Arhive etichetă:Poezie

Decembrie– Iarna mea cu aripi blânde. Își scutură cerul mireasma geroasă și tremură albul la margini de crâng,Dincolo de zborul ce curge prin mine, zvâcnesc amintiri ce cântă și plâng,De-atâta lumină, de-atâta pustiu, din freamăt se face o punte,Decembrie râde la geamul uitat, ghirlande de geruri îmi pune pe frunte. Iarna mea cu aripi blândeContinuă lectura „Daniela Moldovan”

Recunoaștere…. Autor, Nela Boca Știi, nici măcar nu e nevoie de cuvinte.Gândurile se întâlnesc undeva, la mijlocSfidând granițe, sfărâmând îndoieliUnindu-se, impletindu-se… Nici măcar umbrele nu mai reușescSă pătrundă cu negura ceții lorLumina ce a țesut nevăzutO punte altfel. Acum știu. Insomniile de întrebăriErau doar o cale de confirmareA zadarnicei stăruințe pe un drumCe nu duceaContinuă lectura „Nela Boca”

Fără sā mă cunoşti. Lidia Stan Fără sā mă cunoşti mā judeci rău străineSi-un foc de fiere verde se-aprinde-n ochii tăiNu-ţi plac nici eu, nici limba, nici legile divineUn rob m-ai vrea inchis ca bobul in păstai Dar intr-o teacă strâmtă nu-ncape nici un visIar anni trec si viața devine tot mai greaSi mă ridicContinuă lectura „Lidia Stan”

NingeLidia Stan Se stinge ziua încet în alb noian de fulgi,Se-aude lerui-ler și zurgălai sunândȘi dorul și amarul din suflet nu-l mai smulgiȘi în copilărie te-ntorci cu pasul blând. Și rece și tăcută zăpada te-nconjoarăȘi peste ani își pune cununa-i de argint, Tot mai străină viața și seara tot mai seară, Te pierzi în gânduriContinuă lectura „Lidia Stan”

Darul așteptat Am scris și eu scrisoare către Moș CrăciunCând mirosea a cetină și mere coapte,Cuvintele abia puteam să le adunDin albul de omăt îngemănat c-o noapte. Doream să mi te caute-n alte galaxiiȘi încercam, timidă, dorința mea să-i spun.O ramură de brad, din clipele târzii,Îmi oferea un verde în suflet să mi-l pun. ȘiContinuă lectura „Rodica Ochiș”

Vom scrie Mi-aș dori prin gânduri mereu să-ți rătăcescȘi-atunci când strigă-n mine depărtarea,Cu lacrimile stelelor care lucescPrin visele mele, să-ți caut cărarea. Alerg spre tine prin noaptea troienităCând viscolul lovește-atât de tare,Buzele caută o șoaptă nerostită,Să vii, să mă aduni de prin ninsoare. Peste clepsidră cad fulgii de zăpadă,Lacrima-ngheață, când în ea se-adună,Va curge-n noiContinuă lectura „Rodica Ochiș”

UN CLOPOT DE CRISTAL Este-un clopot de cristal ce-atârnă de cer,Răsunând a pustiu sub ploi și sub vânturi…De ce l-ai lăsat, Doamne, acolo, stingher,S-aștepte tăcute ninsori peste gânduri? De ce nu-i tai firul ce-l leagă de sus,În mii de fărâme să-și frângă ființa?Căci vântu-l tot bate mereu din apus,Reverberând sălbatic într-însul neputința. Chiar și tăcerileContinuă lectura „Ana Văcărășu”

Zăpezi albe și promise. Mi- a bătut aseară-n geam, printre crengile de brad,O steluță și un fulg să îmi de- a zăpezi promise,Iar pe pat de fân uscat, printre amintiri ce ardSă- mi așeze lacrimi calde, să adoarmă- a mele vise. Căzute, crengile de brad, cântau poeme de- altăda Iar albe stele depănau povești cu-aContinuă lectura „Daniela Moldovan”

Am să-ţi colind…Eduard B. Am să-ţi colind o vreme la fereastrăŞi-ai să mă ierţi că nu-ţi aduc ninsori,Am să-ţi colind de-o pasăre măiastrăCe-mi mângâie tristeţea când mă dori „Am să-ţi colind nepământean”, femeie,Cu „leru-i ler” de prunc neprihănitŞi-o clipă inima în loc să-ţi steieCând vei simţi în pântec gângurit… Voi bate-n geam… nu mă primi-nContinuă lectura „Eduard Bucium”

Iarna asta Îmi pare iarna asta o străinăCu zâmbet ştirb şi mantie de ceaţăCerşind din poartă-n poartă nişte gheaţăSă-şi oblojească trupul în ruină. Îmi pare iarna asta un AjunAtins subit de-o maladie rară,Copil al nimănui, dormind pe-afară,Chircit printre colinde de Crăciun. Îmi pare o logodnă, iarna asta,În care verighetele-s în glodŞi despărţiţi de-o apă farăContinuă lectura „Eduard Bucium”