ÎNVIERE
Peste liniștea de fier
Crucea încă plânge,
Tâmplele sunt numai cer,
Fruntea… numai sânge.
Umerii… apasă, grei,
oasele… nuiele,
Ochii, doar, mai ard în ei,
Licăriri de stele.
La piciorul crucii Lui
Numai lacrimi sfinte,
Sângele s-a strâns pe cui,
Roșu și fierbinte.
Cu o lance I-au străpuns,
Pieptul să I-l frângă,
Lacrimi nu mai sunt de-ajuns,
Cine să le plângă?
Iar oțetul ce I-au dat,
Îndoit cu fiere,
Toate, Doamne, le-ai răbdat,
Din a Ta putere.
Porumbeii au întins
aripile milei,
Zărilor de necuprins
În amurgul zilei.
Doamne, brațul Tău înalt,
Mâna Ta cea tare,
A deschis la celălalt
capăt, sărbătoare.
Cu Cuvântul ai zidit
Nevăzute ere,
Poartă-n ceruri ai gătit
sus… spre înviere.
Drum împodobit cu flori,
Jertfa Ta pe cruce,
Astăzi, noi suntem datori,
Crucea, a o duce.
Tainele lăsate-n dar
Strașnic ferecate,
Vor urca de la altar
Viața peste moarte.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 