Arhive etichetă:biblioteca revistei

CU PĂRINȚII-NTR-O GUTUIE Iarna doarme-ntr-o gutuie ce se strică la fereastrăGerul crapă Luna-n două sub covor de ceață-albastrăTâmplele îmi ard ca jarul focului de sub cenușăDe-atâta singurătate, niciun scârțâit de ușăPrizonier de noapte albă în celula mea din casăȘi cătușe de cuvinte urme-n suferințe lasăCăci m-au condamnat jurații cerului cu ochi de gheațăLa ani greiContinuă lectura „Nicolaie Cismaru”

Noi, nu O parte din noi ne-am învinsGreșeala, minciuna și groaza,Dar e drum, mai e drum necuprinsPână-n zarea ce-și leagănă oaza.Generații secate se sting,Tinerii râd către stelele reci.Cine-și va pierde credința-n izbândăPe-aceste mereu mișcătoare poteci? Cine din noi va muriÎnainte ca trupu-i să moară?Cine-o să-și lepede inima-n colbInsuportabil de mare povară?Ca un vânt rău, oriContinuă lectura „Nicolae Labiș”

Un rai lumesc Era tot parcul un palat,Luxurianţe tropicale,Ce străjuiau într-un regatDe pajişti cu sclipiri florale. Podelele-s de iarbă verdeAvând intarsii de culoare,Prin care drumurile-şi pierdePoporul de vieţuitoare. Cu truda lor, împărăţia,Furnicile o fac prosperă,Iar florile cresc bogăţiaAromelor din atmosferă. Coloane-s trunchiuri viguroaseCe sprijină ca bolţi, frunzişuriDin care curg armonioase,Triluri pe large luminişuri. Pereţi deContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâul”

Iubire Tu ești un om atât de minunat,Un stâlp al casei, harnic și cuminte,Ești sexi, ce spun sexi, ești fierbinte,Ești, practic, prototipul de bărbat. Ai niște mușchi cum nimenea nu are,Arăți de parc-ai fi un culturist,Și ești un incurabil optimist,Și nu prea faci nici mofturi la mâncare. O suni pe mama-n fiecare zi,Să-i mulțumești căContinuă lectura „Sorin Poclitaru”

Adevărul din rana redeschisă de timp Azi am învățat un singur lucrusă nu mai am încredere în oameniși nici în aplauzelecare se repetăpoate că este o nebuniesă nu ai încredere în oameniși nici în cuvintele lorcare se deschidca o ranăși  închid suflete am învățat să supraviețuiescși să-mi spăl rana totcu sângele meunu regretăsta e adevăruliarContinuă lectura „Teodor Dume”

suflul care ne poartă din lut și lumină,din apă și vânt, s-anăscut suflul carea luat formă și glas.când respiră,omul nu face altcevadecât să continuerespirația planetei.aerul care umpleplămânii este acelașicare mângâie munții,care leagănăpădurile și poartăsemințele viețiimai departe.în inima lui pământulîși aminteștecă este viu. omul este clipa conștientă,din suflul etern al planetei,o respirație de viață,o vibrație deContinuă lectura „Nicolae Pitz”

Furtună Și iarăși bate vântulînspre larg,iar vasul și-a înfipt catargu-n lunăalunecând la valeîn furtună,când valurile-n ochii tăise sparg.Plutesc pe mare resturiîn derivă,din vas a mai rămasun braț de lemne;tu crezi că numai tuești obiectivă,dar au rămas și cicatricinedemne.Adâncuri de tăcerineînțelese,de pașii tăi pierduțiprin porturi goale,în risipiri de aripăculese,dintr-o beție de iubiricarnale.În urma șoapteis-a curbat lumina,șiContinuă lectura „Radu Iorgulescu”

Înălțimile Macchu Picchude Pablo Neruda (Cap.VIII) Suie cu mine, dragoste americană.Sărută cu mine pietrele secrete.Argintul torențial al râului Urubamba*face ca polenul să zboare din cupa sa galbenă. Zboară, pustie iederă,plantă pietroasă, ghirlandă dură,peste liniștea mormântului montan.Privește, minuscula viață, între aripilepământului, în timp ce-cristal și frig, aer dens –rezistentele smaralde se cern,ah, apă sălbatică scursă dinContinuă lectura „Pablo Neruda- traducere: Gabriel Cristea”

Ascultați, oameni buni!de Nima Yushij Ascultați, oameni care stați pe țărm, râzând euforic!Cineva în apă își pierde viața,cineva se zbate neîncetatîn această mare mânioasă, întunecată și grea, pe care o cunoașteți atât de bine.În timp ce sunteți îmbătațide dorința de a vă supune potrivnicului,în timp ce-n zadar vă imaginați căați întins o mână către celContinuă lectura „Nima Yushij – traducere: Gabriel Cristea”

DE SEZONVopseaua verde, la cutii,A dispărut din prăvălii Şi nici în fabrici de profil,Nu mai găseşti măcar un kil. Cum faptu-n sine e bizarŞi lasă-n gând, un gust amar, Veniră-ndat-anchetatorii,Verificară cerul, norii, Verificară râuri, stânci,Şi peşteri vechi şi văi adânci, Şi au găsit, cu tot onorul,Nu hoţul, ci cumpărătorul. Venise-n taină, primăvaraSă pună verde-n toatăContinuă lectura „Janet Nică”