Ionel Arădoaie

Paradox

S-a rupt spinarea unui hat,
Sub pașii indiferenței mele,
Din coastă-îi curge un izvor sărat
Ascuns sub pietre, potcoave și caiele.

Îl străjuiesc ciupercării otrăvitoare,
Acid e malul ce apele îl mușcă,
Miroase-a pucioasă și-a lacrime amare
Cu luciri de curcubeie, puse de Lună-n cușcă.

Când va fi ceasul să se împlinească,
Am să strâng, pe culme,ochi de lup
Și în Valea seacă-n tufele de iască,
Am să plantez cu viespii, niște stupi.

Mă voi topi sub soare, în cristale,
Purtat de vântul ce bate efemer,
Un fir de praf furtunii mondiale,
Fără odihnă nici pe pământ și nici în Cer.
15/04/2021

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Nicoleta Lupu

Suntem efemeri

Câtă mirare văd în ochii tăi,
de verdele trifoi cu petale simple,
că fericirea se măsoară-n clipe
trecând, nu se întoarce înapoi,

Şi vara care vine peste noi,
se pierde pe cărările-nfrunzite,
e timpul ce le lasă dezgolite
de flori şi verdele trifoi,

Când vei privi mirată către noi,
din primăveri de floare răsfățați,
cuprinşi de anotimpuri fără saț
cu nestatornic vânt, urmat de ploi,

În ochii tăi descumpăniți şi goi,
va fi o clipă sumbră, numai una,
e viața care se grăbeşte ca nebuna
lăsând în urmă, umbra între noi.

23.05.2022 Nicoleta Lupu

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Valentina Calistru

Florile iubirii

Cu primăvara merg înspre iubire,
Cu trena plină de petale,
În care ascund o dulce amintire,
Despre un anotimp, ce trece agale.
Și duc un coș imens cu taine,
Cu flori de liliac, salcâm și iasomie,
Admir cum schimbă primăvara haine,
Țesând cununi de flori cu gingășie.
Și plâng în urma-mi mii de lăcrămioare,
Tribut lăsând iubirilor parfumul,
Iar trandafirii își ridică bobocii înspre soare,
Cu vraja lor,mi-arată înspre iubire drumul.
Când soarele se duce la culcare,
Iar florile-și închid petalele pe rând,
Cu raze fine, luna-și face printre flori cărare ,
Și felinare de luceferi se aprind.
Și luna îmi trimite încetișor o rază,
Pe un lan cu maci, care adorm visând,
Ca să-mi arate cum un cer pictează,
Icoane ale iubirii pe pământ…

Valentina Calistru
19.05.2020

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Ștefan Sitaru

PRIVEȘTE-MĂ CU OCHII TĂI!

Privește-mă cu ochii tăi profunzi
Și ai să vezi cum dăruirea
Ți se așterne-n calea ta
Primăvăratică, iubirea….

Precum un cântec nesfârșit
Ce se înalță înspre cer
Tu, care crezi în nemurire
Iubirea caldă, blând mister

Când toate trec, se duc în zbor
Iubirea singură rămâne
E focul sacru ce-l purtăm
Din vremurile vechi, păgâne…

Deschide-mi poarta nemuririi
Spre un tărâm nemărginit
Privirea ta, reper să-mi fie
Spre viitorul ce ne-a fost ursit

Privește-mă cu ochii tăi profunzi
Ajută-mă să nu mă rătăcesc
Printre atâtea patimi și ispite
Eu, doar pe tine te iubesc

Stefan Sitaru din vol. IUBIREA ARE OCHII TĂI.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Lorica Mihailă

Litanie

 
Un suflet trist, un legământ,
o lacrimă ce astăzi doare,
ce poate fi acum mai sfânt
decât să mai miroși o floare?
   Un prieten drag, o mângâiere,
o vorbă ce-o aștepți în prag,
ce poate fi o-reînviere
a omului de mult pribeag.
   Un cânt de pasăre măiastră
în dimineața cu mult soare,
un crin ce mi-a-nflorit în glastră,
e tot ce-acum mai au valoare.
   Tu cine ești, eu cine sunt?
de ce mi-ai răsărit în cale?
aș vrea din nou să pot să uit
deși, mi-s nopțile prea goale.
   Privesc la cer, e-acum senin
și nu sunt semne de furtună,
o să accept al meu destin,
cine-ar putea să se opună?

    Lorica Mihăilă
     05 06 22
Pictură Stamate Vasilica

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Eugenia Calancea

Învățătorul

Autor : Eugenia Calancea

Învățătorul ce era ca un tată,
Multe lucruri ne învăța odată,
Iar noi cu învățătura ce am primit,
În viață avem drumul mântuit.

Învățături bune ne-a dat,
Pe cel rău din toate l-a salvat
Și totul a-mpărțit la fiecare,
Pentru o viață bună sub soare.

Unii astăzi îl urmează
Alții au altă cale deasă,
Dar cuvântul lui rostit
Ferice de cel ce l-a primit.

El ne-a învățat corect vorbirea,
Prin iubire și strădanie.
Așa nimeni nu se teme
De-ntâlnirile supreme.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Georgeta Radu

RĂSPÂNTIA
Georgeta Radu

La răspântia uitată şi de lume, şi de timp,
mă duc să mă spăl de rele, în fiece anotimp.
Iau o candelă cu mir, să alung duhuri vrăjmaşe,
din tămâie-mi fac brăţări, din IUBIRE, îmi fac faşe.

Lumânări din ceară pură, aprinse la ÎNVIERE,
busuioc udat cu lacrimi dăruite de durere
și crenguţe ce presară bucuria somnului,
cu parfumul mângâierii Mâinii Maicii Domnului.

Un buchet de angelici, să-mi aducă Ceru-aproape,
să-mi descânte Cupidon, când se-ngreunează pleoape.
Am duhovnic taina nopţii care-mi spovedeşte gândul
și-mi alungă spaima morţii ce m-a curtat ani de-a rândul…

Steaua Nordului mi-arată drumul spre inima ta,
care bate-n miez de noapte, în ritm de „nu-mă-uita!”
Vino-acum la Liturghia din răspântia uitată
și-o să vrei să vii întruna…înc-o dată şi-nc-o dată!…

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Cornelia Gheorghe

Gânduri cu ploaie

Din fiecare strop de ploaie
Am făurit o poezie
Și-am așternut pe ochi un gând
Să privesc în urmă doar zâmbind.

Să uit ce amintiri m-au plouat,
Cât am plâns atunci când ai plecat,
Din lacrimi împleteam de ce-uri,
La întrebări n-aveam răspunsuri.

Sub umbrela vechilor gânduri
Sunt EU…citesc doar printre rânduri.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Anca Man

Copilărie… puf de păpădie

Azi am colindat cu gândul
Prin a mea copilarie,
Pe care a dus-o vântul
Ca pe-un puf de păpădie.

Îmi era atât de dor
De copilul de-altădată
Și-n suflet am pășit ușor…
Acolo o am păstrată

Ca pe cel mai tainic dar!
De nostalgii sufletu-mi umple
În prima zi din cireșar,
Deși am zăpezi la tâmple.

Dar azi sunt fetița mamii,
Desculță-n roua dimineții
Pe care au purtat-o anii,
În zborul lor pe-aripa vieții.

Mă-ntoarce gândul călător
Prin a mea copilărie,
Pe care-a dus-o vântu’n zbor,
Ca pe un puf de păpădie!

1.06.2021


Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Carmen Pinte

Vis Dumnezeiesc

Mă plimb cu dragostea de mână,
Iubirii vreau să-i dau răgaz,
Să-mi potolească din furtună
Un strop ce-mi lacrimă pe-obraz,

Iar bezna ce se risipește,
Peste un câmp cu flori de maci,
Cu năluciri îmi dojenește
Răspunsurile, fiindcă taci.

Culoarea irișilor prinsă
De vânt ce-adulmecă poteci,
Cu aripi de lumină stinsă,
Se-neacă pe buzele reci.

E liniște și mi-ești departe,
Iar gândurile se topesc
Pe ulițe întortocheate,
Mă pierd în vis Dumnezeiesc.

O lume întreagă ne desparte,
Clepsidra timpului stă-n loc,
Pe chipuri zâmbetele sparte,
Le vom lipi c-un cer de foc.

iunie 2022, Vulcan
Carmen Pinte

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

%d blogeri au apreciat: