Mi-e dor…
Îmi este dor de Dorna mea, de Vatra care mi-e acasă,
Cu munți și râuri și-o cișmea, cu apă rece și gazoasă.
Mi-e dor de clipa de demult, de anii din copilărie,
De locul unde am crescut, de munții plini de energie.
Mi-e dor să urc zglobiu pe munți, la afine și merișoare
Și printre brazii cei cărunți, să văd ochi blânzi de căprioare..
Mâncam ciuperci fripte pe piatră și beam borcut de la izvor,
Prin zmeurișuri, câteodată, mai auzeam ursul: mor-mor!
Pe malul Bistriței mergeam la pescuit de boișteni
Cu undițe, ce le făceam din bețele de prin poieni.
Priveam cum pluta-n vale trece și cum plutașii o struneau,
Când Bistrița și Dorna rece, cu drag, în brațe se țineau.
Îmi amintesc de iarna-iarnă, cu fulgii ei cei mari și grei,
Ce nu uitau nicicând să cadă pe munți, pe case, pe alei.
De serile lungi și geroase, când lupii se-auzeau urlând,
Și ne-nveleam cu plăpumi groase, să nu stăm noaptea tremurând.
Pe străduța de la mină, mai multe sănii noi legam
Și cât era ziua de plină, peste troiene, chiar, zburam.
Când soarele lucea pe cer și neaua scârțâia sub ghete.
Eram cu nasul roș’ de ger și gheața clopoțea în plete.
Duminica ne îmbrăcam cu straie noi, de sărbătoare
Și cu părinții noi plecam, toți împreună, la plimbare.
Cu buzunarul plin de nuci mergeam în parc, la veverițe.
Ce mult a mai trecut de-atunci, când noi eram patru fetițe!
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 