Georgeta Giurea

PRIN OCHIUL DE GEAM Georgeta Giurea Prin ochiul de geam, văd toamne plângândȘi-n schije de cer, cocori alergând…Prin ramul stingher, și frunzele dorȘi-ncet mă amestec cu tainele lor. M-apasă, pe umeri, coroane de timpȘi-n versuri clădesc un nou anotimp.Mă-nvălui în cețuri, ca-ntr-o maramă :Mi-e toamnă prin gânduri și-n suflet mi-e toamnă. Strivite de ploi, potecileContinuă lectura „Georgeta Giurea”

Georgeta Rada

CANDELĂ GUTUIE Măicuță, luminează iar gutuiul,Cel pus de tine în grădina noastră,A-mbătrânit, își poartă greu cățuiul,Dar tot mai tămâiază la fereastră. Se suie, maică, jertfa lui la schitulÎn care mi te-ai pustnicit de-o vreme?Gutui mai galbene ca asfințitul,Din psalmii toamnei cearcă să te cheme. Și amiros a moaște de lumină,A măna ta cea blândă ,Continuă lectura „Georgeta Rada”

Violetta Petre

Cândva, când eram violet curat…Violetta Petre Și dacă violet eram, melanj de-albastru și carmin,Nu cunoșteam că cerul poate să coloreze-n ebeninNici diminețile de-azur pe care le aveam pe frunteȘi nici poemele din zori, că îmi vor fi acum, cărunte… Și dacă zâmbetul mi-era emblemă pentru violet,Tristețile scânceau pe rafturi, amanetate în buchet.Și gustul lacrimii abiaContinuă lectura „Violetta Petre”

Teodor Dume

ÎNGRIJORARE(Autor: Teodor Dume) observ că mi se usucă pielea mi-e teamă că aş putea rămâneo bucată de hârtie scăpată pe jossau poate un drum pe carenimeni nu pleacă decâto singură dată cu ninsorile. Privind în urmă…Premiul I, poezie –„Colecționarul de răni” de Teodor Dume poate că teama pe care o invocnici nu existănici oamenii întorşiContinuă lectura „Teodor Dume”

Anatol Covalli

Cum să mă tem ? de Anatol Covalli Cum să mă tem de-acea plecarece-i înălțare nu declin,fiind de fapt descălecaredintr-un destin în alt destin ? Cum să mă tem de ce urmează,când n-am nimic să-mi reproşez,căci în a sufletului oazăam fost întotdeauna miez ? Cum să mă tem ? De ce m-aş temeatâta vreme câtContinuă lectura „Anatol Covalli”

Georgeta Radu

ÎNTOMNAREGeorgeta Radu Mă strânge vara-n brațe și-mi spune „bun rămas!”.Îmi bate toamna-n umăr, să-mi socotească vremea,și-mi dă o crizantemă pentru fiece paspe care-l fac spre iarna ce-albește-ntunecimea. M-apasă dimineața cu norii grei ca plumbul.Mă-ntorc în amintirea din anii primăverii,când visuri aurite împodobeau amurgulsperanțelor crescute dintâlcul Învierii. Mă-ndrept către odihna promisă tuturorala capătul puterii, prin rouăContinuă lectura „Georgeta Radu”

Ștefan Sitaru

SĂ-ȚI SPUN? Dacă îți spun că inima mă doareAi să înțelegi?Dacă îți spun că sufletul îmi plângeAi să mă crezi? Aș vrea să-ți spun că viața esteAmară frunză de pelinCă orice aș face fără tineE lacrimă și chin…. În gând te am, te port mereuDoar pentru tine scriuDar tu, vei înțelege oareCă sufletul îmi eContinuă lectura „Ștefan Sitaru”

Lidia Stan

Nu mai așteptaLidia Stan Nu mai aștepta în ploaieȘoapta frunzelor prin vântAu plecat în stoluri aniiȘi-ai rămas doar tu plângând Nu mai aștepta în umbrăZiua-i dusă ,și-n apusPași-s mici și printre gânduriNu mai ai nimic de spus Se apleacă trandafiriiScuturând Parfumul veriiEu cu spaima-n buzunareMă închin tăcută serii Și mai vine câte-o boareMai adie unContinuă lectura „Lidia Stan”

Lidia Stoia

……aşadar, pace, să fie!                  ( autor, Lidia Stoia ) Vezi, tu …noi, muritorii nu avem aici altceva decât viața, ea, cea care dă sens cuvintelor noastre de când ne naştem întrânsa …ea, cea de care ne îndrăgostim, cu un dor de nemurire, convinşi că am merita veşniciaContinuă lectura „Lidia Stoia”

Teodor Dume

FĂRĂ IDENTITATE nu-ţi mototoli mâinileîntr-un ligheancu apă murdarăşi-n cele din urmăsă ai pretenţia că eşti curat gestul ar putea dilua sensul zilei(Teodor Dume) FRUMUSEŢE LICHIDĂ…(Autor: Teodor Dume) mă trezesc cu acelaşi gândpe partea dinspre răsăritdoar timpul saredin noapte în zişi-n spaţiul aceladoar euo viaţă reconstituitădin carne şi osca o mărturisire a frumuseţiide mai târziusimt călduraContinuă lectura „Teodor Dume”