Adevărul din rana redeschisă de timp Azi am învățat un singur lucrusă nu mai am încredere în oameniși nici în aplauzelecare se repetăpoate că este o nebuniesă nu ai încredere în oameniși nici în cuvintele lorcare se deschidca o ranăși închid suflete am învățat să supraviețuiescși să-mi spăl rana totcu sângele meunu regretăsta e adevăruliarContinuă lectura „Teodor Dume”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Georgeta Radu
ILUZIE Un creier mic, sfrijit, dădea pe dinafarăde tot ce-a adunat din seceta de-o vară…Pustiul fluierându-și, în luciul minții salecăuta mângâiere, ducându-se la vale… Confuz și fără vlagă, zămislea monstruleți,din gânduri costelive și neuroni răzleți,și-i număra pe „dește”, uitând a recunoaștesinapse dezlânate, ce-n veci nu vor renaște. Buchet uscat și vechi, de flori otrăvitoare,ia focContinuă lectura „Georgeta Radu”
Nicolae Pitz
suflul care ne poartă din lut și lumină,din apă și vânt, s-anăscut suflul carea luat formă și glas.când respiră,omul nu face altcevadecât să continuerespirația planetei.aerul care umpleplămânii este acelașicare mângâie munții,care leagănăpădurile și poartăsemințele viețiimai departe.în inima lui pământulîși aminteștecă este viu. omul este clipa conștientă,din suflul etern al planetei,o respirație de viață,o vibrație deContinuă lectura „Nicolae Pitz”
Radu Iorgulescu
Furtună Și iarăși bate vântulînspre larg,iar vasul și-a înfipt catargu-n lunăalunecând la valeîn furtună,când valurile-n ochii tăise sparg.Plutesc pe mare resturiîn derivă,din vas a mai rămasun braț de lemne;tu crezi că numai tuești obiectivă,dar au rămas și cicatricinedemne.Adâncuri de tăcerineînțelese,de pașii tăi pierduțiprin porturi goale,în risipiri de aripăculese,dintr-o beție de iubiricarnale.În urma șoapteis-a curbat lumina,șiContinuă lectura „Radu Iorgulescu”
Eduard Bucium
Zori, în Rai Te chem și vii, sub stele-s insomniipictez deja în palma ta flori străveziitu știi că poți să scrii, cu unghii, „dor”pe piept la mine, și că n-am să mor Gem și te chem, rănit de-atât frumosdar nu-s dureri cum erau ieri… misterios…taci… te dezbraci, lumină și suspineu sunt uimit… ai înflorit… șiContinuă lectura „Eduard Bucium”
Marian Florentin Ursu
BRÂNDUŞE PE CÂMP Ochii tăi iar încep să mă doară,Prin oraș suntem niște străini,Dar aici pe-un peron vechi de gară,Două umbre de mână se țin Timpul trece și nu mai revine,Suntem păsări cu aripi de fum,Doar un cer mă desparte de tineȘi-un adio la capăt de drum Port în suflet o rană deschisă,Cicatrici am înContinuă lectura „Marian Florentin Ursu”
Pablo Neruda- traducere: Gabriel Cristea
Înălțimile Macchu Picchude Pablo Neruda (Cap.VIII) Suie cu mine, dragoste americană.Sărută cu mine pietrele secrete.Argintul torențial al râului Urubamba*face ca polenul să zboare din cupa sa galbenă. Zboară, pustie iederă,plantă pietroasă, ghirlandă dură,peste liniștea mormântului montan.Privește, minuscula viață, între aripilepământului, în timp ce-cristal și frig, aer dens –rezistentele smaralde se cern,ah, apă sălbatică scursă dinContinuă lectura „Pablo Neruda- traducere: Gabriel Cristea”
Eduard Rony Codreanu
SĂRUTĂ-I… Că toate ce-nchearbă femeiasunt taina ce-adânc ne străbatese știe și conjur ideeade-ai săruta parte cu parte. Sărută-i…fruntea (sub cupolacosiței de Evă-n Grădină),acolo, mintea-și scrie hora,cu soarta-n danie divină! Căprui, cicori, verzi, ca neghina,lăsându-le pe toate baltă,sărută-i…ochii, ei sunt vinacând inima hai-hui tresaltă! Sărută-i fala cu…sprânceanași …genele boem clipinde,căci ele-s morb ce-alungă teamacând de călcâieContinuă lectura „Eduard Rony Codreanu”
Camelia Corina Boț
Frumoasă femeie Frumoasă femeie,magnolie-n fee,cu parfum de noapteascunsă în șoapte!Și iar răsărită-naurori de ziuă,scăldată de rouăîn iubire nouă!Prin suflet, colindăde văpaie blândă,în zori, primăvară,în nopți, o chipară!Infinit topazul,inimii extazul.Frumoasă femeie,magnolie-n fee,zaci prin călimare,-nduioșii amare,nescrisă scrisoare! Redactor șef: Ionuț Pande Director editorial: Camelia Corina Boț
Nicoleta Șurpanu
ÎNTR-O CLIPĂ TÂRZIE Iubita mea cu chip de poezieam să te-mbrac în floare de salcâm,dorința-ntotdeauna să ne fiepe-altarul vieții, început de drum… Iubita mea venită printre șoaptela brațul meu, într-o clipă târzie,îți jur că am să te îmbrac la noapteîn parfumul din flori de iasomie… Iubita mea culeasă dintre stelecu dragoste și doruri arzătoare,am săContinuă lectura „Nicoleta Șurpanu”
Zbor spre înălțimi 