Arhive etichetă:biblioteca revistei

Un clopotde Federico Garcia Lorca Un clopot de senin,crucificat în ritmul său,prevede dimineațacu pletele-i de ceațăși lacrimi de cișmele.Bătrânu-mi plopînnourat de mierlesperasă își aplece peste ierburiramul,mai înainte ca toamnasă-l poleiască-n aur.Dar reazemulprivirii mele-lsusținu.Bătrâne plop, așteaptă!Nu simți că lemnuliubirii mele-i sfâșiat?Întinde-te-n dumbravă,când sufletul-mi scrâșnește,căci o furtună de săruturiși cuvintea dispărut epuizată,tristă. traducere – Gabriel Cristea UnaContinuă lectura „Federico García Lorca -trad: Gabriel Cristea-„

În memoriam – Anatol Covalli: Un ultim zbor spre înălțimi Dragi prieteni ai cuvântului, lumea culturii române mai săracă. Poetul și tenorul Anatol Covalli a ales să pornească în ultimul său „zbor spre înălțimi”, lăsând în urmă ecoul unei voci de aur și profunzimea unor versuri neprețuite. Anatol Covalli nu a fost doar un solistContinuă lectura „Anatol Covalli – în memorim-„

Ce e viaţa… Uneori am impresia căDumnezeu se joacăcu mineşi o face dur…cu toată bunăvoinţatrebuie să recunosc cănu-mi place să fiupartenerul lui de jocmereumă priveşte suspicios şiîmi zâmbeşte ironic„hai să ne jucăm de-a viaţa”mi-a spus într-o zi…m-a strigat de trei oripe numele mic darnu i-am răspunsl-am lăsat să aştepteaşa cum m-a lăsat şi elcand l-amContinuă lectura „Teodor Dume”

1)Azi moartea e o poartă închisă… nu se mai moare ca-n alte dăţi cândpleoapa însângerată până la lacrimiacoperea ultima tăcere şitristeţile fără capătvibrau lăuntriciar lumeadesena cu ceară un Dumnezeu nu nu se mai moare ca-n alte dăţişi nici durerea nu se mai plimbădin om în omcăutând o nişăcriza ne-a afectat şi sentimentulazi moartea e oContinuă lectura „Teodor Dume”

Octavian Goga s-a născut în 1 Aprilie 1881, la Rășinari (Autro- Ungaria). A fost un poet si politician. Prim-ministru al României pe timp de 45 de zile (28 Decembrie 1937 – 11 Februarie 1938). Fost ministru în varii guverne, deputat și membru al Academiei Române din anul 1920. Moare la 7 Mai 1938, Ciucea, ClujContinuă lectura „Octavian Goga – comemorare –”

Azi îl comemoram pe – LUCIAN BLAGA –poet și prozator, dramaturg și filozof român, care a marcat prin personalitatea sa – mai mult de cinci decenii – spiritualitatea românească. Giordano Brunode Lucian Blaga E același, nu-s aceleași.E același unic soarerăsărit din munte, gând.Să se întrupeze-n valealte umbre sunt la rând. E același, nu-s aceleași.E acelașiContinuă lectura „Lucian Blaga – comemorare – Gabriel Cristea”

Octavio Paz (n. 31 martie 1914, Ciudad de Mexico, Mexic – d. 19 aprilie 1998, Ciudad de Mexico), a fost un poet, eseist și diplomat mexican, una din figurile literare de prima mărime ale Americii Latine. În 1990 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură. Noapte de varăde Octavio Paz Palpez și simt tot trupul nopții,vara ce te-mbăiază-n râuri,suflare în care stelele se-neacă,mireasma unei guri,din buzele pământului. Tărâm deContinuă lectura „Octavio Paz – traducere: Gabriel Cristea”

Mahmud Darwish (n. 13 martie 1941 — d. 9 august 2008) este un poet arab palestinian, considerat poetul-simbol al Palestinei arabe. Fata/Țipătulde Mahmoud Darwish Pe plajă e-o fată; fata are o familie.și familia o casă.Casa are două ferestre și-o ușă…Pe mare, un cuirasat se distrează vânându-i pe cei ce se plimbăde-a lungul plajei: patru, cinci, șaptecad pe nisip. Fata se salvează pentr-o vreme,datorităContinuă lectura „Mahmoud Darwish – traducere din spaniolă: Gabriel Cristea”

Rugă pentru neamAdrian Păunescu Doamne, Dumnezeul nostru,Dă-ne nouă iarăși rostul,Dă-ne liniște și milă,Duh în trupul de argilă. Dă-ne țara iar în țară,Dă-ne dreptul să ne doară,Dă-ne mamă, dă-ne tată,Că ni s-au furat odată. Dă-ne frate, dă-ne soră,Ce din lanțuri Te implorăȘi, într-o blândețe nouă,Viața noastră dă-ne-o nouă. Jurământ de credințăADRIAN PĂUNESCU Acestei țări de tainicăContinuă lectura „Adrian Păunescu  – aducere aminte  –”

Neodihniă Nu mã-nspãimânt când repedetrec zilele în zborgrãbite sã mã lepedeîn risipirea lor. Nu poate sã mã spulbereniciun amar sau chin.Eu pânã şi din pulberepot face alt destin. Iar moartea rea, tiranicã,ce lângã ea mã vrea,nu îmi produce panicãşi nu-mi stã-n suflet grea. Sunt lângã mine îngeriicând încercat, ca Iov,mângâi în lumea plângeriidureri fãrã istov.Continuă lectura „Anatol Covalli”