Risipire Pe aleile de taină îşi cheamă înflorireaSalcâmii mei bătrâni cu frunțile albite,Aduşi uşor de spate de vântul cu ispite,Suspină rătăciți, plângându-şi risipirea. Culcuş îşi face luna, în freamătul de dorŞi stele-şi pun feştila pe crengile cu spiniDoi ochi însingurați îşi leapădă, străini,În lutul strâns în palme un suflet călător. Un stol de umbre se-ndreaptăContinuă lectura „Tatiana Pavel”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Ioan Avram
Trilurile speranței Din huceagul ce-nverzește triluri se aud curgând,Amintindu-ne povestea unui codru cald și blând,Unde păsări cu glas dulce își aduc al lor prinosPentru zilele scăldate în lumina lui Hristos. Iar prin ramuri de mătase, vântul pleacă fruntea sa,Într-un cânt de sărbătoare cum lumea nu ar visa,Se trezesc din somn poiene, îmbrăcate-n dalbe flori,Să primească-nContinuă lectura „Ioan Avram”
Octavio Paz – traducere: Gabriel Cristea
Octavio Paz (n. 31 martie 1914, Ciudad de Mexico, Mexic – d. 19 aprilie 1998, Ciudad de Mexico), a fost un poet, eseist și diplomat mexican, una din figurile literare de prima mărime ale Americii Latine. În 1990 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură. Noapte de varăde Octavio Paz Palpez și simt tot trupul nopții,vara ce te-mbăiază-n râuri,suflare în care stelele se-neacă,mireasma unei guri,din buzele pământului. Tărâm deContinuă lectura „Octavio Paz – traducere: Gabriel Cristea”
Bogdan Florin Boitan
ÎNVIERE Peste liniștea de fierCrucea încă plânge,Tâmplele sunt numai cer,Fruntea… numai sânge. Umerii… apasă, grei,oasele… nuiele,Ochii, doar, mai ard în ei,Licăriri de stele. La piciorul crucii LuiNumai lacrimi sfinte,Sângele s-a strâns pe cui,Roșu și fierbinte. Cu o lance I-au străpuns,Pieptul să I-l frângă,Lacrimi nu mai sunt de-ajuns,Cine să le plângă? Iar oțetul ce I-au dat,ÎndoitContinuă lectura „Bogdan Florin Boitan”
Daniela Topîrceanu (Dana Top)
Phoenix O frunză rătăcităpe șevaletul toamneinu mă consider,nu am cum să fiu,când am un spirit liberși port în minesuflet viu O frunză galbenăce-n toamnăatinge ogorul,este doar așternutulsemințelorce-n primăvarăvor hrăni viitorul Dar eu, ca om, cu spiritși cu suflet,în mine însămiport putereasă îmi creez destinul, calea,chiar dacă uneoriam cunoscut durerea Nu sunt asemeni frunzeice cade toamnapeContinuă lectura „Daniela Topîrceanu (Dana Top)”
Nina Tărchilă
Într-o vreme … când te-am zărit prima dată venindm-am gândit – uite-un om care-ar putea să mă iubească!miroseai a dimineaţă cu soare,fremătau pietrele caldarâmului sub paşii tăiiar când îmi zâmbeai,iedera începea fulgerător să crească.nu te speriau bătăile vijelioase ale inimii mele!când mă priveai, mi se desperecheau gândurile în vântiar braţele noastre striveau înfrigurate aerul, căutându-seContinuă lectura „Nina Tărchilă”
Petronel Vizitiu
DRUM BUN,POETE Pe lângă tei cu frunza tremurândă,S-a stins o stea pe cerul poeziei,Iar vântul duce-n taină murmurândă,Ecoul blând al vieții și al veșniciei. Poetul,un suflet prins în vers și dor,Străbătea cerul gândurilor line,Cu pana lui, făcea din vis izvor,Și-n nopți tăcute presăra lumine. Acum, în lut, tăcerea îl cuprinde,Dar glasul lui prin timp vaContinuă lectura „Petronel Vizitiu”
Grațiela Cristina Herghelegiu
Mi-e dor… Îmi este dor de Dorna mea, de Vatra care mi-e acasă,Cu munți și râuri și-o cișmea, cu apă rece și gazoasă.Mi-e dor de clipa de demult, de anii din copilărie,De locul unde am crescut, de munții plini de energie. Mi-e dor să urc zglobiu pe munți, la afine și merișoareȘi printre brazii ceiContinuă lectura „Grațiela Cristina Herghelegiu”
Nicoleta Șurpanu
PRINTRE GÂNDURILE NOASTRE Când cireșii răspândeau, iarăși, magica lumină,pașii noștri se pierdeau, în miresme, prin grădină,norii albi se așezau, peste ramuri, în fuioare,din zborul lor se-ntoarceau, păsările călătoare… Cerul parcă-și legăna, toată tăcerea albastrăși-un cireș îi contura, lumina, într-o fereastră,vântul adia ușor, scuturând floare cu floare,iar petalele cădeau, pe pământ, ca o ninsoare… Dar vântul,Continuă lectura „Nicoleta Șurpanu”
Vasilevna Aneci
În zorii vieții În zorii vieții, liniștea curgea,Și câmpul plin de flori îmi era leagăn,Iar timpul blând cu mine se juca,Lăsând în urmă amintiri fără seamăn. Prin basme rătăceam cu glas de vânt,Cu zâne bune ce-mi vegheau destinul,Și-n fiecare clipă un nou cuvânt,Înflorea frumos ca și mălinul. Cărțile minunate ale copilăriei mele,Îmi arătau lumina dintreContinuă lectura „Vasilevna Aneci”
