Camelia Boț

Știam că vii Te-am auzit cum scrijeleai în ușă,ca o dojană târzie; știam că vii,dar gândul mi-era stins,emoția-vlăguită.Aveam ochii încremeniți într-un sloi,cu trepte înspre suflet, știam că vii,da, da, știam.Din mine se lungea o umbrăîn tăcerea pașilor firavi,peste cuvântul sfânt.Te-am găsit așteptând de o viațămărturisirea sinelui de după ușa păcatului.Peste împreunarea rugăciuniialunecă ispitiri de veșniciișiContinuă lectura „Camelia Boț”

Paul Andrei Rîpă

Ti scrivo Perdonami se ti scrivo adessomentre l’autunnolascia andare le sue foglie senza vita…Non per casouna foglia rossicciache fluttuava nell’ariacade nel palmodella mia mano destra…Lo guardoe sotto i miei occhile nervatureiniziano a scrivere parole.Più penso a Te,più la foglia diventa una letterasotto al mio sguardo incredulo.Padre Eterno,perdonami se ti scrivo soltanto adesso,ma ho finalmente afferratoilContinuă lectura „Paul Andrei Rîpă”

Daniela Konovală

Autumnală De n-ar fi toamnă-n calendarOctombrie mi-ar fi străin,Răvașe n-aș primi la geamCând vântul dănțuie senin,Nestingherit de cântători,Fără opreliște prin ram…De n-ar fi toamnă în culori,Prin albul iernii mă pierdeam! De n-ar fi toamnă-n calendarÎn rostul lumii n-ar fi rost,Piciorul verii-ar înghețaFără nuntiri în avanpost,Am fi doar flori fără de rodȘi miez fără de înveliș…FărăContinuă lectura „Daniela Konovală”

Georgeta Rada

CAPRICIU( variantă) Și nu-mi lăsa mai mult de-o ceașcă de cafea,O filigeană-n care-ai picurat un vis…O voi găsi când mă trezesc, pe masa meaCa pe-un poem pe care-n zori mi l-ai fi scris. Poate-o s-o beau cu un surâs bănuitorDe odaliscă ce servea cafea turceascăÎntr-un harem uitat pe țărmuri de Bosfor…Poate-o să vrea-n cafea săContinuă lectura „Georgeta Rada”

Anatol Covalli

De o vreme De o vreme m-am rupt de durere.Şi am râs. Şi-am strigat. Şi-am cântat.A fost totul în mine-nviere.Răstignirea? – un lucru uitat. Am pornit alergând lângă viaţăîntr-un iureş atât de firescşi am strâns-o cu patimă-n braţeşi i-am spus cât de mult o iubesc. De atunci locuiesc în luminăşi mă bucur că inima meadeContinuă lectura „Anatol Covalli”

Georgeta Radu

CINE PE CINE PĂCĂLEȘTE, OARE?!Georgeta Radu N-am să mai joc la poker sentimente,nu-mi dau puterea pe o sărutarede Iudă, ‘n ambalaje-obediente,ce trage cacealma, fără-ncetare. Îmi apăr inima de suferințăși îmi păstrez simțirile curate,că-n alte dăți am fost în neputințăși-am păgubit întru credulitate. De playeri e inflație în lumeși podu-i plin de suflete pierdute,care, la nesfârșit,Continuă lectura „Georgeta Radu”

Teodor Dume

Printre resturi. Singurul loc de care MOARTEA nu știe…(Autor: Teodor Dume) uneori sap în mine şirămân acolo până noaptea târziu caut locul din care am venit ştiu că există pericolulsă se surpe pereţii scrijeliţi de nesomnşi nimeni n-ar cutezasă mă dezgroape iarcăutările mele vor fi zădarnice rănit printre resturi ignorat şi cutălpile arse de căutărioContinuă lectura „Teodor Dume”

Angelica Manole

RUGĂ BLÂNDĂ Doamne, dă-mi o frunză nouăSă-înfășor din ața vieții,Când s-o rupe ziua-n douăȘi s-or tulbura nămeții! Doamne, dă-mi un strop de tihnăDin a cerului hotare,Să mă culc pentru odihnă,Să visez la Carul mare! Doamne, dă-mi un fir de iarbăSă măsor tot infinitul,Să văd unde stau de vorbăApa, cerul și pământul! Doamne, dă-mi un colțContinuă lectura „Angelica Manole”

Aforisme: Teodor Dume

Două persoane, deşi par la fel, vin din universuri interioare diferite(Teodor Dume) Un adevăr ratat te face să-ți apleci capul în fața minciunii(Teodor Dume) Cei care nu au sentimente trăiesc în afara lucrurilor(Teodor Dume) Oamenii sunt experimente vii pe care se încearcă definirea timpului(Teodor Dume) Să definești viața e ca și cum ai privi într-unContinuă lectura „Aforisme: Teodor Dume”

Violeta Andrei Stoicescu

Mi-e tot mai toamnă Atâta toamnă a căzut peste grădini…Petale aurite-ncep să cearnă,Când chipul anotimpului se-ntoarnă,Îmbătrânind şi umbre şi lumini. Mai lasă-mi, toamnă, frunzele pe ram,Să nu-mi mai fie-aşa de gol sub pleoape,Şi adu-mi iar seninul mai aproape,Atunci când gânduri negre bat în geam! Nu-mi lua albastrul cerului, deplin,Nu-ngălbeni plăpândul fir de iarbă,Din palma diminețiiContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”