Reprezentativ

Vasile Bele

Prietenie. Emoție. Binecuvântare. Poezie. Excelență – Com. Băiuț, loc. Strâmbu Băiuț

Motto:
,,Cât de frumos este atunci când se leagă prietenii cu fundament pe sinceritate și emoție!”.

Lansare ,,Zbor spre înălțimi” – desfășurată în liniștea unui verde-miracol, pe marginea Văii Strâmbului.

ÎNĂLȚARE – acrostih

Înaintea zâmbetului stă
Numai sărutul limpezit în seninul
Ăstui veac prea răsfățat.
Lumina cuvântului cernut din stele
Ține tinerețea vântului netrist în brațe iar
Aroma de rouă necălcată își adună culoarea din tăcerea
Rodului trimis pe-o umbră printre veacuri –
Este anotimpul de catifea, Doamne, cum să fac să îl opresc?

(I)

Motto:
,,Îți pot spune
o infinitate de cuvinte
care să te mângâie-n
nopțile pustii,
îți pot așeza
pe pulpa degetelor
fluturi în culorile
curcubeului”.
(Camelia Corina Boț)

Am tras între două zâmbete
PRIMA BRAZDĂ de rouă
care-mi cheamă așteptarea
de catifea să fie temelie
pentru o altă ÎNĂLȚARE.
Doar clipa unui sărut
țese MACII DIN OCHI INSÂNGERAȚI
fără a privi înapoi. Așa își adună
vântul o ÎNNOIRE de albastru
pentru atunci când nuferii
își vor face o temelie de sinceritate
în seninul gândului rătăcit
într-O LUME-NCHISĂ-N MINE…

SUNT UN PUMN DE LUT înaintea
fiecărui bob de rouă netristă.
Azi, EU CU MINE, scriem amintirea regăsiri
în VOCEA SINELUI cusut în lumină.
Cele TREI FAPTE DIVINE

  • tăcerea, ascultarea și observația –
    își deschid cărarea prin
    rugăciunea inimii,
    iar albastrul dintr-un
    DECOR DE UMBRE culege tăcerile dimineții
    într-o altă ÎNĂLȚARE.
    Doar clipa unui sărut
    își urmează șoapta
    rostind: ,,NATURA SUNT EU!”
    și-apoi vin alte toamne scăldate
    în CĂUTARI cu rod…

Umbra pictată cu rouă și câteva
ÎNTREBĂRI INERENTE adună
culoare de ILUZIE pribegită
iar TULNICUL VREMII tace
PRINTRE SPINII LUMII.
Într-o altă ÎNĂLȚARE o VIZIUNE
își adună adierile în
SUNETUL LINIȘTII care-i zâmbește
unui GRĂUNȚE DE LUMINĂ…

EU NU POT să adun gândul în seninul altui timp
mereu ÎȚI CAUT PREZENȚA
în fiecare curcubeu rătăcit între două tăceri.
REFUZ SĂ MAI ADORM
iar PRIMĂVARA MEA își cheamă cerul
în ACROBAȚIA SUFLETULUI netrist.
AȘ PLECA, DAR mă ține gândul
alături în CICLUL VIEȚII
pentru a culege clipe mângâiate
cu mir.
PĂRȚI DIN MINE aleargă după tăcere
alteori vântul îmi cântă refrenul zorilor
nu știu UNDE SĂ M-ASCUND de tine
trecere prin vis.
Doar AȘTEPTAREA miroase a lumină.

UN NOU ÎNCEPUT își țese adevărul
în umbra albastrului cusut în
CIURUL TIMPULUI…

N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul ,,Înălțare”, autor Camelia Corina Boț

II.

Motto:
,,Azi, simt cum
se-ntinde amurgul,
îmi leagănă apele,
clipa când Te renegam,
clipa când am înțeles
că doar prin Tine, eu exist…”.
(Camelia Corina Boț)

Am deschis aripile de rouă
spre ÎNĂLȚARE întru lumină
cuvânt netulburat și rugăciune
,,PRIN TINE, EU EXIST!”, îmi răspunde
ecoul unui sărut trezit.
Apoi, vântul care-și așterne valsul
în liniște cheamă cerul în
limpezimea izvorului
scriind pe cer cu verde-miracol:
,,TU-MI EȘTI ARIPA,
îmi ești lumină și cuvânt,
îmi ești senin cules din răsărit!”.
iar eu mai adaug

  • îmi ești UN TOTDEAUNA albastru
    cu lacrimă strânsă între două zâmbete…

NUMĂRĂTOAREA INVERSĂ și-a început
valsul gândului cules din toamne
În visul cules din glasul sufletului
voi face o TRANSFORMARE
de vânt adunat în cunună
iar tăcerea dintr-o privire
o voi dărui unui sărut căzut
din LICĂRIRE DE STEA.

Printre GÂNDURI PIETRUITE
cu vise și neuitare
vor rodi așteptările zidite în veșnicia
învelită în gând rătăcit cules
din răsărit de vânt care începe
cea dintâi CĂLĂTORIE prin praf.
PURITATEA VIEȚII adună culoare din stâncă
pentru o altă ÎNĂLȚARE a sufletului
în POCĂINȚĂ limpezită în seninul de rouă…

Am pus ICOANE-N RAZE AURII
pentru tine clipă de zâmbet și emoție înrourată
ascult CÂNTECUL STELELOR
și mă gândesc la amintirile pierdute în umbră
azi, EU ȘI SINELE MEU vom face
punte între două tăceri
pentru cuvântul cernut prin visare.
UNICA DORINȚĂ a zorilor
pornește spre podul de gânduri
pentru încă o PLUTIRE SPRE VEȘNICIE…

N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul ,,Înălțare”, autor Camelia Corina Boț

III.

Motto:
,,Plutim împreună
prinși în spirala ce ne urcă
înspre veșnicie…”
(Camelia Corina Boț)

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Georgeta Radu

BUSOLA
Georgeta Radu

Să plângi în versuri nerostite de gura vreunui muritor,
privind, din margine de lume, prin ochi de Cer, cu grele pleoape,
miez de-ntristare argintată c-o brumă fină de umor,
uimit că tremuri de emoții și că îți ești atât de-aproape…

Până mai ieri nu-ți aflai rostul, nu îți găsiseși niciun rol,
te frământai, în nerăbdarea de a călca peste înfrângeri.
Azi scrii scenariul, îl repeți, înveți și – ți ești producător,
alungi toți demonii-n pustie și uiți să plângi, că nu mai sângeri…

Cenușa vieților trecute hrănește flori de chiparos.
Respiri mireasma lor divină și ți-amintești aureola
ce șapte ceruri îți deschide. În jocul tău copilăros,
ești amiral pe mări de visuri, iar Euterpe ți-e busola…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Poezia Zilei 23 Noiembrie ~ Anatol Covalli ~

Spre larg
de Anatol Covalli

La proră stau bătut de val
pe-o-nfuriată mare
şi-s fericit că niciun mal
nu se zăreşte-n zare.

Cel de pe urmă ideal
e să nu am hotare,
să navighez către final
fugind de debarcare.

Mă-ndrept necontenit spre larg
şi râd de bucurie
în timp ce munţi de valuri sparg.

Nu-mi pasă ce-o să fie
când pe al meu înalt catarg
nu-i doar un steag, ci-o mie.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Eduard Bucium

POEZIA ZILEI merge, în zi de mare sărbătoare, la poetul Eduard Bucium, cu felicitări și urări de succese viitoare!

La mulți ani tuturor!

Zi cu blestem de mamă
Eduard B.

E ziua ta, mamă, şi-ţi plângi, Românie,
Şi brazii furaţi, şi urşii şi cerbii
Ciocârlia-mpuşcată-n aripă, dând ierbii
Un ultim cântat… un oftat de câmpie

Când smulsă ţi-a fost din sfântul hotar
Vândută ca pruncii nevruţi de părinţi…
Aveai aur mult… vândut pe arginţi…
Aveai şi credinţă… s-a dat la cântar…

Legenda ne spune c-aveai şi viteji…
Ne iartă, măicuţă de mască şi teamă
Când facem pe surzii la cornul ce cheamă
Şi n-auzim plânsul, căci nu suntem treji…

În curtea ta, mamă, comandă străinii
Noi, câţi am rămas, ne sfădim ca orbeţii
Slăvită-i prostia, huliţi sunt poeţii,
Uscatu-s-a iarba, sunt ‘nalţi mărăcinii…

Blesteamă-ne astăzi, s-avem Dumnezeu,
Să ştim de hotare, să ştim de strămoşi,
Să fim iar vitejii tăi, drept-credincioşi !…
Blestemul de mamă se prinde mereu…
1 decembrie 2020

Mirela Soimaru

DURERE

Ne dor toate oasele
și umbra dintre cuvinte…
Ne doare departele
despărțit de prea aproape!
Ne doare dorul
și ceața amurgului
risipit prea devreme…
Ne doare uitarea
sau floarea fără petale
și fără de culoare!
Ne doare desfrunzirea
și visul cu jertfă atins…
Ne doare artroza trupului
ca rana din frunza arămie!

Uneori, ne doare și infinitul
și răutatea, intoleranța!
Degeaba le avem pe toate,
că toate se duc
pe-o apă îndoliată!
Ne dor toate oasele,
dar și umbra dintre cuvinte…
Ne doare și clipa ce trece
și viața ce se stinge…
Dar cel mai mult doare lacrima
a ceea ce am trăit,
sau a ceea ce n-am trăit!
Doare somnul…sau trezirea,
cunoașterea sau ​ neputința…
Și tăcerea mai doare uneori!
Pauza sângelui
sau cea dintre cuvinte!
Numai amnezia nu doare,
nici lumina din credință!
Dar, în general, ne dor ​ toate oasele…
și umbra dintre cuvinte!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Radu Iorgulescu

Vale

M-am rănit pe buza gropii
într-un colț de stea furată
ce privea nevinovată
când simțea că te apropii.

Cum din raza ei subțire
s-a desprins o întrebare:
care-i coasta ce mă doare,
nu e doar o amintire?

Nu din ea ești plămădită?
Îți e sânge, îți e viață,
veșnicia ce răsfață
o simțire tăinuită.

Ai desprins din dorul moale
rugăciunea de mătase,
și pe tine te dor oase,
nu te mai uita la vale!

Când lumina înșelată
îți ascunde înserarea,
ochii tăi adânci ca marea
tac spre bolta înstelată.

Din păreri necunoscute
ai ales o veche vină,
dar iubirea ta divină,
buza gropii o ascute.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ovidiu Oana-pârâu

Nu-mi mai sunt destul!

Mă simt aiurea! Mă încorsetează
Anii din mine. Vreau să evadeze,
Spre alte existenţe să migreze,
Cu ei ornată, vârsta mea trenează!

Să-mi fiu eu mie însumi începutul,
Să nu port tare de la ancestorii
Vârstaţi de timp şi efemeri ca norii,
Ei vor odraslei să îi fie scutul.

Dar, nu! Lumina, nu o ţii ascunsă!
De ziduri iluzorii, ea trece
Prin noi, cu noi, nemuritor petrece
Eternitatea, făr’ de-a fi ajunsă.

Îmi stivui anii în banal pătul.
Cine-ar putea să-i facă să dispară
Din existenţa mea, prea grea povară?
De-o vreme bună nu-mi mai sunt destul!

Volumul ALTERITATE

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Paul Spirescu

ÎNTÂIUL SOLILOCVIU

Înțepenită între ulucile gardului – viața mea
ca o rugăciune descoperită târziu
printre firidele întortocheate
ale evangheliei Firii.

Populată cu femei goale, diafane
și cu războinici viteji și puternici
robi supremi ai iluziei și ai nemuririi.

Vei spune: sunt numai fantomele,
numai umbrele alcătuirii tale fragile
de carne și oase și sânge.

Doar că oasele trosnesc și se frâng
iar carnea se descompune
și plânge…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Alexandru Ioan Filip

Prohod

Voi știți că de o vreme nu mai sărut icoane
Și voi lipsi probabil la ultima mea lecție
Biserica nu-i locul iubirilor profane
Când ești smeritul pașnic cu gândul în erecție

Nici moaște nu mai mângâi sătul de promenade
Pe sub altare false cu popi în travesti
Prefer să-mi duc eu crucea trăirilor nomade
Când îngerii de smoală mă vor despovesti

Dar nu va fi în mine război sau cruciadă
Când voi schimba sutana păgânului meu vers
Cu aripa de înger care-a uitat să cadă
Și-și târâie piciorul într-un nostalgic mers

Îmi veți vedea cerșitul la câte-un cap de pod
Sau prin Sodone false ucise prematur
Cântându-mi răzvrătirea în propriul prohod
Dar nu-mi luați credința cu care mă înjur.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Teodor Dume

1)Azi moartea e o poartă închisă…

nu se mai moare ca-n alte dăţi când
pleoapa însângerată până la lacrimi
acoperea ultima tăcere şi
tristeţile fără capăt
vibrau lăuntric
iar lumea
desena cu ceară un Dumnezeu

nu nu se mai moare ca-n alte dăţi
şi nici durerea nu se mai plimbă
din om în om
căutând o nişă
criza ne-a afectat şi sentimentul
azi moartea e o poartă închisă
coridorul acela alb e-n renovare şi
nimeni nu ne mai promite când şi cum…

de aceea daţi-mi voie să mă mut
în fiecare din voi
să mă rog să înjur şi
din când în când să iubesc

uite cât de greu e să mori

2)Există doar oameni și un singur Dumnezeu

Adevărul e că oamenii nu mor
ei sunt ca niște trepte
pe care călcăm
și ne înălțăm
unul
pe celălalt

înfricoșător e doar momentul
în care ne afundăm
tot mai adânc
pentru a face loc
și altora
în pământ
nimeni nu-și cunoaște identitatea
chiar și Dumnezeu preocupat de alte lucruri
uită să mai treacă pe la tine
umbra din care întunericul
și-a construit adăpost
își caută înlocuitor
nu există un AZI din care
să crească alte umbre

există doar oameni și un Dumnezeu
care din propria lor suferință
și-au modelat chipul pe lut

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Iancu Catalin

Mi-ai răsărit

Am hoinărit, așa, fără o țintă,
Atâtea vieți și nu știu cu ce scop,
Știam că Soarta o să mă tot mintă
Dar încă mai credeam în Horoscop.

M-am risipit și-am ars atâtea veacuri
Și nu știu dacă urme am lăsat,
Bolnav de dor eram, nu găseam leacuri,
Nu puteam fi cu mine împăcat

Dar, nu știu când, mi-ai răsărit, minune,
În suflet primăvară mi-ai zidit,
Îngerii-au coborât să ne cunune,
Te voi iubi, frumos, la infinit.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ana Maria Tudorache

Umbre de gând

Ploaia de azi a scuturat toți merii
și cad petale albe rând pe rând.
Eu, simplă victimă a primăverii,
te caut printre umbrele de gând.

Cât despre mine, nu-s multe de spus.
Genunchii mei încă ating pământul
în încercarea de-a zbura mai sus,
reinventând frumosul și cuvântul.

Ne-aș recrea pe noi, printr-o poezie
flori albe, roze flori, dulci și amare.
Iubirea care nu a fost să fie…
Mi-e versul mic. Dar lumea-mi este mare!

Măriuca (Ana-Maria Tudorache)

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ionuț Pande

Prefaceri

arde-mă ochi
până la scrumul din tine
sa rămână focul unica ființă

coboară iadul
trepte de vâlvoare
să fie trupul strigăt de scântei

din toată carnea lasă-mi
doar un firicel de vin
să-mi spele gustul de pelin

fără milă arde
și inima și miezul tău albastru
sa-mi cadă-n grâu țărâna

Director editorial: Camelia Corina Boț

Adrian Vasile Iftime

Sonetul urmelor

Azi mi-au intrat cuvintele în oase
Și nu mai pot pe doctor să-l aștept
Mă ține chiar aici,  la tine-n piept
Iar depărtarea, timpul, n-o mai coase

Poate așa e dat, poate-i nedrept
Să șlefuiesc doar pietre prețioase.
Din zilele, de amintire, roase
Renasc acum, eu primul tău adept.

Îmi peticeste, hăul ce mă doare,
Privirea ta. Deci n-am să mor sărac
Din întuneric totuși azi răsare

Câte-o lumină. Viața o îmbrac
Și iar pornesc. Mă vei respinge oare?
Căci urma mea încă mai are trac.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț