Reprezentativ

Eduard Bucium

POEZIA ZILEI merge, în zi de mare sărbătoare, la poetul Eduard Bucium, cu felicitări și urări de succese viitoare!

La mulți ani tuturor!

Zi cu blestem de mamă
Eduard B.

E ziua ta, mamă, şi-ţi plângi, Românie,
Şi brazii furaţi, şi urşii şi cerbii
Ciocârlia-mpuşcată-n aripă, dând ierbii
Un ultim cântat… un oftat de câmpie

Când smulsă ţi-a fost din sfântul hotar
Vândută ca pruncii nevruţi de părinţi…
Aveai aur mult… vândut pe arginţi…
Aveai şi credinţă… s-a dat la cântar…

Legenda ne spune c-aveai şi viteji…
Ne iartă, măicuţă de mască şi teamă
Când facem pe surzii la cornul ce cheamă
Şi n-auzim plânsul, căci nu suntem treji…

În curtea ta, mamă, comandă străinii
Noi, câţi am rămas, ne sfădim ca orbeţii
Slăvită-i prostia, huliţi sunt poeţii,
Uscatu-s-a iarba, sunt ‘nalţi mărăcinii…

Blesteamă-ne astăzi, s-avem Dumnezeu,
Să ştim de hotare, să ştim de strămoşi,
Să fim iar vitejii tăi, drept-credincioşi !…
Blestemul de mamă se prinde mereu…
1 decembrie 2020

Concurs duminical 26Septembrie ~Violeta Andrei Stoicescu~

Locul doi:

E-atâta toamnă…
      ~Violeta Andrei Stoicescu~

M-am prins în vals cu toamna prin PARCUL plin de frunze
Ce-aleargă-n ritm agonic sub bolta plumburie.
APUSUL lin coboară printre şoptiri de muze,
C-un tainic vers de seară pe-o lacrimă târzie…

Mă-ntorc tăcut pe-aleea FÂNTÂNILOR, prin TIMPURI,
S-ascult din nou ecoul IZVOARELOR departe…
Şi-o tristă simfonie ascunsă-ntre-anotimpuri,
Îmi picură în suflet melancolii deşarte…

Un cânt suav de greieri ca un ecou de FLAUT,
Îmi leagănă nesomnul cu dulcea lui magie…
Printre-alungite umbre, poteci spre vis îmi caut,
Să te DEZMIERD în noapte, când luna ÎNTÂRZIE.

Potop de bogăție a-nveşmântat grădina,
Cu ale toamnei ROCHII-n culori de fantezie…
Dar parcă printre neguri s-a rătăcit lumina,
Purtându-mi dimineața în trena-i brumărie.

În sufletu-mi e ploaie, plâng strune de vioară,
M-aşteaptă-o altă toamnă sub ramuri întristate,
Pe-un colț de cer stau ÎNGERI veghind cu ochi de ceară,
Să-mi risipească norii şi gândurile toate…

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia zilei, 9Septembrie ~Marian Florentin Ursu~

CAPĂT DE DEPĂRTARE

~Marian Florentin Urs~


Eu am ucis partea de suflet care te iubea
cel mai mult,
dar cum poţi să îngropi oceanul
într-un răsărit,
sau cum ai putea coborî cerul în mare
dacă e infinit mai multă neţărmurire
în adâncul privirii?

Totuşi eu am sfărâmat partea de suflet
care te iubea până la delir,
apoi am mers prin deşert
până la capătul depărtării,
însă pustiul se năpustea mereu
înspre mine când contemplam cerul
de pe marginea prăpastiei
şi cum să te rogi morţii
dacă iadul nu vrea să te înghită?

Atunci am prefăcut partea sufletului
care te iubea mai puţin
în secetă
şi am început a aduna praful
din urma paşilor tăi
între ridurile frunții,
în cearcănele ochilor,
apoi în clepsidre.
Fiindcă de fapt,
eu mai trăiam doar pentru a-mi aminti
uitarea.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Camelia Boț

Pietre prețioase
~Camelia Boț~

Ochii tăi, ochii mei,
ieri, două pietre prețioase
căzute-n palmele destinului
din dantela aprinsă
a unui amurg de toamnă,
împrăștiau scântei de credință
printre frunzele arămii,
tânjind după o iubire
cum n-au mai trăit vreodată…

Azi, ei stau tăcuți,
tot în căușul destinului,
unde-și cern clipele,
risipindu-și culorile,
devenind din ce în ce mai mici,
până când însuși destinul,
plictisit de neiubirea lor,
îi va arunca în marea-n care,
până ieri, se unduiau pe valurile ei…

Ochii tăi, ochii mei,
două pietre prețioase-n
palmele destinului…

Redactor șef: Camelia Boț

Mirela Butacu

O,TOAMNĂ
Autor:Mirela Butacu

O,toamnă ce mă-ntâmpini cu brațe reci de brumă
Și-mi scrijelești pe suflet și-mi dai doar reci fiori!
Mă-ngheți ca pe o Ană zidită-n zid de humă
Și cu pustiul frunzei în inimă… mă dori.

Nu-mi cere bir de lacrimi făcându-le să cadă,
Să simt că-mi ard sub pleoape ca lava în vulcan
Mă prind mai bine toamnă să-ți fiu Sheherezadă,
Să-ți spun povești o mie, fară să-ți cer un ban.

Și-aș face-un târg cu tine,tu ,cea introvertită
Ce te ascunzi în frunza ce-mi cade-n suflet moartă…
Pe-un vrej uscat de vise,sub inima rănită
Păstrează-mi neatinsă spre primăveri,o poartă

Declinul ierbii moarte și-al florii ofilite
Îl simt cum mă sugrumă în fiecare por
Deasupra unor pagini de vremi îngălbenite
Și muza-mi lăcrimează, cu lacrimi care dor

Rugina ce-o împrăștii în mine, se așterne
Pe-a inimii vitralii ce azi le simt vibrând
Și vântu-n geam îmi bate și ploaia-ncet se cerne…
Și-a lumânării ceară se scurge picurând!
Foto:internet

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia zilei 3Octombrie ~Adriana Rușăteanu

VALSUL TOAMNEI

Stai o clipă, toamnă, uită-te pe geam.
Uită-te la frunza ce plânge pe ram.
Uită-te la mine, la ochii mei verzi.
Te rog, dragă toamnă, să nu-i înserezi.

Lasă-mi lumina strânsă peste vară
Cântul de greier șoptit la vioară.
Încă am pe glezne sarea unei mări,
Încă port pe buze sărutul de ieri.

Pielea mea mai are urme de nisip
Te rog dragă toamnă, încă mai e timp
Să mai stai cu mine, să bem o cafea,
Lasă încă vara să fie a mea!

Hai să ne jucăm în clăile de fân,
Vreau sa strâng luceferi să-i ascund în sân,
Să aud pe dealuri buciumul sunând,
Iar strugurii în vii să-i văd lăcrimând.

Vino, toamna mea, vino să dansăm,
Dragostea și viața să o celebrăm!
Să valsăm prin frunze și prin fân cosit
Să fie un dans fără de sfârșit.

Redactor, coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Liliana Răcătău

Eu cui rămân?

Eu cui rămân?
Se-ntreabă un stejar bătrân…
În jur e gol,
Mistreții nu-mi mai dau ocol.
Pădurea nu-i,
Eu sunt copacul nimănui!
Aveam un veac…
Frunzele mele v-au fost leac,
Cui mă lăsați
Voi, ce pădurile tăiați?

Versuri și pictură Liliana Răcătău
29 septembrie 2021

Redactor șef: Camelia Boț

Claudia M. Vlase

Să vină primăvara!

În toamna vieții,cu parfum de scorțișoară
Și vise dulci, cu gust de mere coapte,
Cu nasuri în batiste și ploi nostalgice și triste,
Aștept, să mă sărute …primăvara!

Suntem consumatori de vise
Suntem creați din gânduri și speranțe
Din praf de stele argintii și amintiri
Din lacrimi de tăceri anoste și iubiri
Și așteptăm în suflet primăvară și lumină
Dar ordinea există, dintotdeauna ea a existat
Trebuie să treacă toamna, cu aur ruginiu
Și dimineți mai reci, cu ploi și frunze triste,
Și iarna cu nămeți și ceai fierbinte, dulce
Cu-aromă de lămâie și gust intens… de tine
Plăcut și senzual…noaptea târziu.
Suntem consumatori de doruri
De luni, de zile, de ani, de anotimpuri
De nopți reci, , de nopți fierbinți, de nopți „cuminți”
Și așteptăm să vină primăvara
Cu raze jucăușe de frumos și cu boboci gingași de floare
Cu miros verde, reavăn de colț de iarbă
Și fluturi transformați din pupe în…culori de curcubeu
Suflete sensibile celebrandu-și viața
Iubirea, speranța și culoarea…mereu.

Redactor șef: Camelia Boț

Florin Dediu Suceceanu

Patimile toamnei
de Florin Dediu Suceveanu


Vine un timp cînd nu-ți mai faci vreun plan,
Cînd viața se-nvechește ca o pîine,
Nu se mai feliază an de an,
Sînt doar firimituri de azi pe mîine…
.
Ce vorbe mari ai vrea din nou să spui,
Să creadă alții ce nici tu nu crezi?
Ce fel de ochelari pe ochi să-ți pui,
Pustiul tot mai larg din jur să-l vezi?…
.
Vine o zi cînd zile nu mai vin
Decît pe-o cruce, pe-un mormînt uitat,
Că orișicît în gîndul lor te țin
Se risipesc cei dragi în lung și-n lat…
.
Vine o vreme fără vreo speranță,
Oricîte amăgiri ai inventa
Și ai numi absurdul cutezanță
Să crezi că e eternă urma ta…
.
Cînd urmă de neșters nici piatra n-are,
Cînd foste obeliscuri de granit
Își vîntură nisipul prin sahare,
De vanitatea-ți însăși ești rănit…
.
Fragila mîngîiere e-o credință
C-au mers la bine cei ce-n gînd îi porți,
Dar vom pleca pe rînd în neființă,
Vremelnic vii și pe vecie morți…

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul special 25Septembrie ~Marin Rada~

CARTE FRUMOASĂ

Am scris numele tău
pe sticla ferestrei,
se făcuse noapte
și cădeau stelele
în zăpadă,
la capătul celălalt
al propriei mele ființe
nu era nimeni venit
să mă vadă,

Am vrut să te strig
dar era în mine tăcerea,
apele ei curgeau lin
peste cerul din noi,
nu venise încă sorocul,
puterea
nebănuitelor ploi,

Te-am visat toată noaptea,
mi s-a părut cât o viață,
către ziuă, numele tău
înflorise pe geam,
atunci am știut
că viața mea toată
nu era risipită în van,

Am scris numele tău
pe o piatră,
am pus-o la temelia
de casă,
în camera de la drum,
cu fereastră,
scriu despre viața mea
în această carte
frumoasă…

25.09.2021
Marin Rada

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Flori Cristea

O fântână să mai sap

Cad, amare, frunzele de nuc,
Dimineața-n fum se înfășoară,
Iau un tren și desenez o gară,
Încă nu știu unde să mă duc.

Mai aștept un sunet ori o veste,
Mai aștept…nici nu știu ce aștept!
Cât mai bate sincopat în piept,
Inima mai spune o poveste.

Țes și eu, precum paingii-n crâng,
Plase pentru întâmplări trecute.
Și mă prinde-așa, pe neștiute,
Câte-un dor și iar încep să plâng.

Înșirate-n urmă, aste zile,
Le tot număr și mereu mă-ncurc.
Când pe dealul vieții greu mai urc,
Tocul scrie ultimele file.

Tot mai cresc pe ziduri, prin firide,
Iedere ce rădăcini înfig.
Verzi, sfidează cruntul iernii frig,
Precum piatra moartea o desfide.

Ard în frunze stropii de aramă,
Cu mieriul toamnei mă adap,
Lasă-mi, viață, timp să pot să sap
O fântână, ultima mea vamă.

Flori Cristea

Redactor șef: Camelia Boț

%d blogeri au apreciat: