Cristina Pasca (Cristina Pascariu)

Ars scribendi

Iar foaia îsi dezmiardă o literă amară
Sărită dintr-atâtea ce zac în călimară,
Dorind înfierbântate și gata, să se scrie
Pe note necântate din vechea melodie.

Din simț și nesimțire, prin valul care cască
O poartă spre uimire, mereu aceeași mască,
Înoată o știință și-n urma ei, un vers
În vad își lasă urma, de parcă ar fi mers
Prin gârbove nimicuri de care-ar prinde drag
De n-ar fi fost mânjite pe-al cerului sfânt prag.

Stindarde-nfumegate în însăși ceața lor
Se-nalță după aer, săltând într-un picior
Când, de tăcere,-n mitră, misterul unei faceri
Se fulgeră-n lumina prea multelor întoarceri.

Așa se scrie-n rimă cu sensuri fără sens
Pe care orice minte le ține prea intens
Aproape de-o simțire, aproape de-un consens.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu