Reprezentativ

Vasile Bele

Prietenie. Emoție. Binecuvântare. Poezie. Excelență – Com. Băiuț, loc. Strâmbu Băiuț

Motto:
,,Cât de frumos este atunci când se leagă prietenii cu fundament pe sinceritate și emoție!”.

Lansare ,,Zbor spre înălțimi” – desfășurată în liniștea unui verde-miracol, pe marginea Văii Strâmbului.

ÎNĂLȚARE – acrostih

Înaintea zâmbetului stă
Numai sărutul limpezit în seninul
Ăstui veac prea răsfățat.
Lumina cuvântului cernut din stele
Ține tinerețea vântului netrist în brațe iar
Aroma de rouă necălcată își adună culoarea din tăcerea
Rodului trimis pe-o umbră printre veacuri –
Este anotimpul de catifea, Doamne, cum să fac să îl opresc?

(I)

Motto:
,,Îți pot spune
o infinitate de cuvinte
care să te mângâie-n
nopțile pustii,
îți pot așeza
pe pulpa degetelor
fluturi în culorile
curcubeului”.
(Camelia Corina Boț)

Am tras între două zâmbete
PRIMA BRAZDĂ de rouă
care-mi cheamă așteptarea
de catifea să fie temelie
pentru o altă ÎNĂLȚARE.
Doar clipa unui sărut
țese MACII DIN OCHI INSÂNGERAȚI
fără a privi înapoi. Așa își adună
vântul o ÎNNOIRE de albastru
pentru atunci când nuferii
își vor face o temelie de sinceritate
în seninul gândului rătăcit
într-O LUME-NCHISĂ-N MINE…

SUNT UN PUMN DE LUT înaintea
fiecărui bob de rouă netristă.
Azi, EU CU MINE, scriem amintirea regăsiri
în VOCEA SINELUI cusut în lumină.
Cele TREI FAPTE DIVINE

  • tăcerea, ascultarea și observația –
    își deschid cărarea prin
    rugăciunea inimii,
    iar albastrul dintr-un
    DECOR DE UMBRE culege tăcerile dimineții
    într-o altă ÎNĂLȚARE.
    Doar clipa unui sărut
    își urmează șoapta
    rostind: ,,NATURA SUNT EU!”
    și-apoi vin alte toamne scăldate
    în CĂUTARI cu rod…

Umbra pictată cu rouă și câteva
ÎNTREBĂRI INERENTE adună
culoare de ILUZIE pribegită
iar TULNICUL VREMII tace
PRINTRE SPINII LUMII.
Într-o altă ÎNĂLȚARE o VIZIUNE
își adună adierile în
SUNETUL LINIȘTII care-i zâmbește
unui GRĂUNȚE DE LUMINĂ…

EU NU POT să adun gândul în seninul altui timp
mereu ÎȚI CAUT PREZENȚA
în fiecare curcubeu rătăcit între două tăceri.
REFUZ SĂ MAI ADORM
iar PRIMĂVARA MEA își cheamă cerul
în ACROBAȚIA SUFLETULUI netrist.
AȘ PLECA, DAR mă ține gândul
alături în CICLUL VIEȚII
pentru a culege clipe mângâiate
cu mir.
PĂRȚI DIN MINE aleargă după tăcere
alteori vântul îmi cântă refrenul zorilor
nu știu UNDE SĂ M-ASCUND de tine
trecere prin vis.
Doar AȘTEPTAREA miroase a lumină.

UN NOU ÎNCEPUT își țese adevărul
în umbra albastrului cusut în
CIURUL TIMPULUI…

N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul ,,Înălțare”, autor Camelia Corina Boț

II.

Motto:
,,Azi, simt cum
se-ntinde amurgul,
îmi leagănă apele,
clipa când Te renegam,
clipa când am înțeles
că doar prin Tine, eu exist…”.
(Camelia Corina Boț)

Am deschis aripile de rouă
spre ÎNĂLȚARE întru lumină
cuvânt netulburat și rugăciune
,,PRIN TINE, EU EXIST!”, îmi răspunde
ecoul unui sărut trezit.
Apoi, vântul care-și așterne valsul
în liniște cheamă cerul în
limpezimea izvorului
scriind pe cer cu verde-miracol:
,,TU-MI EȘTI ARIPA,
îmi ești lumină și cuvânt,
îmi ești senin cules din răsărit!”.
iar eu mai adaug

  • îmi ești UN TOTDEAUNA albastru
    cu lacrimă strânsă între două zâmbete…

NUMĂRĂTOAREA INVERSĂ și-a început
valsul gândului cules din toamne
În visul cules din glasul sufletului
voi face o TRANSFORMARE
de vânt adunat în cunună
iar tăcerea dintr-o privire
o voi dărui unui sărut căzut
din LICĂRIRE DE STEA.

Printre GÂNDURI PIETRUITE
cu vise și neuitare
vor rodi așteptările zidite în veșnicia
învelită în gând rătăcit cules
din răsărit de vânt care începe
cea dintâi CĂLĂTORIE prin praf.
PURITATEA VIEȚII adună culoare din stâncă
pentru o altă ÎNĂLȚARE a sufletului
în POCĂINȚĂ limpezită în seninul de rouă…

Am pus ICOANE-N RAZE AURII
pentru tine clipă de zâmbet și emoție înrourată
ascult CÂNTECUL STELELOR
și mă gândesc la amintirile pierdute în umbră
azi, EU ȘI SINELE MEU vom face
punte între două tăceri
pentru cuvântul cernut prin visare.
UNICA DORINȚĂ a zorilor
pornește spre podul de gânduri
pentru încă o PLUTIRE SPRE VEȘNICIE…

N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul ,,Înălțare”, autor Camelia Corina Boț

III.

Motto:
,,Plutim împreună
prinși în spirala ce ne urcă
înspre veșnicie…”
(Camelia Corina Boț)

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Georgeta Radu

BUSOLA
Georgeta Radu

Să plângi în versuri nerostite de gura vreunui muritor,
privind, din margine de lume, prin ochi de Cer, cu grele pleoape,
miez de-ntristare argintată c-o brumă fină de umor,
uimit că tremuri de emoții și că îți ești atât de-aproape…

Până mai ieri nu-ți aflai rostul, nu îți găsiseși niciun rol,
te frământai, în nerăbdarea de a călca peste înfrângeri.
Azi scrii scenariul, îl repeți, înveți și – ți ești producător,
alungi toți demonii-n pustie și uiți să plângi, că nu mai sângeri…

Cenușa vieților trecute hrănește flori de chiparos.
Respiri mireasma lor divină și ți-amintești aureola
ce șapte ceruri îți deschide. În jocul tău copilăros,
ești amiral pe mări de visuri, iar Euterpe ți-e busola…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Poezia Zilei 23 Noiembrie ~ Anatol Covalli ~

Spre larg
de Anatol Covalli

La proră stau bătut de val
pe-o-nfuriată mare
şi-s fericit că niciun mal
nu se zăreşte-n zare.

Cel de pe urmă ideal
e să nu am hotare,
să navighez către final
fugind de debarcare.

Mă-ndrept necontenit spre larg
şi râd de bucurie
în timp ce munţi de valuri sparg.

Nu-mi pasă ce-o să fie
când pe al meu înalt catarg
nu-i doar un steag, ci-o mie.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Eduard Bucium

POEZIA ZILEI merge, în zi de mare sărbătoare, la poetul Eduard Bucium, cu felicitări și urări de succese viitoare!

La mulți ani tuturor!

Zi cu blestem de mamă
Eduard B.

E ziua ta, mamă, şi-ţi plângi, Românie,
Şi brazii furaţi, şi urşii şi cerbii
Ciocârlia-mpuşcată-n aripă, dând ierbii
Un ultim cântat… un oftat de câmpie

Când smulsă ţi-a fost din sfântul hotar
Vândută ca pruncii nevruţi de părinţi…
Aveai aur mult… vândut pe arginţi…
Aveai şi credinţă… s-a dat la cântar…

Legenda ne spune c-aveai şi viteji…
Ne iartă, măicuţă de mască şi teamă
Când facem pe surzii la cornul ce cheamă
Şi n-auzim plânsul, căci nu suntem treji…

În curtea ta, mamă, comandă străinii
Noi, câţi am rămas, ne sfădim ca orbeţii
Slăvită-i prostia, huliţi sunt poeţii,
Uscatu-s-a iarba, sunt ‘nalţi mărăcinii…

Blesteamă-ne astăzi, s-avem Dumnezeu,
Să ştim de hotare, să ştim de strămoşi,
Să fim iar vitejii tăi, drept-credincioşi !…
Blestemul de mamă se prinde mereu…
1 decembrie 2020

Ica Gărgălie

POPORUL MEU…
Se-ntinde apocalipsa pe pământ
Și pe măslini cad flăcări de balaur
Cu fum de plumb vândut la preț de aur
Și-n Templul lui Iisus nimic nu mai e sfânt…

Ca un copil debusolat mintal,
Poporul meu se joacă acum cu focul,
Un rătăcit ce nu cunoaște jocul
Cu piromani… și cu sfârșit letal.

Ca un pion naiv la șah între nebuni,
Cu ochii-nchiși mai face o mutare
Și se oferă… țintă salvatoare
Să scoată el castana din cărbuni…

E un destin sau poate-i un blestem
Pentru străini să dea din nou tributul,
Ca Don Quijote, luptă-n van cu ,,vântul”
Și-ngroapă cruci,… ofrandă la extrem…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nichita Stănescu – de ziua lui

1) Bate întotdeauna alt clopot

Bate întotdeauna alt clopot,
genunchii mei stau în altă biserică
şi-n altă vreme.
Peste mine doarme alt înger.
Eu mă ridic de sub aripa lui şi spun:

  • Du-te, du-te, nu vezi că eşti altul?
    El îmi răspunde:
  • Lasă-mă, mai lasă-mă puţin,
    mi-e foarte somn,
    mai lasă-mă puţin…
    De ce te uiţi, că eşti şi tu altul!

2)

Fel de sfârşit

Adevarata mână n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuşi,
cum se trage în sine însuşi cornul de melc
şi ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuşi
şi ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi- ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deşi urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.

3)

Cai (Niciodată)

Ce-ai pus, mă, atâţia cai în drum
să mă-ncetinesc în coame
cum mă întorc cu gura scrum
sărutată de icoane
ce-ai pus să m-aţine in fire
din căderea dulce a mea
prin vedenii şi prin nevorbire
ah, tot caii şi caii în frunţi cu stea
da-m-aş dus în şei de piele
ca s-atârn de cerul lung
şi să plâng numai spre stele
niciodată spre pământ.

Nichita Hristea Stănescu s-a născut la 31 martie 1933, la Ploieşti, mama sa fiind Tatiana Cereaciuchin, membră a unei familii de nobili de origine rusă refugiată în România, iar tatăl, Nicolae Hristea Stănescu, fost ţăran devenit meşteşugar şi comerciant.

Între anii 1944 şi 1952 a urmat Liceul Sf. Petru şi Pavel din Ploieşti (actualul „Mihai Viteazul”), iar în perioada 1952 – 1957 a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti.

În anul 1952, în primul an al facultăţii, s-a căsătorit cu Magdalena Petrescu, marea sa dragoste din adolescenţă, însă după numai un an cei doi se despart.

În anul 1955, Nichita şi-a adunat poeziile sale „băşcălioase”, scrise, după propriile sale cuvinte, „fără mamă, fără tată”, într-un volum numit „Argotice – cântece la drumul mare”, însă care avea să fie publicat mult după moartea sa, în anul 1992.

În martie 1957, debutează în revistele „Tribuna” din Cluj şi în „Gazeta literară”, unde îi sunt publicate trei poezii.

În anul 1962 Nichita s-a căsătorit cu poeta şi eseista Doina Ciurea, din dragostea celor doi reieşind inspiraţia poetului pentru volumul „O viziune a sentimentelor”, apărut doi ani mai târziu şi pentru care Nichita primeşte, în acelaşi an, premiul Uniunii Scriitorilor.

La cutremurul din 4 martie 1977, Nichita Stănescu încearcă, în zadar, să-l salveze pe prietenul său Nicolae Ştefănescu, fiind lovit de un zid care s-a prăbuşit, suferă un şoc şi o paralizie de scurtă durată a părţii stângi a corpului, dar care îi va lăsa sechele pe mai departe.

În anul 1980, scriitorul suedez Arthur Lundkvist îl propune Academiei Suedeze pentru includerea pe lista candidaţilor la Premiul Nobel pentru Literatură.

Pe 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu trece la cele veşnice, la doar 50 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost: „Respir, doctore, respir”

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Vasilevna Aneci

EU SUNT PROPRIA MEA TREZIRE
                             
În taina nopții reci și fără nume,
Se-nalță-n mine cântare neștiută,
Ce-mi spune lin că dincolo de lume
Ființa-mi nu va fi nicicând pierdută.

Și de mă cheamă umbra spre uitare,
Cu lanț de lut și dor nemărginit,
Un duh de foc, din sfântă înălțare,
Mă smulge iar din tot ce-i mărginit.

M-au încercat a vremii grele suspine,
Cu mii de valuri, negre și târzii,
Dar n-au putut lumina s-o zdruncine
Nici steaua firii mele a o omorî.

Căci din dureri răsar puteri senine,
Din orice rană-nvie un izvor,
Și-n cicatrici ce ard adânc în mine
Se naște-un cer mai pur, mai roditor.

Pe-un drum de scrum și umbre rătăcite,
Mi-am aflat templu-n pieptul meu tăcut,
Acolo unde gânduri risipite
Se strâng în adevăr neîntrerupt.

Nu-i eșec care ființa-mi s-o destrame,
Nici vânt ce glasul să mi-l stingă-n zori,
Căci din tăceri renaște-a mea chemare,
Curată, liberă, de-atâtea ori.

Îmi sunt și rană, dar și mângâiere,
Din lutul greu învăț a înflori,
Iar peste munți de umbră și durere
Un soare blând mă-nvață a trăi.

Sunt râu etern, ce-n veci nu se oprește,
Chiar de-i stă-n cale stâncă sau destin,
Și-n propria-mi iubire ce sporește
Mă regăsesc … și iarăși îmi revin.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dinu Dorina

ÎNFLOREȘTE-MĂ, PRIMĂVARĂ!

Înflorește-mă, primăvară,
Cu parfum de vis și seară,
Pune-mi flori în gând și-n pași,
Și lumină-n ochii să-mi lași.

Leagănă-mi sufletul lin
Cu un cântec, izvor plin,
Să mă-nvăț din nou să cresc
Dintr-un dor ce-l regăsesc.

Picură-mi în palme rouă,
Viața iar să-mi pară nouă,
Și din muguri de speranță
Să-mi clădesc iar dimineață.

Învelește-mi orice teamă
Cu iubirea ta de mamă,
Și din iarna ce-a trecut
Fă un zâmbet renăscut.

Înflorește-mă ușor,
Ca pe un vis ce-i călător,
Să mă port prin anotimp
Cu lumină și cu timp.

Și când vântul va mai bate,
Să nu-mi frângă visul, poate
Și să-l ducă mai departe…
Primăvară, fii-mi parte!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Petronel Vizitiu

DE ZIUA TA, FEMEIE

În ceas domol de primăvară, sub cer cu raze de argint,
Se leagănă prin vânt o pală de dragoste și legământ;
De ziua ta, femeie sfântă, se-nalță gândul mai ușor,
Ca o lumină albă-n noapte, ca pacea unui vis în zbor.

Tu ești izvorul apei vieții și stea aprinsă peste zări,
Din ochii tăi se naște vraja atâtor calde alinări;
Iar glasul tău, ca șoapta serii prin mugurii florii de tei,
Aduce binele în suflet și liniște în pașii grei.

De ziua ta, femeie dragă, primește-al inimii cuvânt:
Să-ți fie viața ca o rază ce cade lin peste pământ;
Cu pace și cu gând de bine să mergi prin ani mereu ușor,
Căci lumea-și află mângâiere doar prin iubirea ta și dor.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Relu Popescu (Viorel Poenaru)

„Nu contează câte persoane ai în jurul tău, ci în inima ta.“
„Timpul poate înlocui valoarea cu rutină, dar absența ei scoate întotdeauna la lumină esențialul.”
„Nu poți da lecții de viață, dacă nu deții diploma de excelență a propriei tale vieți.”
„Realitatea strigă, dar indiferența face să pară o șoaptă.”
„Curățenia de primăvară e opțională; adevărata curățenie începe de la suflet și se face permanent”
„Cuvintele nerostite nu dispar; se întorc în gând ca o târzie confesiune.”
„Într-o lume indiferentă, nu doar urechile au devenit surde, ci şi sufletul care nu mai simte.”
„Stomacul hrănește trupul, dar sufletul crește doar din valori morale.”
„Toți cred că au dreptate, diferența stă în măsura balanței cu care judecă.“
„Adevărata valoare vine din caracter, nu din măștile pe care le afișăm.”
„Nimic nu strică mai mult omul decât tupeul care sfidează calitățile.“
„Greșelile proprii sunt jaloanele încercărilor noastre.”
„Obraznicul nu are argumente, dar are jignirile potrivite caracterului său. Acestea nu îl ridică, ci îl coboară, acolo unde-i e locul, în mediocritate.“
„Oamenii pot spune orice; opiniile sunt ale lor, dar adevărul pe care îl accepți te definește pe tine.”
„Dacă astăzi ai pleca, mâine dorul te‑ar întoarce în amintirile mele.“
„Cine-i conștient de valoarea muncii și de puterea cunoașterii, va răzbi cu succes indiferent de conjuncturile timpului.“
„Constatare; primăvara vine întotdeauna, chiar și în ciuda celor reci la suflet.“

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Anatol Covalli

Înviere

Am spart în mine caterinci, lãute
şi-n suflet mari orchestre-am acordat
şi-aud cântând în mine minunat
chiar fibrele ce-au fost întruna mute.
.
Ce armonii sunt în orişice strunã
când nãvãlesc în mine dimineţi!
În zbuciumul ciudatei mele vieţi
s-a liniştit deodatã-orice furtunã.
.
Se reîntorc şi vin sã mã sãrute
speranţele ce-odatã au plecat.
O fericire azi m-a-mbrãţişat
şi-o împlinire-a vrut sã mã ajute.
.
E viaţa mai frumoasã şi mai bunã
de când am spart ai spaimelor pereţi,
ca sã reintre-n mine dimineţi,
sã-audã toţi fiinţa-mi cum rãsunã.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cristina Serghiescu

Speranțe

Sperăm și ignorăm tăcerea,
Creștem sclipiri în ochi de zi,
Trezim în miez de suflet mierea,
Sfidăm durerile pustii…

Sperăm și rotunjim cuvinte,
Destindem galbenul simțirii,
Prin ierburi vii de jurăminte,
Întinerim roua iubirii…

Sperăm și înflorim lumini,
Îmbărbătăm zile cu ceață,
Culegem ai dorinței crini,
Să îmbunăm păreri de gheață…

Sperăm și adunăm culori,
Pictăm smerite curcubeie,
Refacem pulsul din fiori,
Zdrobim părerile atee…

Sperăm și batem clopot viu,
Înviem pulsul conștiinței,
În lut de gânduri arămiu,
Săpăm fântânile voinței…

Versuri din volumul în lucru
CĂUTĂRI

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Petre Vatuiu

Primăvara

Primăvara-și așterne povestea
Peste noi și ne-nghite domol,
Cheamă vântul să-mprăștie vestea,
Țese-al câmpului verde covor.

Face muguri și-apoi îi desface,
Azi în frunze și mâine în flori,
Mă uimește cum știe să joace
Hora-n vale cu fluturii-n zbor!

Are soare, căldură și ploaie,
Are noaptea cu stele de dor,
Prinde-n vrajă pământul, vioaie
Și privește mereu zâmbitor .

Primăvara nu știe să tacă,
E-un concert pentru oamenii noi,
Într-o poftă de viață ne-mbracă,
Face-n prund și-n câmpii tărăboi .

De-oi muri, vreau să mor primăvara,
Sub salcâmi sau sub teiu-nflorit,
Păsărele să-mi cânte plecarea,
Să m-afund în trifoi necosit.

Dar trăiesc minunata poveste,
O citesc și o sorb rând cu rând,
Mă hrănesc cu-ale serii miresme,
Și visării mă las pradă curând.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Rotariu Dorel

Muzele

Am luptat cu iarna, viscolul și vântul
Pe-ascuțite stânci în drumul spre Parnass,
Lira lui Apollo-mi primenea avântul
Spre izvorul din furia lui Pegas.

Am strâns trandafirii roșii din  grădină
Că-mi șoptea Erato să-i așez pe frunte,
Ea vrăji izvorul cu micuța-i liră
Și-i băui din apă fără să se-ncrunte.

Am aflat deci dorul și-n ritmuri astrale
Mi-am cântat iubirea și-apoi suferința,
Euterpe-n flaut îmi topi din jale
Și pe portative-mi distilam dorința.

Am luptat cu viața, dragostea și-avântul
Epopei am multe să vă povestesc,
Deci lu’ Caliope am să-i dau cuvântul
Și cu elocință, azi mă-mpărtășesc…

Am aflat cu vârsta o filozofie:
Că dezamăgiri, dureri și suferință
De au strai de versuri într-o poezie,
Nu-ți rănești copilul vesel din ființă!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț