Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

Durerea mea este invizibilă Am un tatuaj pe inimămi l-am făcutîn ziua în care s-a născutfiică-mea teodoraacolo stau îngrămădite toateiubirile și toate durerile meleele vin de la Dumnezeuca un Dar divinmulat pe tot ceea ce suntl-aș transforma în lacrimi darnu mai potcopilul meuîmi mângâie sufletulzi de zi cu fiecare zâmbetdeși ea acum a aflat căContinuă lectura „Teodor Dume”

Nu mă -nchina Nu mă -nchina doar la cerești suspine,Diluvii de penumbre îmi sunt lespeziStelele mioape curg doar în serpentineArd pe a iubirii rugă de ochii ăia verzi. Mă răstignesc pe valuri și mă-nchin,În agonii și patimi la marea fără rostEu in iubire și în moarte un străinCăutându- și un infinit și -un adăpost. NuContinuă lectura „Cristian Gabriel Vulpoiu”

O punte Au ruginit castaniiZilele-s tot mai scurteNu mai găsesc o varăSă fac din ea o punte La sfat cu luna plinăCând somnul nu răspundeNu mai găsesc o noapteSă fac din ea o punte E-un hoț de ore timpulSă mă întorc n-am undeNu mai găsesc un visDin câte-aveam de multe Rătăcitor prin zileNoroase și senineNuContinuă lectura „Lidia Stan”

Ca și cum infinitul ca și cum o obișnuințăpalmele dintr-un gol poliedricașteptarea curbată-n taste virtualeca și cum rămășițele virguleiîntr-o formulă cu oglinzi trădatepentru scara înșirând ogari din nuiele de lunăca și cum un dincolopentru geometrul boltind nostalgicîn dinți de cheie uitarea-n lumee sâmbure din altă întrebaree mirare din altă literăe incertul dintr-un salt pe sfoaraContinuă lectura „Beatrice Alfred”

Metopa durerii Cât de adânc pătrunde şi cât doareUn spin înfipt în margine de suflet?Cât de departe va răzbi un urletAl celui schingiuit în închisoare? În colivia plină de candoareAdun cuvintele nicicând rostite.Fărâmele de sunete striviteCurg pe obraji cu roua lucitoare. Coşmar închipuit de Penelopă,Decadele de tors sub stinsa lampăŞterg din albumul gros ultima stampă,DurereaContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâul”

Dac-ai putea… Dac-ai putea să strângi în palmăTot dorul lumii într-o clipă,L-ai auzi cum plânge-n taină,Și-și frânge-n zbor a lui aripă. Dac-ai putea opri o orăNisipul vremii din căderi,Ai vedea câte aripi frânteSe nasc din simplele tăceri. Dac-ai putea să fii luminăÎn ochii triști ai unui om,Ai înțelege cât de simpluEste să fii un omContinuă lectura „Smeada Zina Marchidanu”

A umbrelor pecete Parc-aud cum frânge durerea o vioară,Când o baladă umple al nopții loc cernit,Mi-e sfetnic numai Luna, obrazul ei de ceară,Răspuns parcă-mi aduce în gândul ostenit. M-aprindeți voi luceferi cu-a voastră licărireClipind complice parcă cu visul cel bizar,O goană nesfarșită mi-e ora cea de veghe!Printre fantasme oarbe strigoii-nvârt un zar … Când veaculContinuă lectura „Daniela Konovală”

Gol, Templul amintirii mă scufundă Privesc tablouri de Sabin Bălașa,din mutele muzee de argint;Robuștii cai se-amestecă în guașapurtându-și amazoane-n labirint. Îmi pare cufundat albastru-n pânze,sub Dansul sferelor – femei de zori,ce-și diluează voluptatea-n buzeși-n șerpuite nuduri cu palori. Tăcerea lor mă zbuciumă organicși parcă timpu-mi lunecă pe țărm Deșertice și albăstrii renașteri,Atlante împietrindu-și ruga-n vântContinuă lectura „Gabriel Cristea”

Paiața E încă vară-n gânduri…semnez definitiv,Mirajul clipei tace râzând în colț de ochi;Închipuire…să-mi vii, să vii intempestivÎn gara-n care „naşu” ți-o zice dedeochi. Juca-vom şah răpuşi la margine de drum;Eroi de zgură fi-vom pe tabla rea de lut,Eu, un pion de negru sacrificat postum,Tu, rege trist pe-o miză căzută-n absolut. E încă vară blondā şiContinuă lectura „Tatiana Pavel”

Tu înflorești, iubito Tu înflorești, iubito, eu apunȘi între noi se-ntinde o genune,Cumplitei Sorți eu am să mă supunFără să pot spera într-o minune. Tu înflorești, iubito, eu mă stingSub viscolul ce-mi troienește clipa,Când nici în vis nu pot să te atingTăcerea ta îmi frânge iar aripa. Tu înflorești, iubito, eu dispar,Zăpada peste urme seContinuă lectura „Iancu Catalin”