Violetta Petre – aducere aminte

Din Roza vânturilor, în adâncul mării… Roza vânturilor cântă împrejurul gleznei mele,eu dansez un vals cu luna și nerăsărite stele…de nu m-aș împiedica de raze și de vântul dinspre nord,aș dansa în serpentine pe tic-tacul unui cord, ce-mi măsoară de o vreme ritmul sângelui atinsde iubire și de zborul violet de-albastru nins…Amețesc în cercuri tandre,Continuă lectura „Violetta Petre – aducere aminte”

Marin Preda – aducere aminte

Cel mai iubit dintre pământeni – fragment- Marin Preda Ce înseamnă însă a gândi, a te gândi? În actualul stadiu în care se află gândirea umană, a te gândi înseamnă în realitate a întări de fapt un gând deja format. De aceea, de pildă, rar se întâmplă ca sfaturile să fie urmate. Individul merge orbContinuă lectura „Marin Preda – aducere aminte”

Juan Gregorio Regino: traducere Gabriel Cristea

Păzitorii pământuluide Juan Gregorio Regino Colindă ca forme umaneprin singurătatea nopții.Strunitori de-armăsari auriți,ce fură spirite blânde. Veghetori ai pământului,ce strâng pe-ndelete tributul.Ochi argintii ca o lunăveghind prin beznele nopții. Reflexii de stea-logosteastrălucind tot văzduhul.Umbre ascunse-ale lumii,ce spionează pământul. Părăsesc astă lume doar cândpenumbre se-mbracă în doliu.Sunt moșieri de-ntuneric.Și stăpânii tăcerii ei sunt. traducere – g.Continuă lectura „Juan Gregorio Regino: traducere Gabriel Cristea”

Nică Janet

MANIFEST DE INIMĂ ALBASTRĂ În lume este foametea-n delir,Cârmacii vor doar lux şi chilipir,Dar, pentru pâinea care creşte-n grâne,Te rog frumos, deşteaptă-te, române! Vin crize după crize, ca-n blestem,Că şi copacii din păduri se tem,Dar cum, pe plai, nu vezi picior de zâne,Te rog frumos, deşteaptă-te, române! Pe lângă vulturi, cerul plimbă droneŞi oamenii seContinuă lectura „Nică Janet”

Alexandru Philippide: sursa Gabriel Cristea

Fragment din prefața volumului de versuri ,,Flori de poezie străină, răsădite în românește”de Alexandru Philippide* Limba românească este un admirabil instrument liric. Pentru poezie, ea are bogății sigure și vaste, pe care, după poetul popular, le-a pus în valoare Eminescu. De la el până astăzi, limba poetică românească a ajuns să poată exprima absolut oriceContinuă lectura „Alexandru Philippide: sursa Gabriel Cristea”

Anatol Covalli

Convins Nu mă-ndoiesc. Din contră. Sunt convinscă şi dacă sunt nins, n-am fost învins,că nimeni încăn-a reuşit să-mi dea măcar un brâncipentru că-am fost puternic ca o stâncăcu văi adânci. Credinţa care-n mine e nucleueste de fapt un strop de Dumnezeu,o picăturăde infinit din care-am fost creatca-n trup să nu existe vreo nervurăce n-a vibrat.Continuă lectura „Anatol Covalli”

Dorina Omotă- comemorare

N-a fost iubire Cum aș putea să îți mai dau iertarea,Când din minciună ți-ai facut un scut?Și-ncet, încet ai devenit teroareaPrin care spaima mea a tot crescut Știi?…Gândul meu se-ndreaptă către searaÎn care tu din suflet mi-ai plecatPentru că în sfârșit văzut-am fiaraCare de ani și ani m-a sfartecat Am încercat să uit dezamăgirea, Dar nuContinuă lectura „Dorina Omotă- comemorare”

Traian Dorz

Iată pe Mântuitorulbotezându-Se-n Iordance Dumnezeiască Tainăsăvârșește-acuma Ioan!… Acum vede el Treimea,Tatăl, Fiul, Duhul Sfântcel mai mare har ce-l poateun om să-aibă pe pământ… … Voi câți L-ați aflat pe Domnulproclamați-L gloriosspuneți lumii că iertareaeste numai în Hristos. Traian Dorz, din volumul „Album biblic colorat” …………………………… O, om!… Traian DorzO, om! … ce mari răspunderi aideContinuă lectura „Traian Dorz”

Ion Minulescu

Rânduri pentru Moş Crăciun Ion Minulescu Iartă-mă că te salut numai din uşă…Te-aş pofti şi-n casă,Dar mi-e teamăCă-mi aduci aceeaşi veşnică păpuşăŞi acelaşi vechi refren de panoramă!… Iartă-mă că-ţi spun ce cuget, Moş Crăciun…Dar eu – zău – nu văd de ce mai vii!…Ce folos că eşti bătrânŞi-ai suflet bun,Dacă-n tolbă n-ai decât minciuni pentruContinuă lectura „Ion Minulescu”

Teodor Dume

Iarna în care a murit tata tata a murit într-o noapte de joi spre vineri aerul greu amplifica teamasub cerul atât de rece și negruse prăvălea ca un bulgăre luminaadâncind disperarea undeva s-a produs o greșeală mama avea ochii sticlați șimirosea a pâine proaspătămă ținea strâns cât mai aproape de pieptsă mai fim împreună doarContinuă lectura „Teodor Dume”