Maria Poiană

VIS Câteodată, mai așa, cam pe după miezul nopțiiCând nesomnul mă îmbie să veghez asupra sorții,Îi pun sufletului aripi și-i dau drumul să colinde,Pe-unde candela iubirii, dorul, noaptea o aprinde. Stelele clipesc alene. Luna-și scutură veștmântul.Scânteieri de licurici luminează-ntreg pământul.Și urmând drumul pe care-l luminează licuricii,Ca-ntr-o filă de poveste, deslușesc glasul bunicii. Firul glasului măContinuă lectura „Maria Poiană”

Petre Vatuiu

Am fost copac de Petre Poștașu’ Am fost copac la marginea păduriiDar într-o zi, în foc m-au ars nebunii;Din falnic arbore cu ramuri groase,Nici lemn de-o cruce n-au voit să-mi lase. Nu mi-au lăsat nici scândură de-o ușă,M-au ars până ce m-au făcut cenușă;Cu vântul să mă pribegesc în lume,Să n-am și eu un locContinuă lectura „Petre Vatuiu”

Matei Paul

Speranța pământului De…M.P Pășesc pe pământul de dor,Simt lacrima lui cum curge șiroiPe obrazul brăzdat de atâtea nevoi,Simt durerea ce încet îl macină,Simt plânsul lui… pentru noi.Aud suspinul lui…al pământuluiPentru grija și dorul omului,Aud bocetul lui, vaietul dureriiPentru rodul lui…al pământului. Pășesc pe pământul de dor,Pustiul a cuprins al lui ogor,Lacrimile lui s-au stins, nuContinuă lectura „Matei Paul”

Mihăiță Mihai

Poștașul Nea Costel, poștaș în sat,Umblă ziua-n lung și-n lat,Și-mparte la fiecare,Pensia sau vreo scrisoare. Tanti Ana, stă în poartă,Veste bună, ea așteaptă,Iute-l intreabă pe poștaș:Ce mi-ai adus de la oraș? Vești bune nu îți pot da,Nimic pentru dumneata,Dă-mi aici o semnăturăȘi-ți dau pensia in mănă. Dar asta nu-i bucurie,Vreau copiii să-mi scrie,Sunt singură șiContinuă lectura „Mihăiță Mihai”

Petre Vatuiu

Ești biserica mea de Petre Poștașu’ Mă poartă-ntr-una la tine gândul,Ești o câmpie-nverzită, cu flori;Adie vântul pe tot pământulȘi parcă-aș vrea lângă tine să mor. Și-mi curge râul pletelor tale,Pe valul lui să pornesc călător.Prin pielea-ți albă, caldă și moaleSă-mi sting amorul, fior cu fior. Ți-s ochii stele de noapte lungă,Ce strălucesc până-aproape în zori;NiciContinuă lectura „Petre Vatuiu”

Dediu Florin

Istoria interzisă(8) În orice-orînduire obijduiți săraciiAu fost de stat, de nobili, de cler, fiind araciiComuni ai bunăstării acestora, o parteAvînd și ei promisă în ceruri, după moarte,.Din patria terestră spre patria divinăMetafizicizînd-o supunerea deplină.Prin cei supuși torturii în beciuri și în groteChiar Domnului făcîndu-I noi, noi și noi golgote,.Să-I cînte bunătatea și tălpile să-I lingăCu-amenințăriContinuă lectura „Dediu Florin”

Vio Sterian

M-AI DEZVELIT DE CER     ~Vio Sterian ~ S-au strâns temeri în colțurile fricii,În așteptare cuibărește urma ta,Pământul a-nghițit iarăși o steaȘi-mi sunt necontenit, tristețile, amicii. Mă-mbrac din goluri goale, cu-n alt golȘi mă-nvelesc cu cerul sterp de Lună,Din lipsa ta nimicul mi se-adună,În alt nimic, care-mi tot dă ocol. Și totuși, parcă lipsa ta mi-eContinuă lectura „Vio Sterian”

Viorica Floroiu

ȚI-AM SCRIS IUBIREA PE NUFERI Ți-am scris iubirea pe nuferiS-o citești, tare-aș fi vrut,Dar ai trecut dând din umeri, Nepăsarea-ți m-a durut! Pe florile de magnoliiAm pictat iubirea noastră,Cu albastru din pupileȘi cu marea cea albastră. Vântul l-am oprit să batăPe aripa lui am scris,Marea să nu o mai zbatăSă zbor lin în al tăuContinuă lectura „Viorica Floroiu”

Mirela Cocheci

UN VIS CE-A FOST ODATĂ-NCHIPUIT Vibrez în ritm cu-ntregul Univers,Mă contopesc prin sfere ancestraleInstantaneu, cu gândul meu conversSpre alte gânduri, împletind spirale. Și împreună-nconjurăm PământulFormând din vise-n jurul lui un scut,Iar el așteaptă să zidim CuvântulDin gânduri, care nici n-au început. Sau poate-au început în mintea noastrăȘi zămislesc sau nu, închipuireCe poarta-n zbor spre zareaContinuă lectura „Mirela Cocheci”

Camelia Boț

Floare de colț Sunt o floare de colțcrescută-n vârf de munteși vă spun în graiul dulce:vântul nu mă rupe,nici soarele nu mă seacă,nici ploile nu mă îneacă,vijelia, nu-mi alungă veselia,rădăcinile din stâncănu mi le smulge, oricât mi-ar fidurerea de adâncă.Stau dreaptă în fața sorțiisimțând timpul cum treceprin ieslea vieții mele,cum soarele mi se prindede pleteContinuă lectura „Camelia Boț”