Cristian Gabriel Vulpoiu

Nu mă -nchina

Nu mă -nchina doar la cerești suspine,
Diluvii de penumbre îmi sunt lespezi
Stelele mioape curg doar în serpentine
Ard pe a iubirii rugă de ochii ăia verzi.

Mă răstignesc pe valuri și mă-nchin,
În agonii și patimi la marea fără rost
Eu in iubire și în moarte un străin
Căutându- și un infinit și -un adăpost.

Nu mă -nchina nopțile la zei postumi,
Și nu îmi căuta în zări absurde azimutul
Eu vreau să evadez cândva din al meu scrum
Să mă întorc în mine, la începutul.

Îmi freamătă vântul fărâma mea de timp,
Eu îmi tot caut platoșa mea de lut
In zbuciumul dinăuntrul uni biet anotimp
Mă -nchin unui izvor șopotind de absolut.

Cerșesc lumină din scorburi de silabe,
Mușcat de întunerice și de amintiri
Îmi tocmesc ultima veșnicie la tarabe
Și plec cu vântul la vânătoare de iubiri.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu