Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

ODĂ MATERNITĂȚII Tulpină-mamă, sfântă în Ardeal,cu trunchiul nobil de român stejar,tu de despici frumos, să înfrățești…!Și orice aspru vânt pătruns în ram,tu știi să-l potolești, copiilor s-aprinzilumina sacră-pură, ești dimineața lor din primăveri de duh, în grație și dor…! Cu chip angelic și senin, astral,din zorii de iubire prinzi lumina lor…!Ești grație, izvor de vis și veșnicie,șiContinuă lectura „Gheorghe Apetroae”

Inimă la patru ace Doamne, să-mi mai lași o poartăSă respir din Marea MoartăVechi legende prinse-n părulUnde plânge adevărul. Doamne, simt cum ard prin veneVerile de Cosânzene,Azi când iarna mă așteaptăSă mai urc o nouă treaptă Spre o vamă ce prefaceInima la patru aceChiar de s-a născut o teamăAzi nu o mai bag în seamă.Continuă lectura „Adrian Vasile Iftime”

VISUL CONJUGAL Te-aș fi cuprins sub pelerina meaFeriți de ploi, de toamnă și ruginăSă mă inspiri când vremea este reaChiar dacă mă privești ca pe-o străină Când trec prin visul tău iluminatPe cap îmi stă coroana de reginăLa ultimul festin de la palatSorbind din cupa ce mi se închină Cu literele șterse și târziiMi-ai tatuatContinuă lectura „Lidia Zadeh”

Culegătorilor  de stele Se leagănă un vers pe tâmpla dreaptăȘi ochiul meu se zbate de iubire…Să-l iau în palme, să-l mângâi așteaptă:E ziua poeziei! -mi dă de știre. Dar astăzi nu e despre verbu-a scrie,Ci despre vraja unui vis îmbobocit.Căci nimeni mai răscolitor nu știe,Să își desfacă florile în asfințit, Decât acel ce numără petaleCăzuteContinuă lectura „Angelica Manole”

AȘ VREA… Aș vrea să fiu din nou acasăSă stau cu părinții la masăÎn Noaptea Sfântă de’nviere,Așa cum datina o cere. Aș vrea și cozonaci pufoși,Cu nucă multă și gustoși,Și pască rumenă cu brânză,Și cornulețe cu osânză, Aroma fripturii din tindă,Și șuncă afumată-n grindă,Sarmale-n tuciuri, rumenite,Cu mămăligă, aburinde, Un drob de miel scos din cuptorȘiContinuă lectura „Georgeta Istrate”

Împădurind subsolul cu albe rădăcini Un zeu înlănțuit de rostul omeniriiîși trece umbra grea peste deșert și ape.E gânditor și zdrențuit.Din vremea lui n-a mai rămas niciun olar,ca să-l îngroapeîn vasul zămislit din râuri și din sori,ce-nvârte roata lumii pe pământ.Masive-atemporale și sfincși ascund comori,tăcerile-amintesc războaie de țesut,iar pluguri nălucesc sub timpul abraziv.O liniște foșneșteContinuă lectura „Gabriel Cristea”

Simbioză Și iată Infinitul pe brațe efemere!O magmă care fierbe sub pleoapele de ger;Ne strigă din vioară oglinzile himereȘi curgem din izvoare ‘n-oceanul unui cer. Mai suntem din petunii doar steaua ce se stingeÎn undele născute din sunt neîncetat,Fotonul de lumină îndoliat m-atingeCând noduri gordiene de mult s-au retezat. Rămân într-o fereastră deschisă înspre dealuri,OContinuă lectura „Ionuț Pande”

Ce-i apa? Eram pe mal uscat de viațăȘi o priveam cum se-nfiripăDin suflet, pic care îngheațăZborul mai greu, rupând o-aripă… Cine să-mi spună de ce mareaCa o oglindă-nghite cerul,Sorbind în dânsa toată zarea,Focul luminii și tot gerul? Să-mi spună de ce munți fantomăDe-odată își înalță cursa,Când picătura uniformă,Cu nori cu tot, căzu într-însa? Iar deContinuă lectura „Cristina Pasca”

DIN LUMEA COLORATĂ                   DE SOARE Precum un fulger aprins în noapte,Gândul se furișează printre șoapte,Si se topește ușor în umbrele nopții,Ca o aripă de fum pe drumul sorții. Iar norii cenușii își scutură lacrimi,Peste trecători scufundați în patimi…Când ne plouă prin gânduri cu dor,Uneori zâmbește și soare prin nor. Picăturile ploii dansează în tăceri,Sfidând luminaContinuă lectura „Elena Caseriu”