SURÂS BACOVIAN
Iubitule, a nins fără măsură
Cu plumb și frig prin sufletul tău gol
Și-ai stat tăcând în lumea ta obscură
Ca un poet în ultimul său rol
De n-aș mai fi, ar trece iarăși ploaia
Pe geamul tău cu flori de mucegai
Iar tu ai sta tăcut privind odaia
Ca pe un purgatoriu către rai
Ai căuta prin cârciumi fericirea
Și prin bordeluri muze, în zadar
Ți-ai răstigni pe ziduri amăgirea
Și-ai adormi cu gândul funerar
Pe coridoare reci trece și luna
Precum un bisturiu de neoprit
Și-ai asculta cum bate-n zid furtuna
Cu furia de clopot profețit
Ai răsfoi scrisori îngălbenite
Cu mâinile bolnave, tremurând
Iar amintiri rămân încremenite
Și ceasul bate rar și prea curând
Dar nici cu mine nu ți-e dată pace
Când port în ochi tristeți de cimitir
Și fiecare lacrimă se face
Parfum otrăvitor de trandafir
Te văd cum scrii sub candela albastră
Cu sufletul plecat spre erezii
În timp ce noaptea bate la fereastră
Și-ți cerne frig și ger în poezii
Dar nici nu îți aduc lumină multă
Un felinar se stinge lângă noi
Și-aceeași muză palidă ascultă
Cum lăcrimăm cuvintele pe foi
Și ne iubim bolnavi de poezie
Cu gustul ei din sângele matern
Tu condamnat la propria-ți vecie
Eu viciul tău din ultimul infern
Îmbrățișați cu umbrele deșarte
Dansând un tango argentinian
Tu cu poemul tău de plumb și moarte
Eu cu surâsul meu bacovian
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 