Marian Florentin Ursu

CU OCHII MARI Deodată, am început să zărescumbra cuvinteloriar întunericul a devenit mut,doar pietrelepăreau să vorbeascădespre aduceri-aminte Şi mă miram !Doamne, ce este har?iubirea sau ura,sinuciderea sau speranţa,fiinţa sau nefiinţa?de ce sufletele aleargă, aleargăîntr- un pustiu fără capătîncercând zadarnic să se arunceunul într-altulpână la descompunereatimpului? Apoi am înţelescă îmi place doar aiciîn lumina stelelor,când iarbaContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”

Fragment din Măriuca, autor: Domșa Lucian

Fragment din romanul „MĂRIUCA” apărut în februarie 2022 (…) Băiatul a continuat s-o privească pe Rubina, care se îndepărta împreună cu ceilalți țigani. La un moment dat ea s-a oprit. S-a întors și i-a făcut un semn cu mâna. El a ridicat din umeri a mirare, iar fata i-a zâmbit. S-au îndepărtat, cărând în spinareContinuă lectura „Fragment din Măriuca, autor: Domșa Lucian”

Violeta Andrei Stoicescu

Azinoapte Azinoapte am deschis fereastra larg,Voiam s-ating luceferii cu mâna…Dar sprijinită pe un vechi catarg,Mă urmărea cu ochi de ceară, Luna. Eu m-am oprit privind atent la ea,Se legăna uşor în pas cu marea…Şi m-am retras tiptil după perdea,Tot încercând să îmi ascund mirarea. Pe geana nopții, dinspre galaxii,Alunecând pe-o lacrimă albastră,Sub ațipirea clipelor târzii,LuceaContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Salomeea Romanescu

A lunii RugăDe cheia tăcerii în mine se zbateȘi zboară ca gândul ruga-n nimb de pulsar,Miros răsărituri din muzele quasar,Zburând doar cu sine-n portaluri holbate. Cântarea-mi de Pace se contemplă-n Apus,Al vieiții Soare mă-nghite-n lumină,Steaua-mi oglindă soarbe raza divină,Curcubeie de vise curg din Repaus. Ascult cum valsează-n suflet rugăciuneaDe-mi pune vorbelor zăvor iar Amurgul,În dansulContinuă lectura „Salomeea Romanescu”

Petronela Mocanu

Înger trist Am poposit în zori, pe-o ramură de visSă ascult povestea unui înger tristAdmira profund vocea unei floriȘi-o săruta cu lacrimi, ce se vărsa din nori Cu ale sale aripi, îi mângâia culoareaZădărnicind timpul când suspina zareaÎn ghem de clipe, parfumu-i adunaLăsând să curgă mirul, pe frunzele din ea Își depăna durerea, pe margineContinuă lectura „Petronela Mocanu”

Daniela Mancaș Balaiita

Dorul Foaie verde a bobuluiGrea-i povara doruluiCând în suflet îți pătrundeSă fugi de el, nu ai unde!Câte doruri sunt pe lumeToate poartă câte-un numeȘi te țin în noapte treazLacrimi îți curg pe obraz.Dorule, ce mult aș vreaSă pleci din inima meaMăcar pentru o zi și o noapteCată-ți loc în altă parte.Dorule, cin’ te-a făcutDin cineContinuă lectura „Daniela Mancaș Balaiita”

Ionuț Pande

OfiliriIonuț Pande Atâția fluturi, atâta culoare,atâtea pajiști și atâta floare,minunea asta-i, Doamne, cea mai mare! Câtă lumină și câtă candoare,câtă risipă-n alb, câtă visare,mi-e somn, atâta somn într-o mirare! Auzi, Ioane, doina cum se scaldăîn rouă-n flori si-n inima ta caldă! Și plânge codrul, plânge și jelește,îți cată urma și n-o mai găsește! Căt deContinuă lectura „Ionuț Pande”

Violeta Andrei Stoicescu

Amurg cu-aromă de lavandă Amurg de vară-albastru violet…Stau la taifas cu stropii de lumină,Aşa cum şade-un suflet de poetPe țărm de gând, departe de rutină. Crâmpeie de poveste, ca-ntr-un vis,Se despletesc prin câmpul de lavandă…Pe prag de-amurg, o floare s-a deschisSă-mi toarne-n palmă mirul, drept ofrandă. Aleargă spre-orizont săgeți de jar,Zefirul se alintă-n poala serii…Şi-nContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Liliana Mocanu

La ora când mi-e dor de tine Ce faci la ora când mi-e dor de tine,Prin care mări de gânduri rătăceşţi,De n-ai nici timp şi nu ai nici dorinţaDe-a te opri să te mai reculegi? Pe unde-ţi este sufletul tău oareCând slovele se încurcă-n mii de rânduriŞi mintea-ţi rătăcită în uitareSe agaţă fără voie printreContinuă lectura „Liliana Mocanu”

Liliana Răcătău

Păsări măiastre Păsări măiastreîn vârful de ac,În miez de noaptese cos și tac…Își plâng păcateși veri fără ploi,Se-ntorc fără vlagăs-adoarmă în noi.Semnale primescdin vremuri străvechi,Când purtam ieși cireșe-n urechi,Când scoarțe țesutede mâini istovite,Înveleau patimiși trupuri trudite.Perdelele gemprăfuite de timpZărind o fereastrăspre alt anotimp.Așteaptă-mpietriteuși să deschidă,Infinitul în palmesă îl cuprindă. Versuri și pictură Liliana Răcătău23 iulieContinuă lectura „Liliana Răcătău”