Camelia Boț

Știam că vii Te-am auzit cum scrijeleai în ușă,ca o dojană târzie; știam că vii,dar gândul mi-era stins,emoția-vlăguită.Aveam ochii încremeniți într-un sloi,cu trepte înspre suflet, știam că vii,da, da, știam.Din mine se lungea o umbrăîn tăcerea pașilor firavi,peste cuvântul sfânt.Te-am găsit așteptând de o viațămărturisirea sinelui de după ușa păcatului.Peste împreunarea rugăciuniialunecă ispitiri de veșniciișiContinuă lectura „Camelia Boț”

Paul Andrei Rîpă

Ti scrivo Perdonami se ti scrivo adessomentre l’autunnolascia andare le sue foglie senza vita…Non per casouna foglia rossicciache fluttuava nell’ariacade nel palmodella mia mano destra…Lo guardoe sotto i miei occhile nervatureiniziano a scrivere parole.Più penso a Te,più la foglia diventa una letterasotto al mio sguardo incredulo.Padre Eterno,perdonami se ti scrivo soltanto adesso,ma ho finalmente afferratoilContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”

Daniela Konovală

Autumnală De n-ar fi toamnă-n calendarOctombrie mi-ar fi străin,Răvașe n-aș primi la geamCând vântul dănțuie senin,Nestingherit de cântători,Fără opreliște prin ram…De n-ar fi toamnă în culori,Prin albul iernii mă pierdeam! De n-ar fi toamnă-n calendarÎn rostul lumii n-ar fi rost,Piciorul verii-ar înghețaFără nuntiri în avanpost,Am fi doar flori fără de rodȘi miez fără de înveliș…FărăContinuă lectura „Daniela Konovală”

Georgeta Rada

CAPRICIU( variantă) Și nu-mi lăsa mai mult de-o ceașcă de cafea,O filigeană-n care-ai picurat un vis…O voi găsi când mă trezesc, pe masa meaCa pe-un poem pe care-n zori mi l-ai fi scris. Poate-o s-o beau cu un surâs bănuitorDe odaliscă ce servea cafea turceascăÎntr-un harem uitat pe țărmuri de Bosfor…Poate-o să vrea-n cafea săContinuă lectura „Georgeta Rada”

Marian Florentin Ursu

COPACI AZILANȚI *Am rămas doi copaci lângă drum,Ne mai cad nişte crengi compromise,Se pornesc toporari de pe-acum,Să doboare păduri fără vise Am rămas fără muguri pe ram,Când muriră toţi merii şi maciiŞi-am ajuns mai uscaţi cum eram,Iar acum ne fac vreascuri săracii Suntem doar doi copaci azilanţi,Prin pădurile lumii rămaseŞi am ars printre munţi emigranţiŞi-nContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”

Cristian Valentin Grigore

Să nu mă crezi Să nu mă crezi când spun că-i Toamnă, că-i vremea recilor regrete,că bruma albă ne pictează în miliarde de paiete.Tu nu privi nici frunza udă, nici nu foșnește nici nu plângedoar în tăcere-și duce dorul, în filigran țesut cu sânge.De pleci, să iei cu tine Vara, lumini și umbre pe-nserate,și trandafiriContinuă lectura „Cristian Valentin Grigore”

Flori Cristea

De vei trece-nsigurarea prin urechile de ac Norii mei și cerul tău, într-un soi de simbioză,Univers în care timpul se dilată imanent,Înhămat la Ursa Mare, Pegas bate din copită,Un tablou destul de straniu se repetă permanent. Într-o buclă temporală înnodăm pe rând destinul,Pe o undă de uimire, noi, perechea cea dintâiConstruim din lut și ramuri,Continuă lectura „Flori Cristea”

Coca Elena Mahalu

Pe aripi de vânt turbat Pe aripi de vânt turbatM-aș întoarce iar în sat,Să-mi văd vatra strămoșeascăȘi căsuța părintească, Să deschid încet, portițaUnde m-așteaptă măicuțaCu dulceață de gutuiȘi de cireșe-amărui. În parfum de toamnă blândă,Amintirea vrea să-mi vândăBucăți de trecut cu dor,În ruginiul decor. Sentimente efemere,Trec prin viață, pasagereÎntr-un tren numit dorință,Pentru suflet, trebuință, CăutândContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Gheorghe Avram

Aiurare Într-o noapte lângă grindăDin focarul din oglindăO scânteie argintieÎmbrăcată cu o ie,Cu un mers uşor rebelCa un zbor de porumbel,Cu-n trupşor abur de razăÎn visare-mi scânteiazăŞi-mi alintă ochii greiApoi se răsfiră în eiCa o ninfă cu cercelRătăcită într-un inel. Ce minune, ce destin,Ce miros de rozmarinA venit pe aripi scriseCa o pasăre din viseCuContinuă lectura „Gheorghe Avram”

Constantin Mosor

ȘI MORȚII PLÂNG! E sâmbăta celor mutați…Părinți, bunici, mame sau tați,Toți au nevoie de Lumini!Nu-i de ajuns doar să te-nchini Tăcut lângă mormântul lor!Iubire caldă, asta vor!A-ți face cruce și atât,Nu-i ține morții de urât! Celor plecați pe drum de Cer,Dă-le căldură când e ger!Uitările cumplit îi strâng!Ce, nu știați că morții plâng? Și morțiiContinuă lectura „Constantin Mosor”