau triste ori pentru că fuseseră uitate.
  • De cine?
  • De către cei dragi. Se crede că stelele sunt sufletele celor adormiți care ne veghează somnul. Lumina lor e iubirea, aceasta fiind singura legătură în veșnicie.
  • Și când nu mai sunt iubite sau sunt uitate, stelele cad?
  • Așa spune povestea. Alma se îngrijea de stele și, prin intermediul luminii oferite de iubirea sa, stelele începeau să scânteieze amintiri vii în sufletele iubite. Atunci gândurile și iubirea celor rămași, le înălțau iarăși sus pe bolta cerească.
  • Deci Alma era cea care crea legătura, mami? Ea îi ajuta pe oameni?
  • Ea îi ajuta să se regăsească în amintire. Însă legătura era dragostea purtată unul altuia.
  • Mama, Alma mai trăiește?
  • Alma înseamnă suflet. Sufletul e iubire. Iubirea e veșnică.
  • E important să ne amintim de cei care nu mai sunt, nu?
  • Pe cei pe care i-am iubit nu îi vom uita niciodată. Însă ar fi frumos ca atunci când privim stelele să înălțăm un gând frumos pentru toate luminițele aprinse pe cer.
  • Atunci stelele nu s-ar mai stinge, nu?
  • Niciodată. Iubirea oferă mereu lumină.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Florin Dediu Suceceanu

Megieșu’
de Florin Dediu Suceveanu


Am fost azi… nici o căpșună!!!
Sigur iar a fost vecinu’
Ca să-și facă iarăși plinu’,
Nu-i a bună!
Eu mîncam din ele-o lună…
Of, mă umple iar veninu’
Și-o să urlu-o săptămînă
Trist la lună,
Ca asinu’…

Văileleu, da’ și cireșu’ !?!
A rupt creangă după creangă,
Uite!! a făcut palancă,
Megieșu’!
Doamne, cum m-a dus cu preșu’!
A furat chiar și-o talangă,
Din cele de la unchieșu’,
În cireșu’

Cel bătrîn le-am prins în grabă,
Ca pe moațe,
Să fie sperietoare
Pentru păsările hoațe,
Dar nădejdea mea e slabă!
Cu cireșe și căpșuni
De vînzare,
La tarabă,
L-a văzut cu tot cu babă
Un amic de-al meu chiar luni,
Iar dulăul, oameni buni,
Scheaună și-și linge-o labă,
Asta-i treabă ?!?
26 mai 2020

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Constantin Enescu Gavrilescu

CÂND CURCUBEUL SE ARATĂ


Și dacă am cânta mereu
când curcubeul se arată,
vorbește lumea, spun și eu,
viața aici, e minunată!
Când curcubeul se arată
pe lângă norii ce-au rămas,
natura toată-i înzestrată
cu bucurii, în fiecare ceas.
Vor spune sufletele noastre
că este Raiul pe Pământ,
cel veșnic, luminat de astre,
făcând cu Domnul legământ.
Curată, limpede, frumoasă,
cu cer senin, și fără nori,
natura este-armonioasă
și ne invită la plimbări.
Și dacă am cânta mereu
când curcubeul se arată,
vorbește lumea, spun și eu,
trăim o viață minunată!
30.05.2022.
Constantin Nicolae Gavrilescu

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Petronela Mocanu

PE MARGINE DE TIMP

Când de pe cer am vrut să te răpesc,
Ca steaua mea tu să fii pe vecie
S-a-‘ntunecat întreaga zare
Și-ai dispărut din galaxie

Când luna strălucea feeric
Am vrut să-mi fii lumină- n gând
Dar până să ajung la raze
S-au stins cu toate rând pe rând

Din nemurirea munților măreți
Te-am vrut la braț ca pe povață
Furtuna ce s-a năpustit de nicăieri
A omorât orice speranță

Din liniștea de codru verde
Ca infinit la sân am vrut să te sădesc
Dar gându-mi i deveni povară
De frigul și inghețul sec

Din stropi de ploaie ce dansau
În pumni am vrut să te adun ca pe iubire
Dar parcă luase foc pământul
Când m-am apropiat mai bine

Din toate-am vrut să te culeg câte puțin
Și să te-ascund în suflet pe vecie
Dar când aproape să te-ating
Te prăpădeai nimeni nu știe

Petronela Mocanu ✍

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Pica Boștină

Orhideea

Doamne ce minune mare
Să vezi floare răsărind,
S-o vezi desfåcând petale,
Så vezi viațå pe pământ!

Intr-atâta frumusețe
A culorilor de mai
Al florilor rai înflorește
Și parfumul lor îl ai!

A-nflorit și orhideea,
Arătoase, scumpå floare,
Alb cu mov, șatirată,
Elegantä-i, o splendoare!

O alta surată a ei
A-mpupit, s-ar și desface,
Ìncå este mult prea mică,
Printre frunze loc își face!

Și de stai să le privești,
Să le vezi cum se ìnalță,
Viața florilor de mai
Ne dau bucurii, speranță!

Pica Maria Boștină 22 mai 2022

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Dorel Rotariu

Așteptare
Autor Rotariu Dorel

Cu flori de gând te-mpodobeam
Ca pe-un buchet pentru mireasă,
Ca iedera, eu te urmam,
Ca umbra răcorind o casă.

Când ochii mi se-ngemănau
Profund în mările-ți senine,
Sub ploaie, plopi se-mbrățișau,
Ușor de m-alintam de tine!

Eu fragii buzelor fierbinți
Îi culegeam cu de dor șoapte,
Sub o umbrelă-nlănțuiți
Uitam de ploaie și de noapte!…

Prin ploi, prin fulgere, prin vânt,
Spre parc ne alerga iubirea,
Din piept al inimilor cânt,
Spre lumi de vis…vira plutirea!

Dar ai plecat peste ocean,
Aici lăsând doar amintirea,
Privesc vapoarele pe geam,
Poate-mi întorc iar fericirea!

În partea stângă de la piept
E portul plin de amintiri,
C-o lacrimă în ochi aștept,
Să curgă visul… cu doi miri!

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Camelia Boț

Ultimul avânt
~Camelia Boț~

Spiritul lupului alb
îmi aleargă prin suflet,
peste munții nopții
din verdele crud
și mușcă,
mușcă adânc din frica înălțimilor,
până la epuizarea cerului.
Când haita lupilor negri se apropie,
suflă un vânt de libertate.
Un ultim avânt…

4 Iunie 2022

Clipocit de timp
~Camelia Boț~

Sunt ecoul lacrimii căzute
peste catifeaua petalei,
când rădăcinile tale
sunt unduiri de pământ.

Cu trup de vioară lină,
te înalți printre spini,
să-mi bei apa ecoului,
neîncăput destin.

Iar eu mă preling în iubire,
cu o noua viață,
sunet duios,
ca un clipocit de timp,
risipit peste regăsirea noastră.

3 Iunie 2022

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

%d blogeri au apreciat: