Florentina Savu

COMEMORARE ȘI ANIVERSARE
Florentina Savu

( 22 SEPTEMBRIE…)

De un deceniu, mamă, pe-aicea nu mai ești
De-acolo, dintre stele, cu dor de noi lucești,
Te simt mereu aproape, cu zâmbetul tău blând,
De chipu-ți cel sublim mi-e sufletul flămând…

Te-ai dus, frumoasă mamă, în chinuri de Hristos,
În brațele-mi te-ai stins atât de dureros,
Te-am îngrijit, măicuță și te-am privit cum pieri,
Nu voi uita nicicând acea zi de trist ieri…

Să mai rămâi o zi, o mamă, m-am rugat
Să-mi lași aniversarea copiilor regat,
Să nu ne-ntuneci râsul din cupa cea cu vin,
Să nu simt ziua asta cu-amar greu de pelin

Dar…nu a fost să fie! Mă-ndrept spre cimitir
Și-o lacrimă pe cruce ți-o leg cu negru fir,
Și-aprind și o candelă, și-un braț de flori ți-aduc,
Prin fumul de tămâie tot dorul spre cer urc

Și îți trimit, o mamă, iubirea noastră toată,
Prin jurul nostru, știu, sufletul tău dă roată,
Picur din cupă vin în amintirea ta
Și-apoi noroc, măicuță, pentru lumina mea,

Pentru ai mei copii ce astăzi s-au născut
Pe care tu mereu atâta i-ai iubit,
Să-ți fie mamă cerul fereastră către noi
Și ochii tăi, măicuță, să nu devină ploi

Iar vouă, dragi copii, vă spun că vă iubesc
Și că pe lumea asta eu pentru voi trăiesc.
Odihnă în lumină și-n pace, mamă dragă
Și La mulți ani, copii, din inima mea largă!

Domnul să-ți primească măicuță tot ce-ți dăm,
În gândurile noastre tot timpul te purtăm…
Noroc, copiii mei, Domnul vă
ocrotească
Și…nu uitați cărarea spre casa părintească!

Avram Ioan

O clipă divină

O clipă divină acum mă împresoară
În văl de lumina ce nu o să moară,
Cu glas de vioară și licăr de stele,
Cu vraja iubirii ce naște din ele.

O mâna întind, aștept să-mi dai mâna
Și inima-mi bate acum ca nebuna
Iar ochi-mi scăldați în privirea ta pură,
Credință de-a pururi, pururea-ți jură.

Aș vrea să-ți dau comori și castele,
Să fii o regină frumoasă între ele.
Dar nu vreau doar visul ce iute dispare
Căci nimeni nu dă ce-n viață nu are.

Îți dau doar inima și sufletu – mi blând
Să nu se despartă de tine nicicând,
Să fie de – acum cu tine mereu,
Să fim împreună la bine, la greu.

Da-mi mâna iubito și stai lângă mine,
Pe deget inelul de nuntă să-ți pun,
Să simți măreția clipei divine,
Să simt că pornim împreună la drum.

Ion Iancu Lefter

Să ne reamintim cu drag, de regretatul nostru poet…

Carul cu boi

Se surp-un car cu boi dintr-un tablou
în câmpul de beton al casei noastre,
de sete și de foame rage-un bou
și celălalt, după pășuni albastre.

Aș angaja un „Jumbo” să-i transporte
pe căi de-azur în grajdul lor de-acasă,
din nouri și lumini le-aș face-un cort
și-aș sta, în umbra coarnelor, la coasă.

Dar ei, ce-au devenit o grea povară
pe oasele țăranului român,
ar fi uciși în sat a doua oară
de sărăcia fostului stăpân.

Zadarnic mai așteaptă vreun ecou
cu ochii fumegând de nerăbdare
și, triști, cu carul intră-ntr-un tablou
mugind sub dealuri tulburi de culoare.

                26.09.1981.

Drepturi de autor:
Ion Iancu Lefter.

Daniela Konovală

În șoptiri de liliac

Ochii mei tristeți doboară în senin de anotimp
Umbra genelor adună peste lacrima sclipind
Pe obraji… purtând seranța, ochii mei te cheamă iar
Să-mi fii mângâiere-n toamna ce-a uitat că nu-i florar.

Ochii mei adună vise din căderile de ploi,
La răspântii interzise cresc idile pentru doi
Autori de fericire, prinși în glezna ăstui veac
Unde ochii-s zări clipire în șoptiri de liliac.

Ochi în ochi și rană-n rană ne-nsoțim pe drum de cer
Și-om fi plăsmuiri de seară într-al lumii ochi stingher.

Gabriela Ryelle Panait

Ochii minții

Te-am regãsit în ochiul minții mele,
Cascade de lumini plângeau din cer…
Speranțelor le fãuream atele
Simțind în mine timpul prizonier.

Erai prezent în orice adiere
Ca un parfum ispititor şi greu,
Simțeam pe brațe luna cum te cere
Cum mã pierdeam în lipsa ta mereu.

Tot mai prezent în zilele-nsetate
Mi te nãşteai din gânduri şi idei,
În irisul arzând pe jumãtate…
Îmi înfloreau pe tâmple ghiocei.

Lãsând lumina soarelui sã cadã
Ca o perdea pe timpul ce-a rãmas,
Îmi apãreai în suflet o cascadã
Curgând în pieptul meu ca într-un vas!

Un vis plângea, o clipã de iubire
Şi gândul mã pierdea ca un haiduc…
Înveşmântați în dulcea amintire
Ne risipeam ca frunzele de nuc!

Sub geana clarã fãrã de regrete,
Priveam cum anii noştri se tot duc!

Oanca Aurelia

FEREASTRA LUMII
Fereastra lumii se deschide-n zare
Și lasă zorii să pătrundă iar,
Peste o lume nesfârșită care
Mai pune-o filă-n sfântul calendar.
O rază blândă mângâie și ochiul
Ce-și va desface geana, lăcrimând,
În tremurul timid pătrunde focul
Luminii care crește-n trup și-n gând.
În trupul nostru s-a deschis fereastra
Ce lasă viața să înceapă iar,
Printre momente grele, vrea măiastra
Să zămislească pacea ca un far.
Îmbrățișând lumina care vine,
Va lumina-ntunericul din noi,
Vor crește-aripi din străluciri divine
Și vom vedea că nu mai suntem goi!


20.09.2020

Cristina Ghindar Greuruș

Ochii minţii

Dacã nu deschizi o carte,
N-ai sã vezi ce-i între pagini.
Te vei afunda în noapte
Fãr’ a contempla imagini.

Dacã nu citeşti o zi,
Ochii îţi vor lãcrima
Cã vor fi tot mai pustii
Şi nimic nu vor afla.

De nu cauţi adevãruri,
Sã le vezi, sã le-nţelegi,
Peste ochi s-or pune vãluri;
N-ai şti-n viaţã ce s-alegi.

Ochii minţii ne ajutã
Sã-nţelegem cum e lumea.
Ne dau înţelepciune multã,
Sã nu mai umblam aiurea.

Ochii minţii ne aratã
Taine încã neştiute,
Iar de-i vom uita vreodatã,
Înceta-vor sã ne-ajute.

Camelia Boț

Răscolitorul dor

Mă răscolește acum un dor
Și-n suflet îmi urlă focul iubirii,
Pe cerul azuriu nu e niciun nor
Să-mi picure-n adâncul firii.

Până și tăcerea urlă-n mine,
Și prinde rădăcini prin gând,
Dar inima-mi fuge către tine
Pe aripa unei adieri de vânt.

Și se strecoară lin în noapte,
Se așează pe păru-ți argintiu,
Să te iubească iar în șoapte
Spulberându-ți gândul pustiu.

Tu, uiți, iubite, că timpul trece
Și vine toamna, tu nu observi
Iar iubirea devine tot mai rece,
Nici frunzele nu vor mai fi verzi.

Vino, iubite, stinge focul iubirii,
Și-alungă dorul din pieptul meu
Rupe tăcerea din adâncul firii,
Iubește-mă cum te iubesc și eu.

31.08.2020

Maria Poiană

Zbor

De sus, din zborul tău, de la-nălțime
Știu că n-ai cum să mă mai vezi pe mine…
Atunci, pe când abia-ncepeai să zbori,
Priveam deopotrivă înspre nori…

Erau frumoși, prin albul lor de nea
Ne tot ningea o pulbere de stea.
Am prins-o-n mână…Încă o mai am.
O pun în noapte candelă la geam.

Să fii lumină-n ochii cuiva,
E ca și cum, din ceruri ar ploua
Cu raze albe, calde de lumină
Ca să-i strecoare-n suflet rădăcină.

Cum îți mai e acolo, sus, pe creste?
Dacă-ți e bine, dă-mi te rog de veste
Iar dacă nu, am să-ți trimit cu dorul,
O rugăciune să-ți aline zborul.

Degeaba mi-e din ce în ce mai dor…
Mi-ai frânt aripa, nu mai pot să zbor.
Dar încă pot să merg încet la pas..
Mi-e prea destul, la timpul meu rămas.

m.a. 20.09. 2020

%d blogeri au apreciat: