Zbor spre înălțimi

Mențiune:
FEL DE CONTRAST…
~Florian Dan~

Frunză galbenă de verde,
Te DOBOARĂ vântu-n tină
Și-n IUBIRI ADÂNCI-anină,    
STINS, dorul să te dezmierde;

Frunză galbenă de verde,
Când visări încet te ning
Și-n MINCIUNI te tot împing,
Nu le crede! Te vei pierde! –

SUFERINȚI viața ÎNDREAPTĂ
Către tine-un cerc de valuri;
Și-ți dă BUCURII, AMARURI,
Jude strâmb de lege dreaptă!…

Frunză galbenă de verde,
Dă LUMINĂ toamnei noastre
Căci ne naștem din contraste,
Și-n contraste ne vom pierde!…

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Locul întâi:
Dor împlinit
  – Mira Minu –

Începe TOAMNA ca un dor, loc neavând în suflet,
Și se revarsă-n larg de GÂND când PLOUĂ a descântec.
Trezește râul ADORMIT, umplut cu lacrimi calde,
Nu de tristeți, de fericiri …topite în balade.

Iubiri se-AMESTECĂ în stropi de limpede lumină,
Singurătatea are-un rost, când n-are nicio vină …
Când toate vorbele s-au strâns în tomuri de mătase,
În solitudini arde sens și cresc esențe-n oase!

De când AȘTEPT pe CINEVA pe o cărare albă,
Visele mele, păsări mari, au aurit o salbă!
Le poartă dragostea la gât, dar n-au uitat să zboare,
PRIVIREA mi le-nalță-n zări de flori nemuritoare.

Se-oprește timpul ca strunit de-o MÂNĂ știutoare
Și tot ce-a fost cândva URÂT în alt decor transpare.
Tot dorul ce m-a frământat ca pe-un aluat, ei, bine,
N-a fost degeaba, suflet drag, mi te-a adus pe tine!

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Locul doi:
PORTRET
  ~Georgeta Rada~

Mi-e dor de TOAMNA din grădină,
Când vântul flașnetar cânta
Pe armonii de violină
Povestea mea, povestea ta…

Te mai AȘTEPT pe banca veche,
PRIVIREA-mi caută în zadar,
Căci toamna noastră nepereche
E în album, într- un sertar.

Doar eu mai sunt în parc și PLOUĂ,
Dar CINEVA din GÂND, artist,
Mi-a împărțit lumina-n două,
El, ambulantul portretist.

În MÂNA lui lumina doare…
AMESTECĂ și umbra ta,
Pe cea din ultima scrisoare
Ce-a ADORMIT pe-o pernă a mea.

Ciudat portret, e în cărbune
Și a ieșit URÂT de tot!…
L-a și semnat cu niște rune…
A le-nțelege nu mai pot.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Mențiune:

În genunchi în fața mării
      ~Doina Botusan~

În genunchi în fața mării, îi amanetez UITĂRII, dorul și MELANCOLIA,
Pe ape îmi fac cărare, și înot în DEPĂRTARE, să întâlnesc veșnicia.
Evadez dintre PĂMÂNTURI, tina o extrag din gânduri, și zbor lin către lumină,
Mă-ntâmpină PĂTRUNZĂTOARE, ultima rază de soare, proiectându-mi pe retină…
Fantastica LICĂRIRE, pictată-n cer de asfințire, cu un penel muiat în curcubeu,
Inundată de culori, simt că-n mine uneori, TRĂIEȘTE însuși Dumnezeu.
Inmărmurită de spectacol, contemplu ca pe-un miracol, marea unită cu cerul,
Cum să SCHIMBI acest tablou?, să nu vrei să-l vezi din nou, sa îi vesnicesti misterul.
A ÎNDRĂZNI în poezie, să-l descriu e blasfemie, temă mi-e să nu-l mânjesc,
Mai bine îl țin sub pleoape, mereu să îl am aproape, după fericire când tânjesc.

Lutul în ape mi-l arunc, să devin iarăși un prunc, contopit cu infinitul,
Îmi sădesc visele-n noapte, ca să le culeg RĂSCOAPTE, când apare  răsăritul,
Așteptând ca să răsară din nou stelele spre seară, îi cedez ziua visării,
Valuri să mă primească, apusul să mă gasească, în genunchi în fața mării.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț