Ioan Avram

Cu credință în IisusAutor Ioan Avram Am vrea suflete curate, primenite-n haine noi,Chiar de undeva, aproape, nu e tihna ci-i război,Ne-om dezbrăca de păcate, cu credință în IisusCe veghează zi și noapte, stând de strajă- acolo sus. El, născut pentru credință, un balsam al lumii noi,A trecut în neființă, străbătând printre nevoi,Să arate omenirii căContinuă lectura „Ioan Avram”

Teodor Dume

Timpul, o execuție lentă(Autor: Teodor Dume) Crește în mine ca un aluatnu-i bai zicparcă asist la propria-mi execuțietristețea măcinată măruntîmi intră prin piele am răbdarea unui castor cu degetele încărcate de cuvintescriu ultimul bilet șidin când în cânddialoghez cu singurătatea nunu mi-e frică de moarte cide neputința de a mai ficeea ce am fostsimt cumContinuă lectura „Teodor Dume”

Nicoleta Lupu

. Ne plâng străbunii …s-au ridicat atâți răstălmăciți,şi- am strâns din dinți…am strâns atât de tare-n câtn-am mai putut, ş’-am răbufnit,ş’-am plâns de greul acestui neamcă n-am putut să fac nimic,când grâul cel frumos din lanei l-au vândut…mai bine spus l-au dat la vamăde pomană,dar ştii ce m-a durut mai mult…că neamul meu, atât deContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

Flori Cristea

FĂRĂ TINE Am să mor fără tine? Bine! Fie,-am să mor!Îngenuncheat de durere, nici măcar ajutorNu mai cere-al meu suflet. Și de ce să mai ceară,Când zac rupte, aruncate, strunele de vioară, Cele pe care ieri și-a cântat bucuria?Acest cântec de jale-i este azi rapsodia,Ce se scurge în rana nepermis de adâncă.De-ai simți al săuContinuă lectura „Flori Cristea”

Andreea Văduva

Răsfoind poezii…2019 Iubiți femeia, n-o loviți!Autor: Andreea Văduva Iubiți femeia, n-o loviți,Cu palma, ori cuvântul,Căci la durerea ei, să știți,Se zguduie pământul. În suflet, palmele o ard,Din ce în ce mai tare,Ascunse, zi de zi, cu fard,Dar cât să poată, oare? Iar iartă și înghite-n sec,Când totul e fărâme,Sătulă, zice: „Gata, plec!”,Dar totuși, mai rămâne.Continuă lectura „Andreea Văduva”

Liliana Răcătău

Mai, superlativ Dezbrăcă-te de haina rece,Bea și un ceai, poate îți trece,Fii primăvară…sau refuzăSă mai apari așa ursuză! Vreau prin ferestre să-mi zâmbeascăLumina ce-mi părea firească,Teiul să-mi invadeze porii,Să-mprăștie degrabă norii! Ai îmbrăcat haine cerniteȘi dormi în colțul tău cuminte…Ca mâine, vara îți ia loculȘi tot n-a înflorit bobocul! Dă drumul harnicei albineSă evadeze dinContinuă lectura „Liliana Răcătău”

Beatrice Alfred

Plecarea iguanelor bănuieli hașurează șoptitoglinda cu păsări ridate,perdeaua o simetrie răsturnatăîntre asteriscurile nopții,tulpini de aer prind în vocalăteii rememorând amurguldin gesturi și icoane,ceasornicarul improvizează lunadin melancolia iguanelor ciobite,prin zăpezile ficțiuniihieroglife scurtcircuiteazăsurâsul numărului perfect,la târgul de fluturi orașulrespiră opac tăcutul subțiredintr-un somn de inorog,alerg pe partea mea de mirareși trenurile sensului neînțelesdeznoadă amintiridintr-un tratat de cusutContinuă lectura „Beatrice Alfred”

Daniela Konovală

Înviere Am primit ciorchinul unui liliac,Creionat pe coala dimineții nude,Taina învierii dintr-un veac uitatOglindită-n chipul florilor plăpânde. Curg din cer sonate peste lutul brun,Îngerii luminii cetele-și adună,Trâmbițând culoare ceasului străbunCe-a răspuns iubirii prin a vieții strună. Pe cărări de lună, fără de cuvinteNumai liliacul cerne albe flori,Ca o mângâiere peste-a lumii frunteCe și-a dus povaraContinuă lectura „Daniela Konovală”

Valentin Ciobanu

~Când ajungiSã lași în urmã~V. Ciobanu. Când ajungi sã lași în urmã,Tot ce’i toxic pentru tine,Sã culegi din floarea vieții,Doar nectarul de albine! Ai sã vezi cã al tãu suflet,Va fi iarã’și zâmbitor,Limpezit de gând și cuget,Precum apa, din izvor! Lasã ce’a fost rãu în urmã,Nepãsãri..jigniri..uitare!Sã’ți întinzi din suflet aripi,Cãci viața e trecãtoare! Nu uitaContinuă lectura „Valentin Ciobanu”

Anatol Covalli

Bine-ai venit!… de Anatol Covalli Salut din partea iernii, primăvară!Te-mbrăţişez cu sufletul, cu dragşi fericit că noaptea mea polarăa apucat să calce-al tău meleag. Când te privesc nu-mi pasă că în minesunt viscole, e ger şi cresc nămeţi.Surâsul tău îmi face-atât de bine,de parcă aş trăi în două vieţi. Sunt fericit că pot să-ți vădContinuă lectura „Anatol Covalli”