Reprezentativ

Vasile Bele

Prietenie. Emoție. Binecuvântare. Poezie. Excelență – Com. Băiuț, loc. Strâmbu Băiuț

Motto:
,,Cât de frumos este atunci când se leagă prietenii cu fundament pe sinceritate și emoție!”.

Lansare ,,Zbor spre înălțimi” – desfășurată în liniștea unui verde-miracol, pe marginea Văii Strâmbului.

ÎNĂLȚARE – acrostih

Înaintea zâmbetului stă
Numai sărutul limpezit în seninul
Ăstui veac prea răsfățat.
Lumina cuvântului cernut din stele
Ține tinerețea vântului netrist în brațe iar
Aroma de rouă necălcată își adună culoarea din tăcerea
Rodului trimis pe-o umbră printre veacuri –
Este anotimpul de catifea, Doamne, cum să fac să îl opresc?

(I)

Motto:
,,Îți pot spune
o infinitate de cuvinte
care să te mângâie-n
nopțile pustii,
îți pot așeza
pe pulpa degetelor
fluturi în culorile
curcubeului”.
(Camelia Corina Boț)

Am tras între două zâmbete
PRIMA BRAZDĂ de rouă
care-mi cheamă așteptarea
de catifea să fie temelie
pentru o altă ÎNĂLȚARE.
Doar clipa unui sărut
țese MACII DIN OCHI INSÂNGERAȚI
fără a privi înapoi. Așa își adună
vântul o ÎNNOIRE de albastru
pentru atunci când nuferii
își vor face o temelie de sinceritate
în seninul gândului rătăcit
într-O LUME-NCHISĂ-N MINE…

SUNT UN PUMN DE LUT înaintea
fiecărui bob de rouă netristă.
Azi, EU CU MINE, scriem amintirea regăsiri
în VOCEA SINELUI cusut în lumină.
Cele TREI FAPTE DIVINE

  • tăcerea, ascultarea și observația –
    își deschid cărarea prin
    rugăciunea inimii,
    iar albastrul dintr-un
    DECOR DE UMBRE culege tăcerile dimineții
    într-o altă ÎNĂLȚARE.
    Doar clipa unui sărut
    își urmează șoapta
    rostind: ,,NATURA SUNT EU!”
    și-apoi vin alte toamne scăldate
    în CĂUTARI cu rod…

Umbra pictată cu rouă și câteva
ÎNTREBĂRI INERENTE adună
culoare de ILUZIE pribegită
iar TULNICUL VREMII tace
PRINTRE SPINII LUMII.
Într-o altă ÎNĂLȚARE o VIZIUNE
își adună adierile în
SUNETUL LINIȘTII care-i zâmbește
unui GRĂUNȚE DE LUMINĂ…

EU NU POT să adun gândul în seninul altui timp
mereu ÎȚI CAUT PREZENȚA
în fiecare curcubeu rătăcit între două tăceri.
REFUZ SĂ MAI ADORM
iar PRIMĂVARA MEA își cheamă cerul
în ACROBAȚIA SUFLETULUI netrist.
AȘ PLECA, DAR mă ține gândul
alături în CICLUL VIEȚII
pentru a culege clipe mângâiate
cu mir.
PĂRȚI DIN MINE aleargă după tăcere
alteori vântul îmi cântă refrenul zorilor
nu știu UNDE SĂ M-ASCUND de tine
trecere prin vis.
Doar AȘTEPTAREA miroase a lumină.

UN NOU ÎNCEPUT își țese adevărul
în umbra albastrului cusut în
CIURUL TIMPULUI…

N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul ,,Înălțare”, autor Camelia Corina Boț

II.

Motto:
,,Azi, simt cum
se-ntinde amurgul,
îmi leagănă apele,
clipa când Te renegam,
clipa când am înțeles
că doar prin Tine, eu exist…”.
(Camelia Corina Boț)

Am deschis aripile de rouă
spre ÎNĂLȚARE întru lumină
cuvânt netulburat și rugăciune
,,PRIN TINE, EU EXIST!”, îmi răspunde
ecoul unui sărut trezit.
Apoi, vântul care-și așterne valsul
în liniște cheamă cerul în
limpezimea izvorului
scriind pe cer cu verde-miracol:
,,TU-MI EȘTI ARIPA,
îmi ești lumină și cuvânt,
îmi ești senin cules din răsărit!”.
iar eu mai adaug

  • îmi ești UN TOTDEAUNA albastru
    cu lacrimă strânsă între două zâmbete…

NUMĂRĂTOAREA INVERSĂ și-a început
valsul gândului cules din toamne
În visul cules din glasul sufletului
voi face o TRANSFORMARE
de vânt adunat în cunună
iar tăcerea dintr-o privire
o voi dărui unui sărut căzut
din LICĂRIRE DE STEA.

Printre GÂNDURI PIETRUITE
cu vise și neuitare
vor rodi așteptările zidite în veșnicia
învelită în gând rătăcit cules
din răsărit de vânt care începe
cea dintâi CĂLĂTORIE prin praf.
PURITATEA VIEȚII adună culoare din stâncă
pentru o altă ÎNĂLȚARE a sufletului
în POCĂINȚĂ limpezită în seninul de rouă…

Am pus ICOANE-N RAZE AURII
pentru tine clipă de zâmbet și emoție înrourată
ascult CÂNTECUL STELELOR
și mă gândesc la amintirile pierdute în umbră
azi, EU ȘI SINELE MEU vom face
punte între două tăceri
pentru cuvântul cernut prin visare.
UNICA DORINȚĂ a zorilor
pornește spre podul de gânduri
pentru încă o PLUTIRE SPRE VEȘNICIE…

N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul ,,Înălțare”, autor Camelia Corina Boț

III.

Motto:
,,Plutim împreună
prinși în spirala ce ne urcă
înspre veșnicie…”
(Camelia Corina Boț)

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Georgeta Radu

BUSOLA
Georgeta Radu

Să plângi în versuri nerostite de gura vreunui muritor,
privind, din margine de lume, prin ochi de Cer, cu grele pleoape,
miez de-ntristare argintată c-o brumă fină de umor,
uimit că tremuri de emoții și că îți ești atât de-aproape…

Până mai ieri nu-ți aflai rostul, nu îți găsiseși niciun rol,
te frământai, în nerăbdarea de a călca peste înfrângeri.
Azi scrii scenariul, îl repeți, înveți și – ți ești producător,
alungi toți demonii-n pustie și uiți să plângi, că nu mai sângeri…

Cenușa vieților trecute hrănește flori de chiparos.
Respiri mireasma lor divină și ți-amintești aureola
ce șapte ceruri îți deschide. În jocul tău copilăros,
ești amiral pe mări de visuri, iar Euterpe ți-e busola…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Poezia Zilei 23 Noiembrie ~ Anatol Covalli ~

Spre larg
de Anatol Covalli

La proră stau bătut de val
pe-o-nfuriată mare
şi-s fericit că niciun mal
nu se zăreşte-n zare.

Cel de pe urmă ideal
e să nu am hotare,
să navighez către final
fugind de debarcare.

Mă-ndrept necontenit spre larg
şi râd de bucurie
în timp ce munţi de valuri sparg.

Nu-mi pasă ce-o să fie
când pe al meu înalt catarg
nu-i doar un steag, ci-o mie.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Eduard Bucium

POEZIA ZILEI merge, în zi de mare sărbătoare, la poetul Eduard Bucium, cu felicitări și urări de succese viitoare!

La mulți ani tuturor!

Zi cu blestem de mamă
Eduard B.

E ziua ta, mamă, şi-ţi plângi, Românie,
Şi brazii furaţi, şi urşii şi cerbii
Ciocârlia-mpuşcată-n aripă, dând ierbii
Un ultim cântat… un oftat de câmpie

Când smulsă ţi-a fost din sfântul hotar
Vândută ca pruncii nevruţi de părinţi…
Aveai aur mult… vândut pe arginţi…
Aveai şi credinţă… s-a dat la cântar…

Legenda ne spune c-aveai şi viteji…
Ne iartă, măicuţă de mască şi teamă
Când facem pe surzii la cornul ce cheamă
Şi n-auzim plânsul, căci nu suntem treji…

În curtea ta, mamă, comandă străinii
Noi, câţi am rămas, ne sfădim ca orbeţii
Slăvită-i prostia, huliţi sunt poeţii,
Uscatu-s-a iarba, sunt ‘nalţi mărăcinii…

Blesteamă-ne astăzi, s-avem Dumnezeu,
Să ştim de hotare, să ştim de strămoşi,
Să fim iar vitejii tăi, drept-credincioşi !…
Blestemul de mamă se prinde mereu…
1 decembrie 2020

Ionuț Pande

Pulberi de absint și jad

Din frageda lumină a ochilor de jad,
Țâșnim spre nebuloase, în prag de veșnicie
Și-n vidul ce-nflorește din umbrele ce cad,
Sunt doar un pumn de pulberi, mărind o galaxie.

Deschide-te, Psaltire, în foi de univers,
Să curgă mir de gânduri pe rănile din stele,
Și voltele cuvinte de aripi și de mers
Să-mbrace increatul din luturile grele!

Să-mi fii tăcerea albă în care nu-s hotar,
Un schit clădit din rouă pe țărmul asfințirii,
Să ni se piardă urma sub degete de har,
Să fim absintul vieții în vidul regăsirii.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mircea Grumaz

nouă

mi-am irosit o viață din alea nouă,
cu somnul dezvelit de vise,
cu ceasul nedat o oră în spate
și alte nimicuri prețioase.

a opta viață am promis-o celui care o va salva pe a șaptea,
dintr-o poveste am scos șase și cinci,
chiar în ordinea în care se rătăciseră,
am murit în trei și în patru,
că prea nu le-am dat importanță,
așa că am mai rămas două,
una mai bătrână și aglomerată sentimental
și una blonduță cu albastru.

am ales pentru mine,
tu ai ales tot pentru mine…
în bătrânețea mea s-a tocit neuitarea,
din blondul tâu mi-a rămas albastrul,
apoi m-am retras ușor,
să pot iubi restul vieții noastre netrăite.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mircea Grumaz

obrăznicie

m-a durut dimineața,
se făcuse trăsnetul aproape gratis,
plânsul fugise din ochi să-mi inunde amintirile,
cumintele zăcea în cristelnița goală,
iar eu am găsit că e bine să tremur..

am umplut misterele cu esență de dor,
m-am dat pământean s-o iau de la zero,
m-am stins și aprins,
găsit și pierdut,
iar din nepăsări am șters sublinierile.

a trecut un joi fățarnic,
vineri avea contul blocat,
iar imediat ce am intrat în parcul cu strofe
poezia mi-a rămas mică, nedumeririle nenăscute,
iar dimineața s-a obrăznicit să doară.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nicoleta Șurpanu

ȘI PLOUĂ…

Mai rupe, iubito, tăcerea în două
și hai să ne pierdem prin lanul cu maci,
la mine în suflet e frig azi..și plouă
și doar tu poți, sufletul, să mi-l împaci…

Mai rupe, iubito, tăcerea în două,
rostește-mi în șoaptă un singur cuvânt,
la mine-n privire e noapte…și plouă,
cu gândul la tine acum mă frământ…

Mai rupe, iubito, tăcerea în două
și spune-mi că încă nu m-ai uitat,
inima-mi bate pierdută…și plouă
și dorul de tine mă ține legat…

Mai rupe, iubito, tăcerea în două
și vino, în brațe, iar să mă strângi,
la mine în suflet e furtună…și plouă
și doar tu poți, furtuna, să-nfrângi…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Camelia Corina Boț

L’estensione dell anima

Portano il peso
di tutto ciò che hanno sollevato
e il calore di ogni abbraccio
e carezza donata,
eppure le mie mani
non hanno mai conosciuto
il conforto di una stretta ricambiata.

Ma non si arrendono.

Nonostante il vuoto ricevuto,
sanno ancora sollevare,
proteggere e accogliere
con la stessa immutata forza.
Perché queste mani
non cedono:
sono l’estremità
instancabile di un’anima
che non smette di offrire.

Trad: C.C.B.

Extensia neobosită a sufletului

Ele poartă povara
a tot ceea ce au ridicat
și căldura fiecărei îmbrățișări
și mângâieri dăruite,
și totuși mâinile mele
nu au cunoscut niciodată
alinarea unei strângeri în schimb.

Dar nu se lasă învinse.

În ciuda golului primit,
ele știu încă să ridice,
să protejeze și să primească
cu aceeași forță neschimbată.
Pentru că aceste mâini
nu cedează:
ele sunt extremitatea
neobosită a unui suflet
care nu încetează să dăruiască.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Georgeta Rada

BUJOR SĂLBATIC

Ți-aș fi adus un braț de bujori,
Dar grădina de-acasă te-așteaptă,
A răzbit de sub grele ninsori
Înflorind de sub iarna nedreaptă

Și te cheamă bujorul sălbatic,
Bate-n verdele ierbii de-acasă
Ca o inimă-n timpul sabatic,
Ca un mire ce-și caută mireasă.

S-a făcut iarba verde de coasă,
Or să vină cosașii curând…
Te așteaptă grădina de-acasă
Și izvorul…de dor susurând.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Paul Andrei Rîpă

Silenzio d’ Oro

Vento tra fronde antiche:
il tempo non cancella la memoria.
Luna nella limpida notte
pesa sulle fatiche del mondo.

Un raggio sull’oceano calmo
disegna ombre d’oro sulla lido.
La quiete rapisce il cuore,
il pensiero si confonde.

Resta il silenzio custode.
Sotto un firmamento splendente,
l’anima tace.
È poesia.

Trad: Camelia Corina Boț

Tăcere de Aur

Vânt printre ramuri antice:
timpul nu șterge memoria.
Luna în noaptea limpede
apasă peste strădaniile lumii.

O rază pe oceanul calm
desenează umbre de aur pe țărmul mării.
Liniștea răpește inima,
gândul se confundă.

Rămâne tăcerea păzitoare.
Sub un firmament strălucitor,
sufletul tace.
Este poezie.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Rony Eduard Codreanu

SĂ-ȚI RĂMÂN

Cu-adânci iubiri, din plaiu minții,
pe-o doină tălmăcind sihastru,
dăltui sublim, despoi minune,
izvor tai din sus-pus albastru.

Când glagorii m-irup din ramă,
mă scriu din azur epopee:
pe drum de robi, aprind altare,
mă torn, prin galaxii, alee.

Cu visu-n tort îmbrac urzeala
când țes covor vieții din floare,
din literă adăp cerneala
să-ți rămân cântec, ursitoare!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lidia Zadeh

SURÂS BACOVIAN

Iubitule, a nins fără măsură
Cu plumb și frig prin sufletul tău gol
Și-ai stat tăcând în lumea ta obscură
Ca un poet în ultimul său rol

De n-aș mai fi, ar trece iarăși ploaia
Pe geamul tău cu flori de mucegai
Iar tu ai sta tăcut privind odaia
Ca pe un purgatoriu către rai

Ai căuta prin cârciumi fericirea
Și prin bordeluri muze, în zadar
Ți-ai răstigni pe ziduri amăgirea
Și-ai adormi cu gândul funerar

Pe coridoare reci trece și luna
Precum un bisturiu de neoprit
Și-ai asculta cum bate-n zid furtuna
Cu furia de clopot profețit

Ai răsfoi scrisori îngălbenite
Cu mâinile bolnave, tremurând
Iar amintiri rămân încremenite
Și ceasul bate rar și prea curând

Dar nici cu mine nu ți-e dată pace
Când port în ochi tristeți de cimitir
Și fiecare lacrimă se face
Parfum otrăvitor de trandafir

Te văd cum scrii sub candela albastră
Cu sufletul plecat spre erezii
În timp ce noaptea bate la fereastră
Și-ți cerne frig și ger în poezii

Dar nici nu îți aduc lumină multă
Un felinar se stinge lângă noi
Și-aceeași muză palidă ascultă
Cum lăcrimăm cuvintele pe foi

Și ne iubim bolnavi de poezie
Cu gustul ei din sângele matern
Tu condamnat la propria-ți vecie
Eu viciul tău din ultimul infern

Îmbrățișați cu umbrele deșarte
Dansând un tango argentinian
Tu cu poemul tău de plumb și moarte
Eu cu surâsul meu bacovian

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Teodor Dume

Ce e viaţa…

Uneori am impresia că
Dumnezeu se joacă
cu mine
şi o face dur…
cu toată bunăvoinţa
trebuie să recunosc că
nu-mi place să fiu
partenerul lui de joc
mereu
mă priveşte suspicios şi
îmi zâmbeşte ironic
„hai să ne jucăm de-a viaţa”
mi-a spus într-o zi…
m-a strigat de trei ori
pe numele mic dar
nu i-am răspuns
l-am lăsat să aştepte
aşa cum m-a lăsat şi el
cand l-am întrebat
ce e viaţa…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț