Aforisme: Teodor Dume

Cea mai valoroasă măsură a vieții este Omul(Teodor Dume) Spovedania sângelui Asemeni umbrei mă retrag în mine pentru a mi se ierta ceea ce am fost…(Teodor Dume) Sunt două lucruri care îți pot răni sufletul: iubirea și prietenii.             ~Teodor Dume~ Prin dragoste se însămânţează dar fără iubire nu va rodi nimic               ~Teodor Dume~ Cea maiContinuă lectura „Aforisme: Teodor Dume”

Constantin Enescu Gavrilescu

CÂND CURCUBEUL SE ARATĂ Și dacă am cânta mereucând curcubeul se arată,vorbește lumea, spun și eu,viața aici, e minunată!Când curcubeul se aratăpe lângă norii ce-au rămas,natura toată-i înzestratăcu bucurii, în fiecare ceas.Vor spune sufletele noastrecă este Raiul pe Pământ,cel veșnic, luminat de astre,făcând cu Domnul legământ.Curată, limpede, frumoasă,cu cer senin, și fără nori,natura este-armonioasăși neContinuă lectura „Constantin Enescu Gavrilescu”

Pica Boștină

Orhideea Doamne ce minune mareSă vezi floare răsărind,S-o vezi desfåcând petale,Så vezi viațå pe pământ! Intr-atâta frumusețeA culorilor de maiAl florilor rai înfloreșteȘi parfumul lor îl ai! A-nflorit și orhideea,Arătoase, scumpå floare,Alb cu mov, șatirată,Elegantä-i, o splendoare! O alta surată a eiA-mpupit, s-ar și desface,Ìncå este mult prea mică,Printre frunze loc își face! Și deContinuă lectura „Pica Boștină”

Anatol Covalli

Rostul meu… Rostul meu de-abia începe. Semăn vise şi-aştept lanuride mirabile elanuri în pustiuri şi în stepe.În sfârşit pot azi pricepe de ce-s plin de noi limanurişi regretele-n noianuri au uitat să mai înţepe. Vreau ca trista mea ursită să înceapă să zâmbească,lumea-mi să fie firească şi s-o văd mai împlinită.Pe-a speranţelor orbită noi luceferiContinuă lectura „Anatol Covalli”

Ionel Arădoaie

Paradox S-a rupt spinarea unui hat,Sub pașii indiferenței mele,Din coastă-îi curge un izvor săratAscuns sub pietre, potcoave și caiele. Îl străjuiesc ciupercării otrăvitoare,Acid e malul ce apele îl mușcă,Miroase-a pucioasă și-a lacrime amareCu luciri de curcubeie, puse de Lună-n cușcă. Când va fi ceasul să se împlinească,Am să strâng, pe culme,ochi de lupȘi în ValeaContinuă lectura „Ionel Arădoaie”

Ștefan Sitaru

PRIVEȘTE-MĂ CU OCHII TĂI! Privește-mă cu ochii tăi profunziȘi ai să vezi cum dăruireaȚi se așterne-n calea taPrimăvăratică, iubirea…. Precum un cântec nesfârșitCe se înalță înspre cerTu, care crezi în nemurireIubirea caldă, blând mister Când toate trec, se duc în zborIubirea singură rămâneE focul sacru ce-l purtămDin vremurile vechi, păgâne… Deschide-mi poarta nemuririiSpre un tărâmContinuă lectura „Ștefan Sitaru”

Georgeta Radu

RĂSPÂNTIAGeorgeta Radu La răspântia uitată şi de lume, şi de timp,mă duc să mă spăl de rele, în fiece anotimp.Iau o candelă cu mir, să alung duhuri vrăjmaşe,din tămâie-mi fac brăţări, din IUBIRE, îmi fac faşe. Lumânări din ceară pură, aprinse la ÎNVIERE,busuioc udat cu lacrimi dăruite de durereși crenguţe ce presară bucuria somnului,cu parfumulContinuă lectura „Georgeta Radu”

Mirela Șoimaru

CĂUTĂRI​​​Te caut în noapte printre stele de-argint,​Te caut în vorbe, dar și ele mă mint…​Înghețată-i tristețea, ninsori valsează,​Însă-n sufletul meu, chemări hibernează!​​​Rafale de vânturi, poteci de zăpadă​Peste pasu-mi grăbit, stau gata să cadă!​Te caut în viscol și-n topite zăpezi,​Dar nu știu unde mai ești sau dacă mai crezi…​​​Te caut de-atunci, prin grădinile moarte​Și-aș vrea săContinuă lectura „Mirela Șoimaru”

Flori Cristea

Mă dori Ca o rană adâncă, mă frângi și mă dori,Gândul meu de-nceput, gândul meu de sfârșit,Răvășit peste sufletul meu, rătăcit,Mă-nfiori, mă-nfiori… Mâna mea strânge ferm, cui în palmă, absența,Din pustiul rămas, urma pașilor tăiMai adaugă recilor nopți reticențaUnor palide, albe văpăi… Vine iarna, mai suflă-mi pe suflet, și hai,Pleoapa ta să îmi fie permanentContinuă lectura „Flori Cristea”

Constantin Mosor

ULTIMUL COSTUM! În memoria poetului Ionel Arădoaie Poetul a plecat de-acasă,Dar sufletu- a rămas pe locSă facă viața luminoasă,să-i pună frigului cojoc! Și dacă nu mai e poetul,Uitarea are vreun folos?Veniți să-i răsfoim caietuldin care timpurile-au ros! Să curgă poeziile!Și liniștea, ca un izvor!Veniți aici cu miileSufletul lui e iubitor! Veniți cu ce aveți pe-acasă!NuContinuă lectura „Constantin Mosor”