Reprezentativ

Poezia Zilei 16 Decembrie ~ Petronela Mocanu ~

Evantai de iubire
Petronela Mocanu

Rămâi cu mine până o fi să cadă
Din al vieții timp și ultima zăpadă,
Pe-o tulpină verde să clădim din vise,
Când pe ramuri cresc, candele aprinse.

Dezbrăcați de regrete, să mergem împreună
Prin Verile calde și Toamnele cu brumă,
Să fii al meu Soare, de gândul îmi e noapte,
Să-ți fiu Luna nestinsă ce scânteie pe ape.

În valuri de iubire să ne-mblânzim dorința
Și-n suflete, cu sete, să răstignim credința.
Să-mi fii fagure dulce, de vremea mi-e amară,
Să-ți fiu aroma caldă din verdele de Vară.

Pe zborul unui Înger, ce s-a pierdut de Rai,
Să-ți fiu veșnic Mireasă și tu eternul Crai,
Să ne găsească Cerul în Toamna cea târzie
Învăluiți la braț, pe drum de Veșnicie!

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Poezia Zilei 23 Noiembrie ~ Anatol Covalli ~

Spre larg
de Anatol Covalli

La proră stau bătut de val
pe-o-nfuriată mare
şi-s fericit că niciun mal
nu se zăreşte-n zare.

Cel de pe urmă ideal
e să nu am hotare,
să navighez către final
fugind de debarcare.

Mă-ndrept necontenit spre larg
şi râd de bucurie
în timp ce munţi de valuri sparg.

Nu-mi pasă ce-o să fie
când pe al meu înalt catarg
nu-i doar un steag, ci-o mie.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Eduard Bucium

POEZIA ZILEI merge, în zi de mare sărbătoare, la poetul Eduard Bucium, cu felicitări și urări de succese viitoare!

La mulți ani tuturor!

Zi cu blestem de mamă
Eduard B.

E ziua ta, mamă, şi-ţi plângi, Românie,
Şi brazii furaţi, şi urşii şi cerbii
Ciocârlia-mpuşcată-n aripă, dând ierbii
Un ultim cântat… un oftat de câmpie

Când smulsă ţi-a fost din sfântul hotar
Vândută ca pruncii nevruţi de părinţi…
Aveai aur mult… vândut pe arginţi…
Aveai şi credinţă… s-a dat la cântar…

Legenda ne spune c-aveai şi viteji…
Ne iartă, măicuţă de mască şi teamă
Când facem pe surzii la cornul ce cheamă
Şi n-auzim plânsul, căci nu suntem treji…

În curtea ta, mamă, comandă străinii
Noi, câţi am rămas, ne sfădim ca orbeţii
Slăvită-i prostia, huliţi sunt poeţii,
Uscatu-s-a iarba, sunt ‘nalţi mărăcinii…

Blesteamă-ne astăzi, s-avem Dumnezeu,
Să ştim de hotare, să ştim de strămoşi,
Să fim iar vitejii tăi, drept-credincioşi !…
Blestemul de mamă se prinde mereu…
1 decembrie 2020

Concurs de acrostihuri 25 Decembrie ~ Cristina Tunsoiu ~

În seara de ajun

Îngerii șoptesc colinde…
Noaptea începe să se lase,

Steaua magică se aprinde,
Este liniște în case…
Adormit într-o poiată,
Rumenel în obrăjori…
Ale maicii brațe-l poartă,

Duioșia-ți dă fiori…
Energia te amețește,

An de an se naște Isus
Jugul lumii nu-i poveste,
Undeva acolo sus..
Nemurirea-ți dăruiește!

Cristina Tunsoiu

Redactor coordonator: Maricica Miloievici

Redactor șef: Camelia Boț

Concurs de acrostihuri 18 Decembrie ~ Cristina Ghindar Greuruș ~

E VREMEA COLINDELOR

E cald la gura sobei și e bine,

Vremea colindelor, uite că vine!
Rămân în urmă zile călduroase,
E iarnă peste lume și în case,
Mulțimi de fulgi se scutură din nori,
E iarnă și ne vin colindători,
Așa cum ne-au venit de-atâtea ori.

Colindele se-aud târziu în noapte,
Orașu-ntreg adoarme printre șoapte.
Luminile se-aprind de sărbători,
Iar fulgi de nea se cern ușor din nori.
Nimic nu va mai fi ca înainte,
Dorințe ne vor fi îndeplinite.
E iarnă și-i Ajun de Sărbători,
Luminile se-aprind, ne dau fiori.
Oriunde îți întorci acum privirea,
Răsar speranțe, râde fericirea.

Cristina Ghindar Greuruș

Redactor coordonator: Maricica Miloievici

Redactor șef: Camelia Boț

Concurs de acrostihuri 11 Decembrie ~ Cristina Tunsoiu ~

Primii fulgi de nea!

Peste dealuri amorțite
Rotocoalele de fum,
Inocente și grăbite
Merg spre ceruri de acum!
Inimile înghețate
Iertări care nu mai vin,
Fac ca iarna să ne-arate
Un decor de vis sublim!
La un semn, ca din poveste,
Ghiduș ca un copilaș,
Inocent se așază peste
Dealuri, case și imaș!
Elegant în coborâre
Nestatornic uneori,
Este prima fulguire…
A argintului din nori!

Cristina Tunsoiu

Redactor coordonator: Maricica Miloievici

Redactor șef: Camelia Boț

Cristiana Iliuță

Tu-mi ești

Tu-mi ești lacrimă și zâmbet, mi-ești potop și cer cu stele,
Pietrelor le dai un suflet și-mi faci pod din rămurele,
În albastrul meu privești, râurind a gingășie,
Din ninsori, altar zidești și-i pui flori de iasomie.

Tu-mi ești brațul ce mă prinde, când furtuna mă doboară,
Stelele-n lacrimi arzânde, când începe să mă doară,
Când începe mătrăguna în veșmânt să se-nfiripe,
Otrăvindu-mi rădăcina, micșunele pui în clipe.

Tu-mi ești dor și-mi ești acasă, fremătând in liliac,
Îmi ești pâinea de pe masă și amurgul din cerdac,
Zarea mea o faci icoană și-mi săruti trei ghiocei,
Care-au apărut sub geană, și buchet îți faci din ei.

Redactor șef: Camelia Boț

Ștefan Sitaru

DESPRE RĂUTATE.

Chiar dacă unii astăzi mă înjură
Și vorbe grele îmi aruncă
Am izbutit cu grea măsură
Doar prin răbdare și prin muncă

Sunt mulți pe lume fără caracter
A căror cruntă răutate
Te face să te simți stingher
Chiar dacă știi că ai dreptate.

Sunt unii cu suflet de gheață
Și bunul simț nici c-au avut
Ei trec degeaba prin viață
Căci doar atâta au putut.

Degeaba cauți suflet mare
La unul care are golănia în sânge
Căci dacă educație nu are,
De el nimic nu se va prinde.

Să ii lăsăm să-și rumege prostia
Atâta pot, atâta cred că știu
Căci ei nu știu ce-i omenia
Iar bunul simț, e vorbă în pustiu…

Stefan Sitaru Din volumul ÎN PRIBEGIE.

Redactor șef: Camelia Boț

Mihaela Avram

RENAȘTERE


Azi m-am născut
Cu inima ta
Bătând
În locul
Inimii mele.
Ochii mei s-au închis
Din vremea când,
Pasul meu
Își uitase cadența
Către lumină!..
Îmi rămăsese
Doar mâna întinsă
Către icoană
Ca semn al trecerii mele
Prin lume!

Redactor șef: Camelia Boț

Valeriu Cîmpeanu

Vai mie


Vai mie,
îi zic iubitei,
am ajuns
să mă tem
de anii mei,
că-s prea mulţi
şi sunt prea grei…
când mă mai întreabă
unii-alţii
de mai ştiu ceva de ei
evit să le răspund
că nu ştiu nici când,
nici unde a rămas
ceva din ei …
Nu am timp de numărat
căci mă cere infinitul
ca să-i aflu tainele
îmbrăcându-i hainele
Nu ştiu mâine ce va fi
de-oi mai fi
or n-oi mai fi…
Poate vântul o mai şti
brazilor mă vă şopti
cât am fost
şi oi mai fi…

Redactor șef: Camelia Boț

Camelia Boț

Voalul infinitului

     ~Camelia Boț ~

Răsună aievea

un imn convulsiv,

atârnat de un peisaj hieratic,

ca o dorință de eternitate…

Gânduri abisale,

împrăștiate-n pulberi de atomi

se-adună-n contemplări incomode…

Cel mai dur asalt,

cea mai aprigă dorință,

rup voalul infinitului,

aprinzând lumina-n pupila cerului,

bătând cu inima universului

peste cei netreziți din vii…

Redactor șef: Camelia Boț

Florin Dediu Suceceanu

Țara mea!


de Florin Dediu Suceveanu


Curge lumînarea, s-a curbat pe buza
Groasă și crăpată a paharului
Și pe după umeri se apleacă muza
Să-mi deschidă-n gînduri ușa harului…
.
S-au dus vremurile libere și barzii,
Ia amploare breasla rușinoasei mode,
Fac din frumusețea țării scributarzii
Un motiv să-nalțe stăpînirii ode…
.
Nici ale naturii infinite fețe
Nu le pot descrie făr-a da tributul,
Chiar și nouă muze de-ar fi să mă-nvețe,
Veșnică dilemă, eșuat debutul…
.
N-o să-ți fac din versuri magică dulamă
Pe care să-mi perii elegant stăpînii,
Știi că pe altarul vieții mele, Mamă,
Îmi aplec genunchi-n fața ta și-a pîinii…
.
Sfîrîie fitilul, pare că oftează,
Gîndurile negre nu se mai alină,
Pîlpîie lumina și se rușinează
Că-i mai albă coala rece și velină…
.
Într-o altă vîrstă-ți ar fi fost menirea
Mea de libertate binecuvîntată,
Libera gîndire face omenirea
Să se simtă bine chiar și-nfometată…
.
Îngrășat la iesle boul e apatic,
Dar în libertate cît de costeliv
Ar fi zburdă mîndru taurul sălbatic,
Cînd în aparență n-are vreun motiv…
.
Au crescut cu mine gratii peste viață
Pînă-n somn și vise, chiar de-aș fi un biber,
Lanțuri și de gînduri cresc și se agață,
Dirijat cu sfoara zmeul pare liber…
.
Sluta înfiată răspicat vorbește
Românește zilnic despre-ndatoriri,
Însă despre drepturi doar bolborosește
Cum cîndva monahii gîngăveau psaltiri…
.
Logica și limba nu au nicio cale,
Adevăru-i leșul ridicat cu targa,
Biciuiți strigoii crîncen de petale,
Înfloriți copiii dezmierdați cu varga…
.
Îmi cunoști iubirea, țara mea, în taină
Îmi aplec genunchi-n fața ta și-a pîinii,
Pot să mor de foame și nu pun o haină
Pe tine, să-mi perii elegant stăpînii…
.
Geamul zăngănește, tremură și ușa,
Ce mă fac, Isuse, că vorbesc în somn?
De-aș avea curajul să-i arunc mănușa
Aș muri în fața fricii ca un domn…
.
Dintre două rele puse cap la cap să
Le măsor pe mine, scapără amnare,
Viața în robie, Doamne, ce pedeapsă!
Nașterea e însă neagra condamnare…
.
Naștere-n robie, viață în depresii,
Repetate ghionturi moartea-mi dă și ea,
De ce mi-aș alege vorbele-n expresii?
Ca un hoit pe masă cade fruntea mea…

Redactor șef: Camelia Boț

Paul Andrei Ripa

Riflessioni d’albero vivente

Riflessioni d’albero vivente
Che racconta la sua storia comovente
Tu, uomo con l’acsa in mano
Non togliermi la vita per denaro.

Vienimi vicino per diventare amici
Con le tue braccia e le mie forti radici
Possiamo abbracciare questa terra
Per spegnere la nostra guerra

Non voglio che la terra scivoli via
Fa che angoscia mia non sia
Quando mi sarà strappata la vita
senza fiato dalla tua ascia colpita.

Adesso sono solo un alberto vivente
Però, per te, non significa niente. 
Non dimenticare che io sono la vita
Che sarà dalla tua ascia colpita.

Reflectările copacului viu

Reflectările copacului viu
Ce-și povestește a sa poveste cutremurătoare:
Tu, omule cu săcurea-n mână
Nu-mi lua viață pentru bani.

Haide lângă mine, să devenim prieteni…
Cu brațele tale, cu rădăcinile mele puternice
Putem îmbrățișa acest pământ
Pentru a stinge războiul dintre noi.

Nu vreau, glia să alunece…
Pentru a nu-mi trăi teama
Când viața-mi va fi smulsă
Voi fi fără respirație, de securea ta lovită.

Acum, sunt doar un copac viu
Dar pentru tine, nu-nseamnă nimic.
Nu uita, eu sunt viață
Ce va fi de securea ta, lovită…

Redactor șef: Camelia Boț

%d blogeri au apreciat: