Reprezentativ

Vasile Bele

Prietenie. Emoție. Binecuvântare. Poezie. Excelență – Com. Băiuț, loc. Strâmbu Băiuț

Motto:
,,Cât de frumos este atunci când se leagă prietenii cu fundament pe sinceritate și emoție!”.

Lansare ,,Zbor spre înălțimi” – desfășurată în liniștea unui verde-miracol, pe marginea Văii Strâmbului.

ÎNĂLȚARE – acrostih

Înaintea zâmbetului stă
Numai sărutul limpezit în seninul
Ăstui veac prea răsfățat.
Lumina cuvântului cernut din stele
Ține tinerețea vântului netrist în brațe iar
Aroma de rouă necălcată își adună culoarea din tăcerea
Rodului trimis pe-o umbră printre veacuri –
Este anotimpul de catifea, Doamne, cum să fac să îl opresc?

(I)

Motto:
,,Îți pot spune
o infinitate de cuvinte
care să te mângâie-n
nopțile pustii,
îți pot așeza
pe pulpa degetelor
fluturi în culorile
curcubeului”.
(Camelia Corina Boț)

Am tras între două zâmbete
PRIMA BRAZDĂ de rouă
care-mi cheamă așteptarea
de catifea să fie temelie
pentru o altă ÎNĂLȚARE.
Doar clipa unui sărut
țese MACII DIN OCHI INSÂNGERAȚI
fără a privi înapoi. Așa își adună
vântul o ÎNNOIRE de albastru
pentru atunci când nuferii
își vor face o temelie de sinceritate
în seninul gândului rătăcit
într-O LUME-NCHISĂ-N MINE…

SUNT UN PUMN DE LUT înaintea
fiecărui bob de rouă netristă.
Azi, EU CU MINE, scriem amintirea regăsiri
în VOCEA SINELUI cusut în lumină.
Cele TREI FAPTE DIVINE

  • tăcerea, ascultarea și observația –
    își deschid cărarea prin
    rugăciunea inimii,
    iar albastrul dintr-un
    DECOR DE UMBRE culege tăcerile dimineții
    într-o altă ÎNĂLȚARE.
    Doar clipa unui sărut
    își urmează șoapta
    rostind: ,,NATURA SUNT EU!”
    și-apoi vin alte toamne scăldate
    în CĂUTARI cu rod…

Umbra pictată cu rouă și câteva
ÎNTREBĂRI INERENTE adună
culoare de ILUZIE pribegită
iar TULNICUL VREMII tace
PRINTRE SPINII LUMII.
Într-o altă ÎNĂLȚARE o VIZIUNE
își adună adierile în
SUNETUL LINIȘTII care-i zâmbește
unui GRĂUNȚE DE LUMINĂ…

EU NU POT să adun gândul în seninul altui timp
mereu ÎȚI CAUT PREZENȚA
în fiecare curcubeu rătăcit între două tăceri.
REFUZ SĂ MAI ADORM
iar PRIMĂVARA MEA își cheamă cerul
în ACROBAȚIA SUFLETULUI netrist.
AȘ PLECA, DAR mă ține gândul
alături în CICLUL VIEȚII
pentru a culege clipe mângâiate
cu mir.
PĂRȚI DIN MINE aleargă după tăcere
alteori vântul îmi cântă refrenul zorilor
nu știu UNDE SĂ M-ASCUND de tine
trecere prin vis.
Doar AȘTEPTAREA miroase a lumină.

UN NOU ÎNCEPUT își țese adevărul
în umbra albastrului cusut în
CIURUL TIMPULUI…

N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul ,,Înălțare”, autor Camelia Corina Boț

II.

Motto:
,,Azi, simt cum
se-ntinde amurgul,
îmi leagănă apele,
clipa când Te renegam,
clipa când am înțeles
că doar prin Tine, eu exist…”.
(Camelia Corina Boț)

Am deschis aripile de rouă
spre ÎNĂLȚARE întru lumină
cuvânt netulburat și rugăciune
,,PRIN TINE, EU EXIST!”, îmi răspunde
ecoul unui sărut trezit.
Apoi, vântul care-și așterne valsul
în liniște cheamă cerul în
limpezimea izvorului
scriind pe cer cu verde-miracol:
,,TU-MI EȘTI ARIPA,
îmi ești lumină și cuvânt,
îmi ești senin cules din răsărit!”.
iar eu mai adaug

  • îmi ești UN TOTDEAUNA albastru
    cu lacrimă strânsă între două zâmbete…

NUMĂRĂTOAREA INVERSĂ și-a început
valsul gândului cules din toamne
În visul cules din glasul sufletului
voi face o TRANSFORMARE
de vânt adunat în cunună
iar tăcerea dintr-o privire
o voi dărui unui sărut căzut
din LICĂRIRE DE STEA.

Printre GÂNDURI PIETRUITE
cu vise și neuitare
vor rodi așteptările zidite în veșnicia
învelită în gând rătăcit cules
din răsărit de vânt care începe
cea dintâi CĂLĂTORIE prin praf.
PURITATEA VIEȚII adună culoare din stâncă
pentru o altă ÎNĂLȚARE a sufletului
în POCĂINȚĂ limpezită în seninul de rouă…

Am pus ICOANE-N RAZE AURII
pentru tine clipă de zâmbet și emoție înrourată
ascult CÂNTECUL STELELOR
și mă gândesc la amintirile pierdute în umbră
azi, EU ȘI SINELE MEU vom face
punte între două tăceri
pentru cuvântul cernut prin visare.
UNICA DORINȚĂ a zorilor
pornește spre podul de gânduri
pentru încă o PLUTIRE SPRE VEȘNICIE…

N.A. ce apare scris cu majusculă sunt titlurile unor poeme din volumul ,,Înălțare”, autor Camelia Corina Boț

III.

Motto:
,,Plutim împreună
prinși în spirala ce ne urcă
înspre veșnicie…”
(Camelia Corina Boț)

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Georgeta Radu

BUSOLA
Georgeta Radu

Să plângi în versuri nerostite de gura vreunui muritor,
privind, din margine de lume, prin ochi de Cer, cu grele pleoape,
miez de-ntristare argintată c-o brumă fină de umor,
uimit că tremuri de emoții și că îți ești atât de-aproape…

Până mai ieri nu-ți aflai rostul, nu îți găsiseși niciun rol,
te frământai, în nerăbdarea de a călca peste înfrângeri.
Azi scrii scenariul, îl repeți, înveți și – ți ești producător,
alungi toți demonii-n pustie și uiți să plângi, că nu mai sângeri…

Cenușa vieților trecute hrănește flori de chiparos.
Respiri mireasma lor divină și ți-amintești aureola
ce șapte ceruri îți deschide. În jocul tău copilăros,
ești amiral pe mări de visuri, iar Euterpe ți-e busola…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Poezia Zilei 23 Noiembrie ~ Anatol Covalli ~

Spre larg
de Anatol Covalli

La proră stau bătut de val
pe-o-nfuriată mare
şi-s fericit că niciun mal
nu se zăreşte-n zare.

Cel de pe urmă ideal
e să nu am hotare,
să navighez către final
fugind de debarcare.

Mă-ndrept necontenit spre larg
şi râd de bucurie
în timp ce munţi de valuri sparg.

Nu-mi pasă ce-o să fie
când pe al meu înalt catarg
nu-i doar un steag, ci-o mie.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Reprezentativ

Eduard Bucium

POEZIA ZILEI merge, în zi de mare sărbătoare, la poetul Eduard Bucium, cu felicitări și urări de succese viitoare!

La mulți ani tuturor!

Zi cu blestem de mamă
Eduard B.

E ziua ta, mamă, şi-ţi plângi, Românie,
Şi brazii furaţi, şi urşii şi cerbii
Ciocârlia-mpuşcată-n aripă, dând ierbii
Un ultim cântat… un oftat de câmpie

Când smulsă ţi-a fost din sfântul hotar
Vândută ca pruncii nevruţi de părinţi…
Aveai aur mult… vândut pe arginţi…
Aveai şi credinţă… s-a dat la cântar…

Legenda ne spune c-aveai şi viteji…
Ne iartă, măicuţă de mască şi teamă
Când facem pe surzii la cornul ce cheamă
Şi n-auzim plânsul, căci nu suntem treji…

În curtea ta, mamă, comandă străinii
Noi, câţi am rămas, ne sfădim ca orbeţii
Slăvită-i prostia, huliţi sunt poeţii,
Uscatu-s-a iarba, sunt ‘nalţi mărăcinii…

Blesteamă-ne astăzi, s-avem Dumnezeu,
Să ştim de hotare, să ştim de strămoşi,
Să fim iar vitejii tăi, drept-credincioşi !…
Blestemul de mamă se prinde mereu…
1 decembrie 2020

Viorel Gongu

Aripi de fluture


Când te-am văzut, o crisalidă
Purtam în suflet, un cocon,
N-aveam nici cheie să deschidă,
Iar vraja-n cântec, n-avea ton.
Din vânt şi pană de erete
Mi-ai scris descântul, care, azi
A spart blestemul din pecete
Şi te-a făcut, timid să arzi
Cu mine-n aripa pereche,
Noi, două vise puse-n foc.
Mi-ai dăruit, pentru ureche,
Cercei de vrajă din ghioc.
Azi pâlpâim în doi, de-odată,
Şi timpul, parcă, s-a oprit
În insectarul care-odată
Nimfe de dor a plămădit.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mira Mar (Maria Huțanu)

Mai stai…

Tu îmi aduci în cale florile Iubirii,
fior de Suflet dat în pârg,
tristeți se sinucid la țărmul fericirii,
cuvinte nerostite în tăceri se frâng.

Și dacă m-ai ales tocmai pe mine
să-mi zăbovești lângă suspin,
mai stai și-n anotimpul care vine
să împărțim Lumină și destin.

Alintă- mă cu un sărut
și Cerul mi-l așează într-o privire
Iubirea ta să-mi fie scut,
sălaș al zilelor de mâine.

Primește- mă la marginea- nserării,
eu vin cu toate florile de mai
și din adâncul dorurilor mele
îți voi striga: te rog mai stai!

Mai stai…
Mai stai o undă de Iubire
și două clipe de speranță-n plus,
stai să răsară zori de nemurire
să știu că timpul nostru încă nu s-a scurs.

Mă răscolesc tăcute întrebări
și visurile risipite-s toate la zenit,
mai stai să înnopteze trandafirii
și spune-mi că Iubirea noastră
niciodată n-a murit.

Mai stai…
Mai stai până mâine
sau… măcar până-n zori
și…cine știe?…
poate ne trezim fluturi
sau poate ne prefacem flori…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Iulian Crețu

Cuvinte-blestem

Îngerule,

atât de mult te temi de-albastrul meu
și răsădești în mine cuvinte-tumult,
cuvinte-blestem.
Atât de mult îmi invoci erorile,
nesfârșitele mele erori din trecut!
N-am nicio circumstanță atenuantă
pentru prăbușirea mea.
Sunt numai o pasăre-spin,
cu limba despicată
de o instanță neînduplecată,
și care nu mai are puterea
ultimului țipăt.
Pune-mi sare pe rană, măcar,
și adulmecă-mi
agonia sfârșitului!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Juan Gregorio Regino: traducere Gabriel Cristea

Păzitorii pământului
de Juan Gregorio Regino

Colindă ca forme umane
prin singurătatea nopții.
Strunitori de-armăsari auriți,
ce fură spirite blânde.

Veghetori ai pământului,
ce strâng pe-ndelete tributul.
Ochi argintii ca o lună
veghind prin beznele nopții.

Reflexii de stea-logostea
strălucind tot văzduhul.
Umbre ascunse-ale lumii,
ce spionează pământul.

Părăsesc astă lume doar când
penumbre se-mbracă în doliu.
Sunt moșieri de-ntuneric.
Și stăpânii tăcerii ei sunt.

traducere – g. Cristea

Los guardianes de la tierra
de Juan Gregorio Regino

En forma humana deambulan
en la soledad de la noche.
Jinetes de caballos dorados
que roban espíritus ingenuos.

Guardianes de la tierra
que recolectan tributos.
Ojos de la luna
que vigilan en la noche.

Reflejos de estrellas
que iluminan el cielo.
Sombras del mundo
que espían la tierra.

Salen del mundo cuando
las sombras se visten de luto.
Son los dueños de la noche.
Son los dueños del silencio.

Juan Gregorio Regino (n. San Miguel Soyaltepec , Oaxaca , 5 noiembrie din 1962 ) este un poet mexican , reprezentant al literaturii indigene Mazatec . Din 2016 este membru al Academiei Mexicane de Limbi și din ianuarie 2017 director al Institutului Național de Limbi Indigene (INALI).

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Alexandru Philippide: sursa Gabriel Cristea

Fragment din prefața volumului de versuri ,,Flori de poezie străină, răsădite în românește”
de Alexandru Philippide*

Limba românească este un admirabil instrument liric. Pentru poezie, ea are bogății sigure și vaste, pe care, după poetul popular, le-a pus în valoare Eminescu. De la el până astăzi, limba poetică românească a ajuns să poată exprima absolut orice gândire, orice nuanță, orice mlădiere lirică. Își dă seama de aceasta mai ales acela care încearcă să traducă în românește poezie din altă limbă. Sub o pană puțin mai meșteră, poezia străină poate trece în limba românească fără să-și piardă nimic din strălucirea și din cântecul ei. Poezia tradusă în asemenea condiții devine geamăna poeziei originale, în nouă haină românească. Nu mă sfiesc să spun că, uneori, tonuri mai șterse și mai puțin expresive în original (care poezie nu are astfel de locuri, începând cu bunul Homer care și el din când în când adoarme?) capătă, în transpunere românească, un lustru nou, și aceasta nu atât din intenția traducătorului cât din însăși firea limbii românești, atât de potrivită pentru poezie.
Orice platitudine străină sună și mai plat în românește, după cum orice strălucire poetică din altă limbă se păstrează nealterată, ba chiar capătă o vigoare nouă atunci când e transpusă în poezie românească.
Pentru aceasta, traducătorul de versuri trebuie să evite sensul literal, cuvânt cu cuvânt, traducerea juxtaliniară. Aceasta poate avea un folos didactic, dar nu are nici o valoare poetică. Să nu traducă versurile rimate în vesuri albe. Un echivalent românesc se poate găsi oricărei armonii verbale străine. Există. Trebuie, bineînțeles, căutat cu răbdare și cu multă dragoste.
O poezie, o strofă, un vers se deosebesc prin conținut și prin sunet. Conținutul poate fi asemănător la mai mulți poeți. Sunetul este deosebit la fiecare sau, mai bine zis, este unic pentru fiecare. Fiecare poet are sunetul său, deosebit de sunetul celorlalți. Traducerea unei poezii trebuie, înainte de orice, să dea acest sunet unic, propriu fiecărui poet, chiar fiecărui poem în parte. […]

Notă*
Alexandru A. Philippide (n. 1 aprilie 1900, Iaşi-d. 8 februarie 1979, Bucureşti) – poet, traducător, membru titular al Academiei Române, laureat al Premiului Herder (1967).

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Alexandru Popa

ALO, IUBITO!


Te sun să-ți spun că n-ai de ce te teme,
Că doar mă știi că-s omul calculat,
Dar astăzi, n-a ieșit ca altădat’,
C-au apărut atâtea noi dileme…

Plătesc căldura, apa caldă, rece,
D-aici te sun, că stau la rând ca prostu’,
Mai am o mie, însă știu că-i costul
La toate astea, nouă sute zece.

Cu două pensii, portmoneu-n mână
Părea icoana suplă, fără burtă,
Și viața-n el era la fel de scurtă
Că era mort doar dup-o săptămână.

Am fost, iubito, și-am plătit curetul,
Abonament TV, parcări vreo zece,
Și am simțit pe spate-un fior rece,
Că-n portmoneu se hârjonește vântul.

Dar cel mai greu, e ceea ce urmează…
Problema e de viață și de moarte !
Infernul e când nu le ai pe toate,
Decât atât cât se negociază .

Iubito ! Hai să n-o lungesc… ajunge…
Nu sunt destui ( pentru rețete) banii
Nu mai putem lungi, prea mult, nici anii,
Deși, m-am oferit să-mi vând din sânge.

Dar cică-s prea bătrân, și sunt anemic,
Și nu-i raportul bun între globule,
Iar la genunchi am apă, sub rotule,
Iar ei lucrează rece și temeinic.

Și am luat decizia fatală :
Am scos rețeta numai pentru tine…
Să nu m-acuzi…! Că știu c-așa-i mai bine… !
Irevocabil ! Decizia-i finală !

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nică Janet

MANIFEST DE INIMĂ ALBASTRĂ

În lume este foametea-n delir,
Cârmacii vor doar lux şi chilipir,
Dar, pentru pâinea care creşte-n grâne,
Te rog frumos, deşteaptă-te, române!

Vin crize după crize, ca-n blestem,
Că şi copacii din păduri se tem,
Dar cum, pe plai, nu vezi picior de zâne,
Te rog frumos, deşteaptă-te, române!

Pe lângă vulturi, cerul plimbă drone
Şi oamenii se mută-n alte zone,
Să vezi deşertul care ne rămâne,
Te rog frumos, deşteaptă-te, române!

Răsar, pe feţe, lacrimi în ciorchine,
Se simt dureri în inimi cristaline,
Dar, pentru că nu-i nimeni să le-amâne,
Te rog frumos, deşteaptă-te, române!

Aleargă lumea-n patru zări, nebună,
Şi zboară cucuvele înspre lună,
Să reciclezi instinctele stăpâne,
Te rog frumos, deşteaptă-te, române!

Să nu mai crezi, cu-atâta-nflăcărare,
În basme şi-n poveşti nemuritoare,
În cavaleri şi-n aventuri păgâne,
Te rog frumos, deşteaptă-te, române!

La vârf cu tipăteşti şi caţavenci,
Mai e nevoie să găsim un clenci?
Cum suferinţa nu mai are frâne,
Te rog frumos, deşteaptă-te, române!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Iancu Cătălin

E iarnă, iubito

E iarnă, iubito, în ochii mei triști
Iar sufletul arde de dor și te cheamă,
În visele mele n-ai vrut să exiști,
Îmi e întuneric, mi-e frig și mi-e teamă.

E iarnă, iubito, în ochii mei goi,
Îmi ninge cu aripi de îngeri de gheață,
Mi-e foame de tine, mi-e sete de noi,
Cu pași șovăielnici te caut prin ceață.

Mi-e iarnă, iubito, în ochii aprinși
Apun răsărituri iar cioburi de lună
Rănesc mâini întinse spre sfinții proscriși,
Mâini care te cer să fim iar împreună.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Elena Caseriu

STELUȚE PRINTRE GÂNDURI

De la griji să ne luăm vacanță,
Pentru ca sufletul să fie liniștit…
Să ne sădim in inimă speranță,
Pentru viitor mai bun și fericit.

Și motiv de bucurie să găsim,
În gesturi simple și frumoase…
Pe cei de lângă noi să-i fericim,
Din inimă cu daruri generoase.

Să ne găsim în suflet adăpost,
Pentru gânduri bune și senine,
Să facem azi de bucurie rost,
Chiar și pentru anul care vine.

Albastrul cerului să-l adunăm,
Cu razele din soare împreună…
Din plin de ele să ne bucurăm,
Pentru ca fiecare zi să fie bună.

În ochi noi să aprindem stele,
În tonul magiilor de sărbători…
Să ne bucurăm din plin de ele,
Printre zâmbete și multe flori.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Camelia Corina Boț

Divoratrice di luce

Guardo intorno,

il deserto si apre.

Mi avvolge

la sua solitudine.

Divento cieca,

sorda.

In me

il desiderio di posare

su una duna di sabbia

la mia anima,

e di affidarne la custodia

alla divoratrice di luce.

……………………………………..

Devoratoare de lumină

Privesc în jur,

desertul se deschide.

Mă învăluie

singurătatea ei.

Devin oarbă,

surdă.

În mine

dorința de a-mi așeza

sufletul pe o dună de nisip,

de a încredința

purtătorul

divoratoarei de lumină.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț