Reprezentativ

Vasile Bele

Prietenie. Emoție. Binecuvântare. Poezie. Excelență – Com. Băiuț, loc. Strâmbu Băiuț

Motto:
,,Cât de frumos este atunci când se leagă prietenii cu fundament pe sinceritate și emoție!”.

Lansare ,,Zbor spre înălțimi” – desfășurată în liniștea unui verde-miracol, pe marginea Văii Strâmbului.

ÎNĂLȚARE – acrostih

Înaintea zâmbetului stă
Numai sărutul limpezit în seninul
Ăstui veac prea răsfățat.
Lumina cuvântului cernut din stele
Ține tinerețea vântului netrist în brațe iar
Aroma de rouă necălcată își adună culoarea din tăcerea
Rodului trimis pe-o umbră printre veacuri –
Este anotimpul de catifea, Doamne, cum să fac să îl opresc?

(I)

Motto:
,,Îți pot spune
o infinitate de cuvinte
care să te mângâie-n
nopțile pustii,
îți pot așeza
pe pulpa degetelor
fluturi în culorile
curcubeului”.
(Camelia Corina Boț)

Am tras între două zâmbete
PRIMA BRAZDĂ de rouă
care-mi cheamă așteptarea
de catifea să fie temelie
pentru o altă ÎNĂLȚARE.
Doar clipa unui sărut
țese MACII DIN OCHI INSÂNGERAȚI
fără a privi înapoi. Așa își adună
vântul o ÎNNOIRE de albastru
pentru atunci când nuferii
își vor face o temelie de sinceritate
în seninul gândului rătăcit
într-O LUME-NCHISĂ-N MINE…

SUNT UN PUMN DE LUT înaintea
fiecărui bob de rouă netristă.
Azi, EU CU MINE, scriem amintirea regăsiri
în VOCEA SINELUI cusut în lumină.
Cele TREI FAPTE DIVINE

  • tăcerea, ascultarea și observația –
    își deschid cărarea prin
    rugăciunea inimii,
    iar albastrul dintr-un
    DECOR DE UMBRE culege tăcerile dimineții
    într-o altă ÎNĂLȚARE.
    Doar clipa unui sărut
    își urmează șoapta
    rostind: ,,NATURA SUNT EU!”
    și-apoi vin alte toamne scăldate
    în CĂUTARI cu rod…

Umbra pictată cu rouă și câteva
ÎNTREBĂRI INERENTE adună
culoare de ILUZIE pribegită
iar TULNICUL VREMII tace
PRINTRE SPINII LUMII.
Într-o altă ÎNĂLȚARE o VIZIUNE
își adună adierile în
SUNETUL LINIȘTII care-i zâmbește
unui GRĂUNȚE DE LUMINĂ…

EU NU POT să adun gândul în seninul altui timp
mereu ÎȚI CAUT PREZENȚA
în fiecare curcubeu rătăcit între două tăceri.
REFUZ SĂ MAI ADORM
iar PRIMĂVARA MEA își cheamă cerul
în ACROBAȚIA SUFLETULUI netrist.
AȘ PLECA, DAR mă ține gândul
alături în CICLUL VIEȚII
pentru a culege clipe mângâiate
cu mir.
PĂRȚI DIN MINE aleargă după tăcere
alteori vântul îmi cântă refrenul zorilor
nu știu UNDE SĂ M-ASCUND de tine
trecere prin vis.
Doar AȘTEPTAREA miroase a lumină.

UN NOU ÎNCEPUT își țese adevărul
în umbra albastrului cusut în
CIURUL TIMPULUI…

N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul ,,Înălțare”, autor Camelia Corina Boț

II.

Motto:
,,Azi, simt cum
se-ntinde amurgul,
îmi leagănă apele,
clipa când Te renegam,
clipa când am înțeles
că doar prin Tine, eu exist…”.
(Camelia Corina Boț)

Am deschis aripile de rouă
spre ÎNĂLȚARE întru lumină
cuvânt netulburat și rugăciune
,,PRIN TINE, EU EXIST!”, îmi răspunde
ecoul unui sărut trezit.
Apoi, vântul care-și așterne valsul
în liniște cheamă cerul în
limpezimea izvorului
scriind pe cer cu verde-miracol:
,,TU-MI EȘTI ARIPA,
îmi ești lumină și cuvânt,
îmi ești senin cules din răsărit!”.
iar eu mai adaug

  • îmi ești UN TOTDEAUNA albastru
    cu lacrimă strânsă între două zâmbete…

NUMĂRĂTOAREA INVERSĂ și-a început
valsul gândului cules din toamne
În visul cules din glasul sufletului
voi face o TRANSFORMARE
de vânt adunat în cunună
iar tăcerea dintr-o privire
o voi dărui unui sărut căzut
din LICĂRIRE DE STEA.

Printre GÂNDURI PIETRUITE
cu vise și neuitare
vor rodi așteptările zidite în veșnicia
învelită în gând rătăcit cules
din răsărit de vânt care începe
cea dintâi CĂLĂTORIE prin praf.
PURITATEA VIEȚII adună culoare din stâncă
pentru o altă ÎNĂLȚARE a sufletului
în POCĂINȚĂ limpezită în seninul de rouă…

Am pus ICOANE-N RAZE AURII
pentru tine clipă de zâmbet și emoție înrourată
ascult CÂNTECUL STELELOR
și mă gândesc la amintirile pierdute în umbră
azi, EU ȘI SINELE MEU vom face
punte între două tăceri
pentru cuvântul cernut prin visare.
UNICA DORINȚĂ a zorilor
pornește spre podul de gânduri
pentru încă o PLUTIRE SPRE VEȘNICIE…

N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul ,,Înălțare”, autor Camelia Corina Boț

III.

Motto:
,,Plutim împreună
prinși în spirala ce ne urcă
înspre veșnicie…”
(Camelia Corina Boț)

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Georgeta Radu

BUSOLA
Georgeta Radu

Să plângi în versuri nerostite de gura vreunui muritor,
privind, din margine de lume, prin ochi de Cer, cu grele pleoape,
miez de-ntristare argintată c-o brumă fină de umor,
uimit că tremuri de emoții și că îți ești atât de-aproape…

Până mai ieri nu-ți aflai rostul, nu îți găsiseși niciun rol,
te frământai, în nerăbdarea de a călca peste înfrângeri.
Azi scrii scenariul, îl repeți, înveți și – ți ești producător,
alungi toți demonii-n pustie și uiți să plângi, că nu mai sângeri…

Cenușa vieților trecute hrănește flori de chiparos.
Respiri mireasma lor divină și ți-amintești aureola
ce șapte ceruri îți deschide. În jocul tău copilăros,
ești amiral pe mări de visuri, iar Euterpe ți-e busola…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Poezia Zilei 23 Noiembrie ~ Anatol Covalli ~

Spre larg
de Anatol Covalli

La proră stau bătut de val
pe-o-nfuriată mare
şi-s fericit că niciun mal
nu se zăreşte-n zare.

Cel de pe urmă ideal
e să nu am hotare,
să navighez către final
fugind de debarcare.

Mă-ndrept necontenit spre larg
şi râd de bucurie
în timp ce munţi de valuri sparg.

Nu-mi pasă ce-o să fie
când pe al meu înalt catarg
nu-i doar un steag, ci-o mie.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Eduard Bucium

POEZIA ZILEI merge, în zi de mare sărbătoare, la poetul Eduard Bucium, cu felicitări și urări de succese viitoare!

La mulți ani tuturor!

Zi cu blestem de mamă
Eduard B.

E ziua ta, mamă, şi-ţi plângi, Românie,
Şi brazii furaţi, şi urşii şi cerbii
Ciocârlia-mpuşcată-n aripă, dând ierbii
Un ultim cântat… un oftat de câmpie

Când smulsă ţi-a fost din sfântul hotar
Vândută ca pruncii nevruţi de părinţi…
Aveai aur mult… vândut pe arginţi…
Aveai şi credinţă… s-a dat la cântar…

Legenda ne spune c-aveai şi viteji…
Ne iartă, măicuţă de mască şi teamă
Când facem pe surzii la cornul ce cheamă
Şi n-auzim plânsul, căci nu suntem treji…

În curtea ta, mamă, comandă străinii
Noi, câţi am rămas, ne sfădim ca orbeţii
Slăvită-i prostia, huliţi sunt poeţii,
Uscatu-s-a iarba, sunt ‘nalţi mărăcinii…

Blesteamă-ne astăzi, s-avem Dumnezeu,
Să ştim de hotare, să ştim de strămoşi,
Să fim iar vitejii tăi, drept-credincioşi !…
Blestemul de mamă se prinde mereu…
1 decembrie 2020

Tanasa Costina

Viața unui om

Am adunat de-a lungul vieții multe
Și m-am trezit că am din plin, de toate.
Am amintiri, dar cine să le-asculte?
Doar vântul, valul, Astrul nopții, poate.

Am casa plină de lumină sfântă
Și-un colț unde genunchiul se îndoaie,
Iar lacrima prin rugă mi se zvântă,
Se-nșiruie, mărgăritar, pe foaie.

Frânturi din suflet le-am legat în carte,
Vreau să rămână lumii mărturie
Că-n viață poți să faci ceva aparte
Care s-aducă-n inimi bucurie.

Am vise ne’mplinite, ca tot omul,
Că nu le poți avea în viață toate,
Dar n-am uitat să răsădesc și pomul
Ce seva vieții din pământ va scoate.

La câte primăveri am dus în spate,
Mă simt mai verde ca în tinerețe.
Am căpătat puteri înaripate
Și simt cum infloresc la bătrânețe.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nicoleta Șurpanu

FATA MORGANA

Te văzusem într-o seară, aveai chipul de fetiță
și purtai pe cap năframă și-aveai ie cu altiță,
de atunci ieșeam la poartă când treceai către izvor,
te duceai iar să iei apă în același vechi ulcior…

Te-ai oprit pentru o clipă, cu sfială mi-ai zâmbit
și-atunci ochii tăi senini imediat m-au cucerit,
dar ca o Fata Morgana ai plecat, fără regret,
iar eu ca pe-o taină sfântă te-am păstrat, veșnic, la piept…

Am purtat în suflet dorul ca pe-un vis neîmplinit,
astăzi a secat izvorul și anii s-au risipit,
aș vrea să fac timpul roată, să mai ies o dată-n drum,
să te-aștept seara la poartă, sub al teilor parfum…

Redactor șef: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Marian Marele

Mă cheamă…

Mă cheamă satul meu
și liniștea de-acasă,
și mămăliga galbenă
pe masă,
și puiul fript,
și oala cu smăntână,
și apa limpede.
de la fântână.
Mă cheamă dealul, șesul și pădurea,
pe care o cutreieram aiurea,
și moara veche, la intrare-n sat,
și grâul verde-n toamnă semănat,
și școala-n care-am învățat să scriu,
mă cheamă satul meu, rămas pustiu…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cristina Pasca (Cristina Pascariu)

Ardem

Îmi arde luna de flăcări ne-mpăcate
Și nimeni nu se-ntreabă de ce este așa…
E luna noastră și, poate, nu mai poate
Desângerând lumină, păcatu-acest-a bea…

Îmi arde marea și cad într-însa stele
Și nimeni nu se-oprește din valu-i să mai bea…
Dar ea este a noastră și râdem de-ale mele
Nebune mii de gânduri, neliniște mi-e… prea…

Îmi ard nisipuri prin timp și nerăbdare
Și nimeni nu iubește secunda ce-i a sa…
De suflă vântul și viața lor dispare,
Doar eu rămân în urmă cu tot cu luna mea…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Steel Alexandru (Mariana Alexandru)

De mi-ai fi…

De mi-ai fi noapte, eu ți-aș fi
Pe-a cerului boltă-n tipsii,
O lună mare de argint,
Ca-n raze să mi te cuprind.

Să-mbrac veșmântul tău cu stele,
Iar tu să regăsești în ele
Tot licărul din ochii mei
Și-a dorului mocnind, scântei.

De mi-ai fi zi, aș vrea să fiu
În primii zori și-n ceas târziu,
Vestitul zeu grec, Helios
Cu strai de raze-n Eden, tors.

Țesut în fir de borangic
Și răsfirat mai pelagic,
Într-o paletă arzând în zări
Și răspândită-n depărtări.

De mi-ai fi marea-nvolburată,
Ți-aș fi-nspumarea adunată
La țărmul visului de-azur,
Unde credință să îți jur;

Că voi veni la tine iar
Și îți voi oferi în dar
O neclintită așteptare,
Cât val voi fi în a ta mare.

De mi-ai fi râu curgând aval,
Eu, din amonte ți-aș fi mal
Păstrându-ți albia-n talveg,
Ca taina-n curs să ți-o dezleg.

Să curgi prin mine, neoprit
Cu stropi de perle, azurit
De la izvor la revărsare,
Pân’ ce vei deveni iar, mare.

De mi-ai fi lacrimă, ți-aș fi
Obraz ce nu ți-ar mai lipsi
Din taina precăderi tale,
De la obârșii dulci-amare.

De-ai fi enigmă, fără seamă
Te-aș dezlega fără de teamă
Și-aș da de știre-ntregii lumi,
Cum știi din mine să m-aduni.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Percec Felicia

Ascultă și taci!

Aș mai putea să sper când totul s-a frânt?
Mă doare trecutul, mă pierd în cuvânt
Și strig către tine, umbră-mi de nori grea,
Să-mi spui dacă este o cale și-a mea?

-Ascultă și taci! Cu lacăt pe gură,
Oprește oftatul și lacrima-ți pură!
Nu-ți plânge trecutul! A fost și s-a dus!
Răspunsul la toate în tine e pus!

-Dar rănile dor și pașii-mi sunt grei,
Nu pot să uit greul ce-l poartă în ei!
Cum să merg ‘nainte când totul s-a stins?
Sunt doar o ruină, un suflet învins!

-Ascultă și taci! Privește-mă bine!
Eu sunt lava minții ce curge prin tine!
C-un deget pe buze înfrână-ți durerea
Și-n pacea adâncă sporește-ți puterea!

Tăcem amândouă acum și pășim
Spre-un nou început, învățând să trăim
Cu răni din trecutul în lacrimi scăldat,
Dând aripi iubirii ce ne-a vindecat.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Radu Iorgulescu

Dovezi

Când tu aștepți o lacrimă să-mi cadă
din cer ne plouă mult și înghețat,
iar umbra fără aripi stă dovadă
că-n ochii mei tristețea s-a uscat

Poteca s-a ascuns să nu se vadă
tăcerea nopții-i fără de păcat
când tu aștepți o lacrimă să-mi cadă
din cer ne plouă mult și înghețat

un munte între noi îngândurat
a-ndepărtat ce nu putea sa creadă
deși era perfect adevarat
că te iubesc e fără de tăgadă

Când tu aștepți o lacrimă să-mi cadă

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Grațiela Cristina Herghelegiu

Să fii lumină!

Cu ochii ce privesc la soare
S-aduni căldură și iubire,
Când viața, uneori, te doare
Să-ți fie leac și mântuire!

Să urmărești mereu lumina,
Chiar dacă este doar o rază,
Să scapi de chinul și de vina,
Ce-n inimă, tăcut, vibrează!

Să te îmbraci în fericire,
Să porți veșmânt de sărbătoare,
Și, răspândind în jur iubire,
Să uiți că viața-i trecătoare!

Când întunericul te-apasă,
Cu galben să te-mpodobești,
Să crezi că viața e frumoasă,
Trăind-o să o prețuiești!

Să fii lumină-n miez de noapte,
Un far de strajă în furtună,
Și inima, ce-n piept îți bate,
Să-ți fie râs și voie bună!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Adnana Radu (Eugenia Spătaru)

ACASĂ

-Plec!
-Unde?

Am rătăcit destul prin suflete străine,
prin locuri unde acasă era doar un cuvânt,
prin vise amăgitoare,
iluzii
și haine de împrumut
ce încorsetau lumina
și-al inimii avânt.

Mă întorc acasă
să-mi schimb veșmântul greu
ce umerii îmi apasă,
pantofii să-i desculț și să-i arunc,
cu răni cu tot,
să merg prin iarba verde,
chiar dacă sângerează
pământul sub picioare
și-n ochi lumina doare.

-Plec!
-Unde?

Acolo unde haina e simplă și curată,
s-o mai îmbrac o dată,
să-i simt atingerea sfințită,
privirea-n ochi smerită
și-n gând tăcerea caldă.

Acolo unde pot merge cu sufletul dezbrăcat
și inima în palmă,
fără frică,
fără teamă,
fără măști ascunse-n buzunare,
doar cu o floare
prinsă la ureche
și visul nepereche ascuns între petale.

-Plec!
-Unde?

Acasă.

Acolo unde fericirea stă într-un zâmbet cuminte,
dăruit de-a soarelui lumină,
acolo unde gândul se-nchină
și inima croșetează vise-n gherghef,
acolo unde poți râde când ai chef,
iubești pe săturate
și zbori cu propriile-ți aripi spre culmile înalte.

-Plec!
-Unde?

Îmi adun pașii și mă întorc spre mine,
mă întorc acasă,
acolo unde de negura lumii nu-mi pasă,
unde libertatea stă într-o privire de cer,
unde lacrima nu se ascunde
și privirea nu este călcată de umbre,
unde haina purtată e țesută de-a Domnului mână aleasă.

Mă întorc acasă.

Mi-am dat întâlnire cu mine.

-Stăpâne, ajută-mă să ajung cu bine!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lidia Zadeh

FRICI și CARANTINE

Prin labirintul dogmelor creștine
Privesc oglinzi bolnave de trecut
Cu sufletul salvat dintre doctrine
Și le colind cu chipul prefăcut

La orice pas e mersul îndoială
Și orizontul sufocat de frici
Aș scrie versuri iar la nimereală
Și-aștept în tihnă muze măscărici

În vene am cuvinte turbulente
Ca un bolnav în drum către salon
Și în perfuzii boli adiacente
Tratate în ospiciu de-un bufon

Pe holuri, moartea, fină curtezană
Îşi plimbă șalul cu parfum stătut
lar starea mea profund bacoviană
E ca un drog în sânge, de temut

Voi delira cuvintele în vrie
Din serul alb de pulberi ce mă dor
Și-mi voi trimite singură simbrie
Să pot plăti dobânzile când mor

Cum toate-mi par deșarte și străine
Prin voci ecou de falsă serenadă
În foșnetul de frici și carantine
Îmi construiesc în gând o baricadă

Am prins pe chip o veșnică paloare
Dar mă tratez de viață în ospiciu
Mai am însă o șansă de salvare
Să mă ascund în pivnița din viciu

Ca un bolnav de frici și de doctrine
Ignor realități în derulare
Și ațipesc în fum de nicotine
Reinventând prezentu-n amânare

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț