Reprezentativ

Eduard Bucium

POEZIA ZILEI merge, în zi de mare sărbătoare, la poetul Eduard Bucium, cu felicitări și urări de succese viitoare!

La mulți ani tuturor!

Zi cu blestem de mamă
Eduard B.

E ziua ta, mamă, şi-ţi plângi, Românie,
Şi brazii furaţi, şi urşii şi cerbii
Ciocârlia-mpuşcată-n aripă, dând ierbii
Un ultim cântat… un oftat de câmpie

Când smulsă ţi-a fost din sfântul hotar
Vândută ca pruncii nevruţi de părinţi…
Aveai aur mult… vândut pe arginţi…
Aveai şi credinţă… s-a dat la cântar…

Legenda ne spune c-aveai şi viteji…
Ne iartă, măicuţă de mască şi teamă
Când facem pe surzii la cornul ce cheamă
Şi n-auzim plânsul, căci nu suntem treji…

În curtea ta, mamă, comandă străinii
Noi, câţi am rămas, ne sfădim ca orbeţii
Slăvită-i prostia, huliţi sunt poeţii,
Uscatu-s-a iarba, sunt ‘nalţi mărăcinii…

Blesteamă-ne astăzi, s-avem Dumnezeu,
Să ştim de hotare, să ştim de strămoşi,
Să fim iar vitejii tăi, drept-credincioşi !…
Blestemul de mamă se prinde mereu…
1 decembrie 2020

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

Mi-a șoptit o buburuză

Mi-a șoptit o buburuză
Că în iarna nepereche
Moșul e plecat să-și vândă
Săniuța lui cea veche.

Vrea să-și cumpere mașină
De-aia mică, zburătoare,
Nici nu crede c-o să vină,
Că nici jucării nu are!

Dacă îl vedeți prin „Mall”
Să îi spuneți că eu vreau
Să vină cu sacul gol
Și sub brad cu el să stau.

Să îmi spună lungi povești
Despre toți copiii buni,
Spune-i dacă îl zărești
Că-i dau dulciuri și colțuni!

Să le dea copiilor
Care n-au nimic pe masă
Și toată iubirea lor
Mie să mi-o dăruiască!

Dorința de Moș
de Mihaela Moisescu

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

Viața merge mai departe

Am strâns în brațe fericirea
Și-am ancorat-o bine,
E soră bună cu iubirea
Ce-nmugurește-n mine.

Am adunat cândva speranțe
Și gânduri minunate,
Iubirii i-am dat vii nuanțe
Ce nu vor fi uitate.

Am picurat surâs și cântec,
În fiecare zi trecută,
Am adunat în al meu suflet
Și vremea cea pierdută.

Pe pagini albe-n cartea vieții
Am desenat candoare,
Și-n zorii noi ai dimineții
Am pus câte o floare.

Pe rânduri ce-s nescrise încă,
Cu litere de-o șchioapă
Voi scrie fraza cea mai lungă
Ce poate să încapă.

Voi contura momente bune
De care-am avut parte
Și, mulțumită, mai pot spune
Că viața merge mai departe.

Autor: Cristina Ghindar Greuruș

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Daniela Moldovan

Decembrie– Iarna mea cu aripi blânde.

Își scutură cerul mireasma geroasă și tremură albul la margini de crâng,
Dincolo de zborul ce curge prin mine, zvâcnesc amintiri ce cântă și plâng,
De-atâta lumină, de-atâta pustiu, din freamăt se face o punte,
Decembrie râde la geamul uitat, ghirlande de geruri îmi pune pe frunte.

Iarna mea cu aripi blânde și-a făcut veșmânt de seară dintr-un colț de cer,
Cu steluțe și luceferi și-a brodat mantaua lungă ca să pară un mister,
O poveste, o colindă și un pic de adevăr, șoapte fără căpătâi;
Îmbrăcată-n iia nopților timide, iarna-mi cerne-n palme fulgii ei dintâi.

Decembrie tace cuprins de dorință, îmi pune în palme o pală de vânt,
Inele de fulgi tresaltă cât pot, (știindu-mi nevoia de dor și cuvânt),
Pe buze îmi cerne albastre chemări, ecouri pierdute-ntr-o clipă,
Îmi numără timpul iar sensul târziu îl leagănă-n puf de aripă.

Iarna asta-i incompletă, (lacrimile-ncep să curgă), de margele-i dezbrăcată,
Noaptea i-a imcremenit sub pleoapa ce din ochi e întrupată,
Însă eu, din zarea aspră, grea de falduri, de amurguri și lumesc,
Peste ierni cu aripi blânde, prin zăpezi îmi scriu destine…și zâmbesc.

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

El S-a născut

Marcela Voica

El, S-a născut din ceruri, din lumină
Și-a coborât în mlaștini, în noroi,
Fără să se atingă de El vreun strop de tină,
Din groapa de mocirlă, ne-a ridicat pe noi.

El, S-a-ntrupat în chip atât de minunat
Și-a strălucit ‘nainte ca vreun ochi să-L fi văzut.
Când steaua ce vorbea de El s-a arătat,
Acei care-au privit-o, în Rege au crezut.

El a venit la noi, croind căi de lumină,
Spre adevăr, spre viață, spre salvare.
Iubindu-ne pe toți, ne-a absolvit de vină
Trăind viață curată, putem primi iertare.

El ne-a iubit pe toți, până la moarte,
Trăind ca om, fiind totuși Dumnezeu.
Acel ce știe tot și totul poate,
A spus că ne va fi alăturea mereu.

Umil S-a întrupat, căci S-a născut
În staulul ce se-arătase primitor,
Iar omul de la han, nicicând nu a știut
Că, gazduise nu un simplu muritor.

Mulți nu L-au cunoscut, nu au știut;
Privind la El, nimic nu le-ar fi spus
Că-n fața lor, pe Dumnezeu, ei L-au avut,
Că Dumnezeul lor era Acel İsus.

La fel ca atunci nici noi, cei de acum,
Nu Îl vedem în tot ce ne-nconjoară,
Nu Îl cunoaștem când ne iese-n drum,
Iar viața noastră, zilnic, Îl omoară.

Îl răstignim din nou pe-al nost’ İsus,
Orice cuvânt, nepotrivit rostit
Îl țintuiește iar pe cruce sus,
Și repede uităm de ce El a murit.

Și ce păcat că nu știm să trăim
Viața ce-am primit-o ca un dar;
Și ce păcat că nu știm să murim,
Câte puțin din noi, trăindu-L pe El, doar !

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Nela Boca

Recunoaștere….

Autor, Nela Boca

Știi, nici măcar nu e nevoie de cuvinte.
Gândurile se întâlnesc undeva, la mijloc
Sfidând granițe, sfărâmând îndoieli
Unindu-se, impletindu-se…

Nici măcar umbrele nu mai reușesc
Să pătrundă cu negura ceții lor
Lumina ce a țesut nevăzut
O punte altfel.

Acum știu. Insomniile de întrebări
Erau doar o cale de confirmare
A zadarnicei stăruințe pe un drum
Ce nu ducea nicăieri.

Pășesc cu ochii închiși pe firava punte
Cu încrederea celui care știe
Că tăria firului ce leagă țesătura
Vine din inimă curată.

Dintotdeauna am tălpile rănite de ciulini.
Mi se vor agața mereu zgândărind puroaie.
Dar puterea trestiei stă în ridicare
După orice vânt nemilos.

Îndrăznesc să cred în puterea gândului.
Îndrăznesc să dau crezare cuvântului.
Și da. Înțeleg să sper atâta timp
Cât gândurile se întâlnesc la jumătate.

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

Marea ce se-ntoarce
Apus și răsărit- Doina Moritz

O să te cern prin site de speranță
Nisipul meu de aur din priviri,
Topind târziu troienele de gheață,
Vreau să te-aleg mereu dintre-amăgiri.

Din fiecare bob ce strălucește,
Am să adun apus și răsărit,
Ca să le-adaug clipei ce înflorește ,
Când viața se îndreaptă spre zenit.

Și-o să păstrez doar fire de mătase,
Să-mi murmure un cânt neînceput,
Când pe cărări de amintiri duioase
Plânge un timp pe care l-am pierdut.

Dintr-al meu bob ce-ar vrea ca să răsară
Peste-orizonturi și înstrăinări,
Doi ochi împart apusul dintr-o seară,
Sfidând nisipurile altor zări.

Îmi cerne iarna peste suflet chipul
Visului ce-l am de-o vreme-ncoace,
Se scurge-n taină-n trupul meu nisipul,
Fi-voi plaja mării ce se-ntoarce…

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

Aștept după perdeaua trasă

Doina Moritz

Pe suflet mi-a căzut un fulg
Venit din trista depărtare,
Am așteptat până-n amurg
Să văd cumva dacă dispare…

Dar fulgul meu nu s-a topit,
Știam că e o-mbrățișare,
Pe-un gând senin el a venit,
Sfidând o tristă-nsingurare.

A nins alb cu o tăcere,
O clipă doar, din neființă,
Norii dintr-a mea durere,
Cerneau lin stropii de dorință,

De a pluti cu tine-n zare,
Pe aripi de cocor deschise,
Să mă-nalț la ceruri oare?
Să te ating? Sunt numai vise!

În noapte fulgul s-a topit,
Făcându-se ploaie din nea,
O clipă el doar a trăit
Și-a luat ‘napoi iubirea mea,

Ducând-o de unde-a venit,
Pe culmile cu multă gheață,
Trecând prin timpul fericit,
Ningând ușor, ca o speranță,

C-un strop de ploaie dintr-un fulg
Pe-o flacără ce-a fost iubire
Și amintiri ce nu le-alung,
Ele mă ning cu fericire.

Semn din ceruri, de la tine,
Aștept după perdeaua trasă,
Poate-iarna care vine…
Acum e doar o ceață deasă!

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Lidia Stan

Fără sā mă cunoşti
. Lidia Stan

Fără sā mă cunoşti mā judeci rău străine
Si-un foc de fiere verde se-aprinde-n ochii tăi
Nu-ţi plac nici eu, nici limba, nici legile divine
Un rob m-ai vrea inchis ca bobul in păstai

Dar intr-o teacă strâmtă nu-ncape nici un vis
Iar anni trec si viața devine tot mai grea
Si mă ridic si cad si dintr-un surd abis
Strig blestemând tăcerea privind in urma ta

Cei drepți, cinstiți, mărinimosi, tenaci
Muncesc cu capu-n jos si cu privirea goală
Căci ce folos de stirpe, suntem aşa săraci
Iar viața e o luptă si o căpătuială

Bătrâni-s tot mai slabi ,pruncii devin bărbaţi
Cei dezrădăcinați ingenunchiaţi de dor
In alte țări străini in ţară renegați
Inchid durerea-n suflet si par invingători

Redactor șef Camelia Boț

Memoriam Ion Iancu Lefter

Soția Elvira Lili Lefter, ne spune:

Prieteni dragi,
Pentru ca să împlineşti un vis, îți trebuie credință, curaj, încredere în tine şi putere să transformi obstacolele, de tot felul, în elanuri.
Să nu disperi, să nu te opreşti din drum, nici atunci, când ți-e barat.
„Trenul de noapte”, cartea de poezii a lui Ion Iancu Lefter, recent tipărită, la Editura „TIMPUL” -Iaşi, a trecut prin chinurile ieşirii din tunelul timpului, mai bine de 38 de ani.
Încredințată, cu contract ferm, Editurii „Albatros” – Bucureşti in 1982, cu obligația tipăririi până, cel mai târziu, la sfârşitul anului 1984, cu acte adiționale „Trenul de noapte” a fost garat, an de an, pe altă linie şi, tras pe linie moartă, odată cu trecerea poetului în eternitate, la 1 martie -1990.
După ce am scos la lumină, alte 8 cărți, din cele rămase în manuscris şi am tipărit, tot la Editura „Timpul” -Iaşi, în 2009, cartea mea de memorii „Singurătate în umbra crucii”, simultan cu redactarea ediției a doua a cărții mele monografice, „Viața în oglindă”, am adunat alte „trenuri” de prin depourile manuscriselor şi am alcătuit o garnitură trainică, menită a vedea, în sfârşit, lumina de la capătul tunelului.
Programată să fie tipărită în semn de pios omagiu adus poetului la a 80 -a aniversare, odată cu sfințirea bustului lui, cartea a avut, din nou, „Ghinion”. (Alegeri , etc.)
Bustul poetului a fost sfințit, în 28 septembrie 2020, cu agheasmă şi cu mir, dar, fără carte.
Acum a ajuns în mâinile primilor ei cititori, membri familuei, şi, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta.

Averile

Ne-am îngrijit, din timp, s-avem de toate:
câmpii și dealuri, șesuri, văi și ape,
Carpați semeți cu frunțile-argintate
și-o Mare și o Dunăre aproape,

păduri cu păsări și sălbăticiuni
și aer și lumini pe săturate,
și vinuri împletite în cununi
și-un grai de peste-o mie de carate,

fântâni și ploi și patru anotimpuri
și doine, doruri, lacrimi și sudoare
să nu cerșim, la nimenea, prin timpuri,
un capăt, cât de mic, de lumânare.

Avem și ceruri, fulgere și stele
și curcubeie ce se-aprind în zare,
este bogat-ograda Țării mele
și-s fericiți străbunii-n calendare. 15.08.1985.

Casa cuibar

Din oase de părinți ne-am construit
o casă cuib, în mijloc de ogradă,
din răsărit și până-n asfințit
soarele-n cuprinsul ei să cadă.

Din oase-s stâlpii ei și căpriorii
și zidurile, ușa sunt de sânge,
cu rouă-au învelit-o, pură, norii,
câte-o fereastră, uneori, mai plânge.

Podelele-s din lacrimi și sudoare
și tot ce este-n ea, din bucurie,
de-aici, Lumina-n noi, mereu, răsare,
aici este fântâna noastră vie.

În jurul ei frumos, ne-am rostuit
averile, atâtea câte sunt,
și tot de-aici în moarte am pornit
și ne-am întors cu dragoste-n pământ.

Deschisă orișicui e-această casă,
dup-anumite legi de ospeție,
căci noi suntem Țărani Români de rasă,
de vin și pâine și de vijelie. 16.08.1985.

Drepturi de autor:
Ion Iancu Lefter.

Redactor șef Camelia Boț

Lidia Stan

Ninge
Lidia Stan

Se stinge ziua încet în alb noian de fulgi,
Se-aude lerui-ler și zurgălai sunând
Și dorul și amarul din suflet nu-l mai smulgi
Și în copilărie te-ntorci cu pasul blând.

Și rece și tăcută zăpada te-nconjoară
Și peste ani își pune cununa-i de argint,
Tot mai străină viața și seara tot mai seară,
Te pierzi în gânduri trist ca într-un labirint.

Și ninge adânc și ninge peste toate
Peste bătrânii care, adorm însingurați,
Peste colinde vechi și binecuvântate
Plâng cei rămași acasă și plâng cei emigraţi,

Și ninge cu lumina unui opaiţ nestins,
Ce-n pâlpâiri febrile aruncă umbre nopții.
Tot ninge peste suflet căci peste tâmple-a nins
Și firava lumină i-o dăruiesc azi sorţii.

Redactor șef Camelia Boț

%d blogeri au apreciat: