Tatiana Pavel

Risipire


Pe aleile de taină îşi cheamă înflorirea
Salcâmii mei bătrâni cu frunțile albite,
Aduşi uşor de spate de vântul cu ispite,
Suspină rătăciți, plângându-şi risipirea.

Culcuş îşi face luna, în freamătul de dor
Şi stele-şi pun feştila pe crengile cu spini
Doi ochi însingurați îşi leapădă, străini,
În lutul strâns în palme un suflet călător.

Un stol de umbre se-ndreaptă spre altar,
Tăcută, cea din urmă în mersu-i de pripas
Mai poartă către mâine minutele din ceas
Căci grea-i e datoria la timpul-cămătar.

Salcâmii mei bătrâni surâd în dimineață;
Cu dinții lor de lapte ciorchinii de agată
Îşi dau sărutul ultim pe un obraz de fată…
Şi-o piază, gri,se-nalță în dansu-i de paiață.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu