Anatol Covalli

Când – SONET –*de Anatol Covalli*Îmi amintesc de anii ce s-au duspurtând în ei a noastră fericire,când de-al tău farmec mă lăsam sedusşi eram tot şi-n toate doar iubire.*Anii aceia, chiar dacă-au apus,vibrează-n amintiri roind iubireşi îmi sunt dragi şi le ador nespusmiraculoasa lor desăvârșire.*Ei în aceste clipe m-au adusși chiar dacă în mine-i tânguire,careContinuă lectura „Anatol Covalli”

Camelia Boț

Singurătate mută~ Camelia Boț ~ Ți-au ucis visul,am tăcut fiindcănu eram steaua ta,Ți-au smuls inimadin piept, am tăcutfiindcă nu era casa mea,Ți-au frânt zborul,am tăcut fiindcă nu eraaripa mea,Ți-au închis sufletulîntr-o colivie,am tăcut fiindcăse rupsese desufletul meu…Acum, mi-a venitrândul să mă întreb,în singurătatea mută:cine să-mi vorbeascăori să mă ascultedin goliciunea prăpastieiîn care am căzut? RedactorContinuă lectura „Camelia Boț”

Teodor Dume

Ştergarul în care mi- am uitat copilăria(sau imaginile în care mă caut…) *Autor: Teodor Dume mamas-a dus să adune câteva ierburisă le așeze în mănunchisub grindăsă poarte de belșug și de noroc…nu mai are cum să ajungă la cinăde va veni târziupe întunericîmi va pune mâna în poalăși-mi va sprijini somnulpână dimineațăcând liniștea spartăde întâiulContinuă lectura „Teodor Dume”

Aforisme, cugetări

O lumânare aprinsă adună în tăcerea şi lumina ei toate suferințele unei vieți      ~Teodor Dume~ Oamenii, fie ei oricât de mici, dar dacă fapta lor e măreață, vor străluci precum un diamant.      ~Camelia Boț ~ Tot ce învățăm în scurta noastră existență, nu înseamnă nimic în fața înțelepciunii unei lumi întregi.       ~Ana Văcărașu ~ CeluiContinuă lectura „Aforisme, cugetări”

Memoriam ~Ion Iancu Lefter~

Adâncuri saline Adâncul meu e-o ocnă fără fundcu straturile-n veșnică mișcare,când viscolele vremii mă pătrundcu secere și sulițe de sare mă arcuiesc precum un arc de cornși trupul mi-l arunc, tunând, afară,și în adâncul năruit răstornpuhoaiele de soare și secară. Atunci, respir și dincolo de mine,mi-s nările pulmoni de elefantși ochii – lacuri de peContinuă lectura „Memoriam ~Ion Iancu Lefter~”

Florentina Savu

IARNA…Florentina Savu Stăm ACASĂ, la fereastrăȘi privim zarea ALBASTRĂ,SĂNII se PETREC pe dealuri,Zăpada cade în valuri! SUFLĂ vântul cu putere,Pierdută-i a noastră vrere,Copilăria ne-a trecutȘi-odată cu ea și tumult! Viața ne e prea CĂRUNTĂ,Tinerețea ne-a fost plută,Am rătăcit-o însă-n largȘi-azi ne-a adus iarna în prag! La MĂNĂSTIRI cu jind privim,Vrem suflet să ne curățim.BAT clopoteContinuă lectura „Florentina Savu”

Din volumul: Moartea, un fluture alb~Teodor Dume~

Moartea, un fluture alb(autor: Teodor Dume) vine din umbră şi muşcădin marginea urmelor aşa îmi amintesc moartea lui tataiarna ieşise din drepturitata mă ţinea strâns de mânăca şi când ar fi fostultima atingererececa un fel de liniştedimineaţamult prea devremeprin care oamenii trecurcă şi coboarădintr-un autobuzde transport localajuns la capăt de linie de fapt fiecareare propriaContinuă lectura „Din volumul: Moartea, un fluture alb~Teodor Dume~”

Camelia Lungu

Blidul de lemndupă o povestire deLEV TOLSTOI Un bătrânel împovărat de ani s-a dus să locuiască împreună cu fiul și cu nora lui, care aveau un băiețel de 4 ani. Mâinile bătrânului tremurau tot timpul, ochii îi erau încețoșați, iar pașii împleticiți. Întreaga familie mânca împreună la masă însă mâinile nesigure ale bătrânului și vedereaContinuă lectura „Camelia Lungu”

Gheorghe Apetroae

MARILE ZĂPEZIGheorghe APETROAE; SibiuLa Șanta-Păltiniș te urci pe trecători de cerbiși-n murmurul zării, în urlete de lupi,s- ajungi sfințit de plaiu-nzăpezit…!Î(n)noți cu greu printre troieneleascunse-ntre cabanele de lemn,pustii, cu-acoperișuri de șindrilă-mpovărate de polarele zăpezi…!Îmbătrânite, gem de plecăciuni,sub biciul vântului iuțit în asfințit…!Și porți aici inverniei povara vrerii ei…Te lași curtat de cavalcadele de norice-și cernContinuă lectura „Gheorghe Apetroae”

Camelia Boț

Visele-mi sunt cruci~Camelia Boț ~ Cum aș puteasă-ți mai spunCă sufletulmi-e rebel, nebun…Nu e frânt,aleargă-n noapteSă adunemiile de șoapte …Tare aș vreasă fie cuminteSă nu seînece-n cuvinteÎnghițindîn al nopții apogeuVisul meuce-a devenit ateu…Am căutat,dar fără sensSă-ți lasacest univers…iubirea-misă-ți fie salbăși noapteasă-ți fie albă…Vei înțelege atuncică visele-misunt cruciașezate în poartasufletului nebun …Asta mi-e soartacum să-ți maiContinuă lectura „Camelia Boț”