Reprezentativ

Vasile Bele

Prietenie. Emoție. Binecuvântare. Poezie. Excelență – Com. Băiuț, loc. Strâmbu Băiuț

Motto:
,,Cât de frumos este atunci când se leagă prietenii cu fundament pe sinceritate și emoție!”.

Lansare ,,Zbor spre înălțimi” – desfășurată în liniștea unui verde-miracol, pe marginea Văii Strâmbului.

ÎNĂLȚARE – acrostih

Înaintea zâmbetului stă
Numai sărutul limpezit în seninul
Ăstui veac prea răsfățat.
Lumina cuvântului cernut din stele
Ține tinerețea vântului netrist în brațe iar
Aroma de rouă necălcată își adună culoarea din tăcerea
Rodului trimis pe-o umbră printre veacuri –
Este anotimpul de catifea, Doamne, cum să fac să îl opresc?

(I)

Motto:
,,Îți pot spune
o infinitate de cuvinte
care să te mângâie-n
nopțile pustii,
îți pot așeza
pe pulpa degetelor
fluturi în culorile
curcubeului”.
(Camelia Corina Boț)

Am tras între două zâmbete
PRIMA BRAZDĂ de rouă
care-mi cheamă așteptarea
de catifea să fie temelie
pentru o altă ÎNĂLȚARE.
Doar clipa unui sărut
țese MACII DIN OCHI INSÂNGERAȚI
fără a privi înapoi. Așa își adună
vântul o ÎNNOIRE de albastru
pentru atunci când nuferii
își vor face o temelie de sinceritate
în seninul gândului rătăcit
într-O LUME-NCHISĂ-N MINE…

SUNT UN PUMN DE LUT înaintea
fiecărui bob de rouă netristă.
Azi, EU CU MINE, scriem amintirea regăsiri
în VOCEA SINELUI cusut în lumină.
Cele TREI FAPTE DIVINE

  • tăcerea, ascultarea și observația –
    își deschid cărarea prin
    rugăciunea inimii,
    iar albastrul dintr-un
    DECOR DE UMBRE culege tăcerile dimineții
    într-o altă ÎNĂLȚARE.
    Doar clipa unui sărut
    își urmează șoapta
    rostind: ,,NATURA SUNT EU!”
    și-apoi vin alte toamne scăldate
    în CĂUTARI cu rod…

Umbra pictată cu rouă și câteva
ÎNTREBĂRI INERENTE adună
culoare de ILUZIE pribegită
iar TULNICUL VREMII tace
PRINTRE SPINII LUMII.
Într-o altă ÎNĂLȚARE o VIZIUNE
își adună adierile în
SUNETUL LINIȘTII care-i zâmbește
unui GRĂUNȚE DE LUMINĂ…

EU NU POT să adun gândul în seninul altui timp
mereu ÎȚI CAUT PREZENȚA
în fiecare curcubeu rătăcit între două tăceri.
REFUZ SĂ MAI ADORM
iar PRIMĂVARA MEA își cheamă cerul
în ACROBAȚIA SUFLETULUI netrist.
AȘ PLECA, DAR mă ține gândul
alături în CICLUL VIEȚII
pentru a culege clipe mângâiate
cu mir.
PĂRȚI DIN MINE aleargă după tăcere
alteori vântul îmi cântă refrenul zorilor
nu știu UNDE SĂ M-ASCUND de tine
trecere prin vis.
Doar AȘTEPTAREA miroase a lumină.

UN NOU ÎNCEPUT își țese adevărul
în umbra albastrului cusut în
CIURUL TIMPULUI…

N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul ,,Înălțare”, autor Camelia Corina Boț

II.

Motto:
,,Azi, simt cum
se-ntinde amurgul,
îmi leagănă apele,
clipa când Te renegam,
clipa când am înțeles
că doar prin Tine, eu exist…”.
(Camelia Corina Boț)

Am deschis aripile de rouă
spre ÎNĂLȚARE întru lumină
cuvânt netulburat și rugăciune
,,PRIN TINE, EU EXIST!”, îmi răspunde
ecoul unui sărut trezit.
Apoi, vântul care-și așterne valsul
în liniște cheamă cerul în
limpezimea izvorului
scriind pe cer cu verde-miracol:
,,TU-MI EȘTI ARIPA,
îmi ești lumină și cuvânt,
îmi ești senin cules din răsărit!”.
iar eu mai adaug

  • îmi ești UN TOTDEAUNA albastru
    cu lacrimă strânsă între două zâmbete…

NUMĂRĂTOAREA INVERSĂ și-a început
valsul gândului cules din toamne
În visul cules din glasul sufletului
voi face o TRANSFORMARE
de vânt adunat în cunună
iar tăcerea dintr-o privire
o voi dărui unui sărut căzut
din LICĂRIRE DE STEA.

Printre GÂNDURI PIETRUITE
cu vise și neuitare
vor rodi așteptările zidite în veșnicia
învelită în gând rătăcit cules
din răsărit de vânt care începe
cea dintâi CĂLĂTORIE prin praf.
PURITATEA VIEȚII adună culoare din stâncă
pentru o altă ÎNĂLȚARE a sufletului
în POCĂINȚĂ limpezită în seninul de rouă…

Am pus ICOANE-N RAZE AURII
pentru tine clipă de zâmbet și emoție înrourată
ascult CÂNTECUL STELELOR
și mă gândesc la amintirile pierdute în umbră
azi, EU ȘI SINELE MEU vom face
punte între două tăceri
pentru cuvântul cernut prin visare.
UNICA DORINȚĂ a zorilor
pornește spre podul de gânduri
pentru încă o PLUTIRE SPRE VEȘNICIE…

N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul ,,Înălțare”, autor Camelia Corina Boț

III.

Motto:
,,Plutim împreună
prinși în spirala ce ne urcă
înspre veșnicie…”
(Camelia Corina Boț)

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Georgeta Radu

BUSOLA
Georgeta Radu

Să plângi în versuri nerostite de gura vreunui muritor,
privind, din margine de lume, prin ochi de Cer, cu grele pleoape,
miez de-ntristare argintată c-o brumă fină de umor,
uimit că tremuri de emoții și că îți ești atât de-aproape…

Până mai ieri nu-ți aflai rostul, nu îți găsiseși niciun rol,
te frământai, în nerăbdarea de a călca peste înfrângeri.
Azi scrii scenariul, îl repeți, înveți și – ți ești producător,
alungi toți demonii-n pustie și uiți să plângi, că nu mai sângeri…

Cenușa vieților trecute hrănește flori de chiparos.
Respiri mireasma lor divină și ți-amintești aureola
ce șapte ceruri îți deschide. În jocul tău copilăros,
ești amiral pe mări de visuri, iar Euterpe ți-e busola…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Poezia Zilei 23 Noiembrie ~ Anatol Covalli ~

Spre larg
de Anatol Covalli

La proră stau bătut de val
pe-o-nfuriată mare
şi-s fericit că niciun mal
nu se zăreşte-n zare.

Cel de pe urmă ideal
e să nu am hotare,
să navighez către final
fugind de debarcare.

Mă-ndrept necontenit spre larg
şi râd de bucurie
în timp ce munţi de valuri sparg.

Nu-mi pasă ce-o să fie
când pe al meu înalt catarg
nu-i doar un steag, ci-o mie.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Eduard Bucium

POEZIA ZILEI merge, în zi de mare sărbătoare, la poetul Eduard Bucium, cu felicitări și urări de succese viitoare!

La mulți ani tuturor!

Zi cu blestem de mamă
Eduard B.

E ziua ta, mamă, şi-ţi plângi, Românie,
Şi brazii furaţi, şi urşii şi cerbii
Ciocârlia-mpuşcată-n aripă, dând ierbii
Un ultim cântat… un oftat de câmpie

Când smulsă ţi-a fost din sfântul hotar
Vândută ca pruncii nevruţi de părinţi…
Aveai aur mult… vândut pe arginţi…
Aveai şi credinţă… s-a dat la cântar…

Legenda ne spune c-aveai şi viteji…
Ne iartă, măicuţă de mască şi teamă
Când facem pe surzii la cornul ce cheamă
Şi n-auzim plânsul, căci nu suntem treji…

În curtea ta, mamă, comandă străinii
Noi, câţi am rămas, ne sfădim ca orbeţii
Slăvită-i prostia, huliţi sunt poeţii,
Uscatu-s-a iarba, sunt ‘nalţi mărăcinii…

Blesteamă-ne astăzi, s-avem Dumnezeu,
Să ştim de hotare, să ştim de strămoşi,
Să fim iar vitejii tăi, drept-credincioşi !…
Blestemul de mamă se prinde mereu…
1 decembrie 2020

Cristian Gabriel Vulpoiu

Nu mă -nchina

Nu mă -nchina doar la cerești suspine,
Diluvii de penumbre îmi sunt lespezi
Stelele mioape curg doar în serpentine
Ard pe a iubirii rugă de ochii ăia verzi.

Mă răstignesc pe valuri și mă-nchin,
În agonii și patimi la marea fără rost
Eu in iubire și în moarte un străin
Căutându- și un infinit și -un adăpost.

Nu mă -nchina nopțile la zei postumi,
Și nu îmi căuta în zări absurde azimutul
Eu vreau să evadez cândva din al meu scrum
Să mă întorc în mine, la începutul.

Îmi freamătă vântul fărâma mea de timp,
Eu îmi tot caut platoșa mea de lut
In zbuciumul dinăuntrul uni biet anotimp
Mă -nchin unui izvor șopotind de absolut.

Cerșesc lumină din scorburi de silabe,
Mușcat de întunerice și de amintiri
Îmi tocmesc ultima veșnicie la tarabe
Și plec cu vântul la vânătoare de iubiri.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Teodor Dume

Durerea mea este invizibilă

Am un tatuaj pe inimă
mi l-am făcut
în ziua în care s-a născut
fiică-mea teodora
acolo stau îngrămădite toate
iubirile și toate durerile mele
ele vin de la Dumnezeu
ca un Dar divin
mulat pe tot ceea ce sunt
l-aș transforma în lacrimi dar
nu mai pot
copilul meu
îmi mângâie sufletul
zi de zi cu fiecare zâmbet
deși ea acum a aflat că a avut o bunică…

mama mea îmi spunea să nu-mi transform gândurile în lacrimi
și să nu-mi ating rănile
Iartă-mă mama
spațiul dintre mine și cer
nu-mi permite să te văd
dar te aud în fiecare noapte
strigându-mă…
nepoata ta pe care o privești
doar printre stele
te caută mereu
printre lacrimile mele
deși ea nu știe cum arăți
și nici nu ți-a auzit niciodată glasul
dar crede ca tu ești lacrima din ochii mei

iartă-mă, mama!
iartă-mă fetița mea!
tu doar tu
ai puterea să-ți cureți privirea
cu lacrimile tatălui tău…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lidia Stan

O punte

Au ruginit castanii
Zilele-s tot mai scurte
Nu mai găsesc o vară
Să fac din ea o punte

La sfat cu luna plină
Când somnul nu răspunde
Nu mai găsesc o noapte
Să fac din ea o punte

E-un hoț de ore timpul
Să mă întorc n-am unde
Nu mai găsesc un vis
Din câte-aveam de multe

Rătăcitor prin zile
Noroase și senine
Nu mai găsesc o punte
Să mă întorc la mine

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ovidiu Oana-pârâul

Metopa durerii

Cât de adânc pătrunde şi cât doare
Un spin înfipt în margine de suflet?
Cât de departe va răzbi un urlet
Al celui schingiuit în închisoare?

În colivia plină de candoare
Adun cuvintele nicicând rostite.
Fărâmele de sunete strivite
Curg pe obraji cu roua lucitoare.

Coşmar închipuit de Penelopă,
Decadele de tors sub stinsa lampă
Şterg din albumul gros ultima stampă,
Durerea se preface din metopă,
În lespede pe fosta închisoare,
Strivesc sub ea ce simt şi tot ce doare.


De adăugat ciclului „Miere cu sare” în volumul
„Un rob în libertate”, Ed, Coresi, nov. 2017

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Beatrice Alfred

Ca și cum infinitul

ca și cum o obișnuință
palmele dintr-un gol poliedric
așteptarea curbată-n taste virtuale
ca și cum rămășițele virgulei
într-o formulă cu oglinzi trădate
pentru scara înșirând ogari din nuiele de lună
ca și cum un dincolo
pentru geometrul boltind nostalgic
în dinți de cheie uitarea-n lume
e sâmbure din altă întrebare
e mirare din altă literă
e incertul dintr-un salt pe sfoara întâmplării
ca și cum prin noaptea recurentă
mecanismul erorii
în decorul cu heptopozi și clepsidre de fum
începuturi și sensuri  într-un copac cu păsări de sticlă
ca și cum inima un metatext
sub pleoapa colecționarului de vise
             
cum scutură o mie de cocori
ierburi și-absențe dintr-un gest
ca și cum aluneci joc alb
în pasărea cu surâs de copil

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Daniela Konovală

A umbrelor pecete

Parc-aud cum frânge durerea o vioară,
Când o baladă umple al nopții loc cernit,
Mi-e sfetnic numai Luna, obrazul ei de ceară,
Răspuns parcă-mi aduce în gândul ostenit.

M-aprindeți voi luceferi cu-a voastră licărire
Clipind complice parcă cu visul cel bizar,
O goană nesfarșită mi-e ora cea de veghe!
Printre fantasme oarbe strigoii-nvârt un zar …

Când veacul poartă mască, tribut singurătății,
Satanele vând miere la târgul din foaier,
În cupe pun cucută sfidând chipul dreptății,
Bilet de primă clasă pe drum de anticer.

Pe masa lor cresc aur furat din verighete,
Iubirea-i zăvorâtă cu-a umbrelor pecete.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Smeada Zina Marchidanu

Dac-ai putea…

Dac-ai putea să strângi în palmă
Tot dorul lumii într-o clipă,
L-ai auzi cum plânge-n taină,
Și-și frânge-n zbor a lui aripă.

Dac-ai putea opri o oră
Nisipul vremii din căderi,
Ai vedea câte aripi frânte
Se nasc din simplele tăceri.

Dac-ai putea să fii lumină
În ochii triști ai unui om,
Ai înțelege cât de simplu
Este să fii un om bonom.

Dac-ai putea ierta furtuna
Ce ți-a lăsat răni și pustiu,
Ai transforma în flori cenușa
Și-ai face cerul azuriu.

Dac-ai putea să-mi dai o noapte
Fără să-mi spui că pleci curând,
Aș scrie stelele pe tâmple
Și te-aș păstra mereu în gând.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Gabriel Cristea

Gol, Templul amintirii mă scufundă

Privesc tablouri de Sabin Bălașa,
din mutele muzee de argint;
Robuștii cai se-amestecă în guașa
purtându-și amazoane-n labirint.

Îmi pare cufundat albastru-n pânze,
sub Dansul sferelor – femei de zori,
ce-și diluează voluptatea-n buze
și-n șerpuite nuduri cu palori.

Tăcerea lor mă zbuciumă organic
și parcă timpu-mi lunecă pe țărm

  • o pensulă pictând abis oceanic
    în moartele cochilii ce nu dorm.

Deșertice și albăstrii renașteri,
Atlante împietrindu-și ruga-n vânt

  • statui de smalțuri albe și nezbateri –
    îmi zdrențuiesc simezele prin gând.

Gol, Templul amintirii mă scufundă
și rătăcesc printre oglinzi – mister! –
Femei de foc – o flacără fecundă –
din sanctuarul selenar mă cer.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Tatiana Pavel

Paiața

E încă vară-n gânduri…semnez definitiv,
Mirajul clipei tace râzând în colț de ochi;
Închipuire…să-mi vii, să vii intempestiv
În gara-n care „naşu” ți-o zice dedeochi.

Juca-vom şah răpuşi la margine de drum;
Eroi de zgură fi-vom pe tabla rea de lut,
Eu, un pion de negru sacrificat postum,
Tu, rege trist pe-o miză căzută-n absolut.

E încă vară blondā şi sânii se mai coc,
Anestezii de-amiază ne toarnă în pahar
Licori amestecate cu-n dram de nenoroc
Să amețim de viață sau să murim măcar.

O vară iară trece şi vin fiori de toamnã,
Visez armuri celeste cu spiritul de frondă,
Închipuirea mea, eşti tot ce mă condamnă
Să fiu paiața şchioapă cu fața rubicondă.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Iancu Catalin

Tu înflorești, iubito

Tu înflorești, iubito, eu apun
Și între noi se-ntinde o genune,
Cumplitei Sorți eu am să mă supun
Fără să pot spera într-o minune.

Tu înflorești, iubito, eu mă sting
Sub viscolul ce-mi troienește clipa,
Când nici în vis nu pot să te ating
Tăcerea ta îmi frânge iar aripa.

Tu înflorești, iubito, eu dispar,
Zăpada peste urme se așterne,
Mi-e glasul mut și ruga în zadar,
Mă copleșesc ninsorile eterne.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț