Reprezentativ

Eduard Bucium

POEZIA ZILEI merge, în zi de mare sărbătoare, la poetul Eduard Bucium, cu felicitări și urări de succese viitoare!

La mulți ani tuturor!

Zi cu blestem de mamă
Eduard B.

E ziua ta, mamă, şi-ţi plângi, Românie,
Şi brazii furaţi, şi urşii şi cerbii
Ciocârlia-mpuşcată-n aripă, dând ierbii
Un ultim cântat… un oftat de câmpie

Când smulsă ţi-a fost din sfântul hotar
Vândută ca pruncii nevruţi de părinţi…
Aveai aur mult… vândut pe arginţi…
Aveai şi credinţă… s-a dat la cântar…

Legenda ne spune c-aveai şi viteji…
Ne iartă, măicuţă de mască şi teamă
Când facem pe surzii la cornul ce cheamă
Şi n-auzim plânsul, căci nu suntem treji…

În curtea ta, mamă, comandă străinii
Noi, câţi am rămas, ne sfădim ca orbeţii
Slăvită-i prostia, huliţi sunt poeţii,
Uscatu-s-a iarba, sunt ‘nalţi mărăcinii…

Blesteamă-ne astăzi, s-avem Dumnezeu,
Să ştim de hotare, să ştim de strămoşi,
Să fim iar vitejii tăi, drept-credincioşi !…
Blestemul de mamă se prinde mereu…
1 decembrie 2020

Trioletul, un smarald al poeziei

Bine v-am regăsit, grup frumos!

11. 07.2021

Bine v-am regăsit, grup frumos!

Am bucuria să vă anunț câștigătoarea celei de a treizeci și patra etapă a concursuluI
,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”.

Vă mulțumim tuturor pentru participare și pentru frumoasele mărgăritare cu care ne-ați încântat inimile.

Nu uitați, de azi începe o nouă etapă a concursului, deci o nouă ocazie de a căuta în adâncul sufletului dumneavoastră, noi mărgăritare, pe care să le oferiți cu drag cititorilor și eternității.

Din păcate, astăzi avem doar premiul întâi.

Premiul întâi~
~Cristina Ghindar Greuruș ~

IULIE

Iulie e luna-n care
Geme în cuptor pământul
Și ard zile-n calendare.
Iulie e luna-n care
Arșița e tot mai mare
Și-și pierde puterea vântul.
Iulie e ziua-n care
Geme în cuptor pământul.

18.07.20219

Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a treizeci și cincea etape a concursuluI
,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”.

Vă mulțumim tuturor pentru participare și pentru frumoasele mărgăritare cu care ne-ați încântat inimile.

Nu uitați, de azi începe o nouă etapă a concursului, deci o nouă ocazie de a căuta în adâncul sufletului dumneavoastră, noi mărgăritare, pe care să le oferiți cu drag cititorilor și eternității.

Premiul întâi~
~Felicia Percec ~

Dor de vacanță

Vară, relaxare, soare,
Vacanțe de neuitat,
Dor de munte și de mare,
Vară, relaxare, soare,
Clipe de răsfăț, mișcare,
Cât de mult v-am așteptat!
Vară, relaxare, soare,
Vacanțe de neuitat!

2) ~Monica David ~

Clipe

Zvâcnește marea visele…
Printre castele de nisip
Ne zvârcolim degetele
Să adunăm doar stelele.
Când timpul strânge clipele
Precum într-un videoclip,
Zvâcnește marea visele
Printre castele de nisip.

3) ~Cristina Ghindar Greurus ~

Inimă îndurerată

Inimă îndurerată,
Care plângi după iubire,
Potolește-te odată!
Inimă îndurerată,
Tu te dărui lumii toată
Dar tânjești după-mplinire.
Inimă îndurerată,
Care plângi după iubire.

25.07.2021

Bine v-am regăsit, grup frumos!

Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a treizeci și șasea etape a concursuluI
,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”.

Vă mulțumim tuturor pentru participare și pentru frumoasele mărgăritare cu care ne-ați încântat inimile.

Nu uitați, de azi începe o nouă etapă a concursului, deci o nouă ocazie de a căuta în adâncul sufletului dumneavoastră, noi mărgăritare, pe care să le oferiți cu drag cititorilor și eternității.

Premiul întâi~
~Cristina Ghindar Greuruș ~

Timpul trece

Timpul trece fără veste,
Nu ne-așteaptă, se tot duce;
În curând va fi poveste…
Timpul trece fără veste,
Azi e-aici, mâine nu este,
Noi ajungem la răscruce.
Timpul trece fără veste
Nu ne-așteaptă, se tot duce.

  1. ~Felicia Percec ~

Clipa mea de fericire

Stai cu mine, nu pleca!
Ești izvor cu apă vie,
Care-mi stâmperi inima.
Stai cu mine, nu pleca!
Poate te-oi îndupleca
Să îmi rămâi pe vecie!
Stai cu mine, nu pleca,
Ești izvor cu apă vie!

Clipa mea de fericire,
Cât de mult te-am așteptat
Să-mi pui soare în privire!
Clipa mea de fericire
Ești secunda de iubire
A sufletului însetat.
Clipa mea de fericire,
Cât de mult te-am așteptat!

31.07.2021

Bine v-am regăsit, grup frumos!

Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a treizeci și șaptea etape a concursuluI
,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”.

Vă mulțumim tuturor pentru participare și pentru frumoasele mărgăritare cu care ne-ați încântat inimile.

Nu uitați, de azi începe o nouă etapă a concursului, deci o nouă ocazie de a căuta în adâncul sufletului dumneavoastră, noi mărgăritare, pe care să le oferiți cu drag cititorilor și eternității.

Premiul întâi~
~Felicia Percec~

Dulce țară

Dulce țară, colț de rai!
Cât îmi e de dor de tine
Și de al tău mândru plai.
Dulce țară, colț de rai!
Cu-al tău neasemuit grai,
Mă mândresc prin țări străine.
Dulce țară, colț de rai,
Cât îmi e de dor de tine!

2) ~Cristina Ghindar Greuruș ~

Amintirile

Amintirile fugare,
Ne sunt aproape-n orice zi,
Timpul n-a-ncetat să zboare.
Amintirile fugare
Ne fac clipele ușoare
Și ne găsesc oriunde-am fi.
Amintirile fugare,
Ne sunt aproape-n orice zi.

Redactor coordonator: Mirela Cocheci

Redactor șef: Camelia Bot

Daniela Damian ~Poveste pentru copii ~

Dariana ultimul dragon de smarald

Născută în tărâmul îndepărtat al Valmuriei, la îngemănarea nopții cu zorile, la primul strigăt al cocoșului, am deschis ochii căutând acea rază de soare care să-mi incălzească inima. Pământul acesta înghețat și zăpada rămasă de iarna trecută m-a făcut să mă cuibăresc imediat lăngă imensitate verde ce emana căldură. Căutam, cu botul meu umed, împingând ușor aerul care venea spre năsucul meu, un loc în care să dorm. Simțeam că cineva mă privește și ceva umed și cald îmi acoperă creștetul capului meu plin de solzi verzi. Mă dureau oasele și carnea, mă eliberasem din strânsoarea oului de curând.
Am deschis ochii mari și priveam nedumerită împrejurimile. Lipită de mine era mama. Ochii ei verzi cu sclipiri nepământene mă priveau cu drag. Mă înconjurase cu trupu-i, dăruindu-mi căldura inimii ei. Își ridică capul încet și-mi șopti printre dinții ascuțiți:
-Bun venit dragonița mea frumoasă. Eram un dragon verde și mama mă striga pe nume Dariana. Eram fiica unicului dragon de smarald rămas în viața de peste 1000 de ani. Mama pe nume Drogonia, era dragonul zânelor și avea aripile ca ale lor fine, colorate de la verde crud la verde închis, cu modele nemaivăzute de mine. Câteva minute am reușit s-o privesc, apoi își întinse aripile, înălțandu-se în văzduh, lăsându-mă cu gura căscată de frumusețea ei.
Privind-o în zborul ei nu înțelegeam ce face, dar când reveni pe pământ am văzut că ea prindea libelule să mă hrănească…
Toată ziua mă lasa s-alerg printre copacii din Pădurea de Jad. Învățasem toate animalele și toate zânele, toate izvoarele cristaline, locul unde să mă scald, locul unde să stau la soare, unde să ma joc, toate le învățasem împreună cu ea…
Timpul a trecut repede și când am împlinit 2 ani eram deja aproape cât ea. Pe spate îmi crescuse țepi argintii, iar aripile erau puternice și grele, abia reușeam să urc în văzduh.
Mama repeta mereu toate câte trebuia să le fac atunci când ea v-a fi o stea din constelația Dragonului. Zânele îmi dăruiau zilnic pietre prețioase, pe care le așezam în peștera de sub munte. Acolo sub stânci, mama îmi construise un adevărat culcuș. Iarba înaltă așezată pe lespezile grele de piatră strălucea în lumina lunii, iar în colț, deasupra culcușului curgea lin un izvor cu apă limpede și rece, care-ți răcorea sufletul în nopțile toride de vară.
Uneori lăsam zânele să urce pe spinarea mea și le purtam în văzduh pe deasupra pădurii. Alteori le duceam în apropierea satelor să vadă oamenii…Așa am văzut și eu acele mogâldețe de semănau cu ele, doar că nu aveau aripi.
În semn că mă iubeau mă lăsau să mă scald în heleșteul zânelor. Acolo apa era cristalină și puteam să văd cum freamătă fundul lacului de vietăți care mai de care mai frumoase. Stăteam așa la marginea apei cu botul lipit de iarba deasă și priveam peștișorii cum înotau.
În ultima zi pe pământul sfânt al Valmuriei, mama mi-a arătat ceea ce avea să păzesc o mie de ani. Cu ultimile ei puteri făcu un ou, îl acoperi cu un veșmânt special, făcut de zâne și mi-l dădu în grijă. Îmi reaminti că este oul pe care trebuia să-l păzesc cu prețul vieții mele și atunci când voi fi aproape de sfârșitul vieții, să-l readuc la viața, să-l cresc până la doi ani, să-l învaț toate câte m-a învățat și să-i dăruiesc așa cum ea deja a făcut, un ou, ducând astfel pe mai departe seminția dragonilor.
Zânele toate ne înconjuraseră…Baghetele lor magice o ridică pe mama puțin deasupra apei și lăsând-o încet în jos dispărea puțin câte puțin în apa cristalină. Când o cuprinse cu totul zânele mișcaseră baghetele și ea se transforma în mii de steluțe ce urcau vertiginos spre cer.
O lacrimă se repezi din ochii mei verzi în lacul magic. În pieptu-mi se aprinse inima, durerea din inima o simțeam în toată ființa mea. Cu oul în aripi am plecat în culcușul meu. Acolo ascunsă de privirile zânelor puteam să plâng plecarea mamei…
Zilele treceau una după alta și eu îmi duceam menirea pe mai departe. Ajutam zânele și păzeam pădurea și oul. Câteodată luam oul și mă urcam pe crengile groase ale copacilor. Stăteam așa uitându-mă cu drag la el. Uneori sclipea și atunci din cer coborau steluțe magice, înconjurâdu-ne cu drag. Știu că mama era acolo, lângă noi…
În speranța că povestea mea a adus un zâmbet pe chipurile dumneavoastră, vă mulțumesc și vă doresc o noapte liniștită, plină de vise frumoase.

Autor: Daniela Damian
sursa imaginii: internet

Liliana Racătău

Împământare

Alerg desculță
pe pământul reavăn,
Scârțâie frunza
sub pașii fremătând,
Am sentimentul
că mă dau în leagăn
Și că planeta MAMĂ
mă strânge-n brațe blând.

Picioarele nu simt
vreo suferință,
Nici un scaiete
nu m-a înțepat,
M-am lepădat
de rele cu căință
Când cu blândețe roua
păcatul mi-a spălat.

Liniștea se așterne
pe pajiștea curată,
Gleznele se desmiardă
cu firul ierbii cald,
Pământul cu iubire
puterile-și arată,
Purificând păcate
ce tălpile îmi ard.

Împământez ființa
ca pe un bulb de floare,
Să-și tragă din adâncuri
seva ce i-a lipsit,
Amprenta va rămâne
presată-n lutul moale,
Să-mi capăt energia
când nu e de găsit!

Versuri și pictură Liliana Răcătău

Redactor șef Camelia Boț

Cristina Tunsoiu

Pură simplitate

Pe maica mea, Maria o chema…
Un nume sfânt care deschide porți,
Cu cinste și onoare îl purta,
Apoi l-a dăruit la strănepoți!

Din cuibul ei uitat parcă de lume,
Cu mâini bătătorite, rai făcea…
Nu pregeta bunica să adune,
Și alți copii din sat la masa sa!

Ea nu avea atunci prea multă școală,
Înțelepciune însă pentru toți,
Iar vorba ei blajină și domoală,
Îi mângâia în suflet pe nepoți!

În ochii verzi, ca firul ierbii crude,
Vedeai oceane parcă de tristeți
Dar dăruiau iubire cât un munte,
În zorii revărsați de dimineți!

Și în această pură simplitate,
Icoana dragă avea loc de cinste…
Vorbea duios cu sfinții-n ceas de noapte,
Si le spunea povestea vieții triste!

Nu se plăngea bunica de ceva,
Își accepta cu demnitate soarta…
Doar dacă ziua lungă îi părea,
Mai cerceta cu ochii minții, poarta…

Ea mai zărea ceva, dar ca prin ceața,
Și singură aștepta pe vechea prispă …
Tot învârtind pe degete o ață,
Ștergându-și ochii des cu o batistă!

Toți pruncii îi plecaseră departe,
Că mult luptase să-i învețe zborul…
Erau mai domni și învățară carte,
O răscolea acuma numai dorul!

Astăzi e sigur și ea o icoană,
Și dorul e în noi, fără de leac…
Dumnezeiești cântările la strană…
Se înalță către cer și toate …tac!

Autor Cristina Tunsoiu

Redactor șef Camelia Boț

Poezie la minut cu Mihaela Avram 12Iunie


Vară de vară ne gândim la mare ca la o revărsare a sufletului…
De aceea propun o poezie la minut care să ne poarte gândul spre ea.

,, Mă voi arunca în valuri,
Înotând prin lanț de alge
Când pe neștiute maluri…
Se vor ancora catarge!,,
(Iuliana Cozma)


O nouă poezie, plină de expresivitate s-a născut din condeiul și din sufletul dvs.
Mulțumim și felicitări tuturor!

PE MALURILE MĂRII

Mă voi arunca în valuri,
înotând prin lanț de alge
când pe neștiute maluri…
se vor ancora catarge!
(Iuliana Cozma)

Și din spuma mării, albă
rochie voi împleti
peste trupul tău de nalbă;
cu dulci vorbe te-oi șopti!
(Pande Ionuț)

Îmbrăca-voi rochia albă
moale precum spuma mării,
iar la gât, o să port salbă,
prinsă-n dorul depărtării.
(Anca Man)

Să-mi aduni corali din mare,
să mă chemi cu anii duși,
pe un țărm albit de sare,
sau albit de pescăruși.
(Georgeta Rada)

Ne vom contopi cu marea
Ce se zbate la picioare,
Vom primi îmbrățișarea
Valului ce-n brațe moare!
(Cristina Tunsoiu)

Iar de n-au să ancoreze,
prin recul, mătăsi de broaște,
din amieze de geneze,
alte maluri mi-or renaște.
(Rony Codreanu)

Redactor, coordonator Mihaela Avram

Redactor șef Camelia Boț

Cornel Neagu

O FRUNZĂ DE ANUL TRECUT

Ajunge-n fereastră, pe aripi de vânt,
o frunză pierdută de anul trecut,
aduce pe dungă un gând renăscut
din taine rescrise în sfânt jurământ.
Ascult jurământul privind în decor
la toamna venită deodată la geam
cu visul pe care cândva îl puneam
în rime aduse din margini de dor.

Cuvinte nespuse se-adună domol
în note cernute din vechi povestiri
uitate-n adâncuri de false iubiri
sub umbra opacă a unui bemol.
Bemolul plecase din șaua lui mi
zgornit de un fa ridicat pe diez
de-o fugă lăsată pe do fără miez
în gama uitată-ntre noapte şi zi.

Aud basfligornul cu glas răguşit
trecând peste visul uşor destrămat
cu note aduse din vechiul păcat
comis fără voie în prag de-asfinţit.
Păcatul ajuns pe o frunză dansând
adună-ntâmplări neuitate în zbor,
le cerne pe gândul ajuns în decor
cu mii de regrete venite pe rând.

Redactor șef Camelia Boț

Constantin Nicolae Gavrilescu

SĂ FII PE VECI IUBITA MEA

Deschis-am să te las ferestră,
să-mi intre dorul tău iubire,
să-mi fie-n suflet, ca şi-n glastră,
un trandafir ca o minune.

Tu laşi privirea să pătrundă
spre efemerul larg, lumesc,
de acolo, din eter să vadă,
că visul nopţi-l îndrăgesc.

Un mugur dulce de iubire
a încolţit în mintea mea,
numai să vrea a ta simţire
să fii pe veci iubita mea.

Deschisă am să o las mereu,
să intre dorul tău la mine,
fereastra sufletului meu,
să fie veşnic pentru tine.

Eu las amorul să-ncolţească,
esenţa dragostei lumeşti
în suflet înfocat să-mi crească,
ca tu pe veci să mă iubeşti.
Constantin Nicolae Gavrilescu

Redactor șef Camelia Boț

Georgeta Rada

VORBIND CU MAREA

Pot, mare, să-ți vorbesc ca o maree?
Am fost un flux, de țărm, cotropitor,
Ți-am declamat în ritm de melopee
Adâncu-mi tulburat, de muritor.

Până când luna, înapoi mă duce
Reflux, cărând clepsidrele din noi,
Pot, mare, în cântările-mi năuce
Să-mi cer cochiliile înapoi?

Venisem, mare, să rămăn la tine
Îți săgetau albastrul pescăruși…
Amețitor tărâm! … Mi-a fost mai bine
În piatra sărutării lui Brâncuși.

Dar și de-acolo am zburat, măiastră…
Pot, mare, să te-ntreb de al meu domn,
Pe tine, preoteasă zoroastră,
Dacă mi l-a răpus albastru-ți somn?

Poate s-a rătăcit cu pescărușii…
Poți, mare, să întrebi de el în larg?
Poate se odihnește cu răpușii
Furtunilor, sub cruce de catarg.

Pot, mare, să-ți vorbesc ca o femeie?
Vorbesc cu mine, știu că nu m-asculți
Îți las la vamă câteva crâmpeie
Din pașii noștri pe nisip… desculți…

     GEORGETA RADA
       5 iulie 2021

Redactor șef Camelia Boț

Mirela Cocheci

DE CE-A FOST „IERI”?

Spre vremurile ce s-au dus
Când nu priveam înspre apus,
Privesc acum întrebător:
De ce mi-e dor?

A fost și soare-au fost și nori,
Iar noi prin viață călători,
Dar te întrebi când nori nu vin
De ce-i senin?

Iară când soarele s-a dus
Și viață noastă-i în apus,
Atunci ne întrebam stingheri:
De ce-a fost „ieri”?

Redactor șef Camelia Boț

Paul Matei

Trup de vară

De..M.P
02.07.2021

Sărut trupul tău de vară
Îmbrăcat doar în verde,
Sărut tot ce îți este seară
Când soarele se va stinge.

Sărut sânii tăi în pârg
Scăldați de roua din zori,
Pierind în al tau crâng
Cuprins de dulcii fiori.

Îți cuprind trupul candid
Cu vântul ce suflă a iubire
Și am să te văd zâmbind
Căci îmi ești vara minune.

Te dezmierd prin câmpii
Unde macii parcă-s pictați,
Și de tu într-o zi n-ai sa vii
Și brazii vor fi supărați.

Dar ești liantul meu verde
Ce iubind mă ține în viață,
Voi bea din tine trei vedre
Să fiu a iubirii sămânță.

Redactor șef Camelia Boț

%d blogeri au apreciat: