Gheorghe Avram

Iubire letală Profiriţa şi TrăznilăSe iubeau ca doi copii.Între ei boierul NilăCu-ale sale bogăţii Fără pic de omenieLe vorbi cu vrăjmăşie:— Voi să ştiţi că-n colonieŞi la mine pe moşie, Tot eu legile le fac!Aşa, că, tu, Profiriţă,Chiar de-ar fi să nu îţi plac,Să vii blândă pisicuţă Spălată şi-mparfumatăPe-nserate la conac,Că, îmi pari de ciocolată,ŞiContinuă lectura „Gheorghe Avram”

Coca Elena Mahalu

Întinde, omule, o mână! Întinde, omule, o mânăȘi fă din dar al tău sfânt rai,Căci pentru suflet, fapta bunăPortiță e spre ceresc trai. Nu fi nebăgător de seamăCu cel sărac și bolnăvior,Privește-l smerit, fără teamă,E ca și tine, un muritor. Azi ești pe treapta cea de susFără s-ai griji și trebuințe,Ușor, mândria te-a răpusNu veziContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Mariana Kiss

Drumul trubaduruluiMariana Kiss Ne-am întâlnit pe cărări părăsite,Doi trubaduri cu tâmple cărunte.Între stele ne-am ascuns poemele,În buzunare adânci, lacrimile. Ne-am așezat pe a timpului treaptăȘi-am depănat amintiri pe-o șoaptă.Erai tu, eram eu într-o altă poveste.Două suflete pe a dorului creste. Ningea cu flori de cais și trandafiriPeste ale trubadurilor iubiri.Condorii se roteau în asfințituriDucând peContinuă lectura „Mariana Kiss”

Violeta Andrei Stoicescu

Autumnală Toamna-şi prinde la rever,O batistă ruginieŞi c-un aer de mister,Poartă şal şi pălărie. Vîntu-aleargă prin zăvoi,Cu privirea-ntunecatăŞi ne lasă pomii goiPe sub bolta-nlăcrimată. Codrii freamătă a dor,Regretând trecuta vară,Şi se leagănă în zbor,Cârduri de cocori spre seară. Pe aleile pustii,Anotimpul trece-agale,Peste dealuri şi prin vii,Curge mustul în pocale. Norii-şi plimbă-n falduri gri,Țanțoşi, trena brumărie,PicurândContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Aforisme ~Teodor Dume ~

Singurătatea – o clipă de sinceritate față de tine însuți(Teodor Dume) Deseori bunatatea te face prada acelora pe care îi ajuți(Teodor Dume) Un adevăr ratat te va face să-ți apleci capul în fața minciunii(Teodor Dume) Intensitatea luminii și a umbrelor creează noi realități(Teodor Dume) Sufletul tău își va răspândi lumina doar atât timp cât eștiContinuă lectura „Aforisme ~Teodor Dume ~”

Marian Florentin Ursu

CU OCHII MARI Deodată, am început să zărescumbra cuvinteloriar întunericul a devenit mut,doar pietrelepăreau să vorbeascădespre aduceri-aminte Şi mă miram !Doamne, ce este har?iubirea sau ura,sinuciderea sau speranţa,fiinţa sau nefiinţa?de ce sufletele aleargă, aleargăîntr- un pustiu fără capătîncercând zadarnic să se arunceunul într-altulpână la descompunereatimpului? Apoi am înţelescă îmi place doar aiciîn lumina stelelor,când iarbaContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”

Fragment din Măriuca, autor: Domșa Lucian

Fragment din romanul „MĂRIUCA” apărut în februarie 2022 (…) Băiatul a continuat s-o privească pe Rubina, care se îndepărta împreună cu ceilalți țigani. La un moment dat ea s-a oprit. S-a întors și i-a făcut un semn cu mâna. El a ridicat din umeri a mirare, iar fata i-a zâmbit. S-au îndepărtat, cărând în spinareContinuă lectura „Fragment din Măriuca, autor: Domșa Lucian”

Violeta Andrei Stoicescu

Azinoapte Azinoapte am deschis fereastra larg,Voiam s-ating luceferii cu mâna…Dar sprijinită pe un vechi catarg,Mă urmărea cu ochi de ceară, Luna. Eu m-am oprit privind atent la ea,Se legăna uşor în pas cu marea…Şi m-am retras tiptil după perdea,Tot încercând să îmi ascund mirarea. Pe geana nopții, dinspre galaxii,Alunecând pe-o lacrimă albastră,Sub ațipirea clipelor târzii,LuceaContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Salomeea Romanescu

A lunii RugăDe cheia tăcerii în mine se zbateȘi zboară ca gândul ruga-n nimb de pulsar,Miros răsărituri din muzele quasar,Zburând doar cu sine-n portaluri holbate. Cântarea-mi de Pace se contemplă-n Apus,Al vieiții Soare mă-nghite-n lumină,Steaua-mi oglindă soarbe raza divină,Curcubeie de vise curg din Repaus. Ascult cum valsează-n suflet rugăciuneaDe-mi pune vorbelor zăvor iar Amurgul,În dansulContinuă lectura „Salomeea Romanescu”

Petronela Mocanu

Înger trist Am poposit în zori, pe-o ramură de visSă ascult povestea unui înger tristAdmira profund vocea unei floriȘi-o săruta cu lacrimi, ce se vărsa din nori Cu ale sale aripi, îi mângâia culoareaZădărnicind timpul când suspina zareaÎn ghem de clipe, parfumu-i adunaLăsând să curgă mirul, pe frunzele din ea Își depăna durerea, pe margineContinuă lectura „Petronela Mocanu”