Arhive etichetă:biblioteca revistei

Condamnare Uitasem sunetul ploii,răpăiala pașilorși gustul amar de cafea de pe buzele tale.Ora fuge grăbită.Numai poarta așteaptă deschisă.Fără iubireîncă mai există plecare. Între acceptare și condamnaremă găseam neștiută,căci tăiasem din mine și ultimul copac.Toamna revineși frunza doare…Timpul nu are sfârșit.Sfârșitul se naște din noi.Zorii se îneacă în ceașca fierbinte.Fără ploaie,setea nu se termină niciodată. IubireaContinuă lectura „Mihaela Vaida”

AZI DECEBAL ZÂMBEȘTE. Nu toată Dunărea e-a noastră!E a lui Dumnezeu! Se știe,Dar din minunea ei albastră,Ne-a dat și nouă o felie! N-aș spune că felia-i mică.E tocmai cât ne trebuiește!Lasă-i pe cârcotași să zică!Ce-i mult, adesea prisosește! Văd Dunărea ca pe o armatăDe grăniceri bătrâni și tineri,Care n-au ațipit vreodată,Nici noaptea dintre joi șiContinuă lectura „Constantin Mosor”

O lumânare aprinsă adună în tăcerea și lumina ei toate toate suferințele unei vieți(Teodor Dume) Fiecare bătaie de inimă e o poartă prin care trece viațaînspre o altă viață(Teodor Dume) Singuraratea e bună doar în zilele în care vrei să scapi de „prieteni”(Teodor Dume) Datorită lăcomiei sale devoratoare omul devine victima propriilor sale gesturi(Teodor Dume)Continuă lectura „Aforisme: Teodor Dume”

RAPSODIE DE TOAMNĂ Vine toamna, nu mai cântăgreierii prin fabuleS-au ascuns, îi înspăimântăce s-a scris pe tabule. Personajul din baladatoamnelor simfoniceA fost prins la promenadaIernii anacronice. I-au luat fracul și jobenul,i-au furat viorile…A tăcut ipochimenul,L-au ascuns ninsorile. I-au pătat și recuzitaCu muștarul frunzelor…Doar furnica mamacitaCaută un la minor Prin teribila ninsoare,de sub foaia c-un poem,scrisContinuă lectura „Georgeta Rada”

ŞI?!…de Georgeta Radu Când te vei trezi, mult prea gol de eaÎn sufletu-i surd şi pustiu,suspine-nghitind, de ar lăcrima,Aţi şti că e mult prea târziu… Va vrea să îţi spună ce mult te-a iubit,Dar tu n-o vei mai asculta.O viaţă-aşteptând, tare-ai mai obositŞi-o scoţi azi din inima ta. Ea nu va-nţelege ce greu a greşit,TăcândContinuă lectura „Georgeta Radu”

Ștefan cel Mare și Sfânt Dintre file de istorii, Ștefan cel Mare și SfântRăsare purtând victorii cu un veșnic legământ,Pentru țară și-a ei glie, stând pavăză la hotare,Să păstreze a ei mândrie, libertatea ce tresare. Domn iubit pe-acest pământ și pe Nistru și-n Carpați,A pus stavilă durerii și i-a apărat pe frați,Și-a pus pieptul caContinuă lectura „Ioan Avram”

Redactor: Viorel Poenaru Redactor șef: Camelia Boț

Inima mea e inima ta…Violetta Petre Inimă, nu-ți este greu să primești toamna în tine,să te răvășească norii și să-ți plouă pe iubire,să îți dilueze-n apă seva vieții din destineși să-ți tulbure tic-tacul cu-aritmii și cu-nvrăjbire? Te-amprentează cu tristețe, cu melancolii deșarteși te doare și în atrii se amestecă suspine,scâncetu-ți împarte-n cioburi un ventricol maiContinuă lectura „Violetta Petre”

Cât mai există -revizuită și adăugită azi, 30/09/2022 Cât mai există Frumusețe-n lumeȘi înflorirea nopților de-april’,Cât mai visăm, găsind prin vechi albume,Copil gingaș, cu zâmbet pueril, Cât nu uităm să ne cinstim Părinții,Bunicii, ce cu trudă ne-au crescut,Păstrându-i în icoane, ca pe sfințiiCe ne-au călăuzit sacrul trecut, Prietenii, cât știm să-i prețuim,Grele răscruci cu eiContinuă lectura „Marilena Răghinaru”

ALB ȘI NEGRU Toamna mea și iarna ta se-ntâlniră într-o seară,Se-auzeau în depărtare vagi acorduri de chitară,Fâlfâiau aripi de îngeri prin văzduhul violet,Toamna mea și iarna ta, împletite-n triolet. Miere și amar turnate în aceeași cupă spartă,Două drumuri se despart străbătând aceeași poartă,Iarna ta și toamna mea, cald și rece deopotrivă,Se iubesc si se urăsc,Continuă lectura „Flori Cristea”