Zbor spre înălțimi

Spuneți drept, vă rușinați?
(31 august, Ziua Limbii Române)
Autor: Andreea Văduva

Voi care amestecați,
Graiul sfânt, cu „străinisme” ,
Spuneți drept, vă rușinați,
C-ați crescut cândva pe prispe?

Vă jenați fiindcă-ați băut,
Apă din curtea bunicii?
C-ați mâncat din vas de lut,
Româneștile delicii?

Mămăliga cu smântână,
A făcut oameni din țânci,
Azi vă vine „peste mână”,
„Cum poți oare să mănânci?”

Vă hrăniți doar cu fast-food,
Hulind ciorba de legume,
Mă ia greața când v-aud,
„Urzici, lobodă? Pe bune?

Varza parcă nu e varză,
De nu e și de Bruxelles,
Țăranul neaoș oftează,
Că nu vreți și de la el.

Iar pilaful de-altă dată,
E risotto, pe ulițe,
Vă credeți la Roma, tată?
Reveniți-vă din fițe!

Toată lumea are job,
Ce-i ăla serviciu, frate?
Tragi la fel, precum un rob,
Doar că sună mai… aparte.

Nu vă mai mirați, firește,
În glas strămoșesc de dac,
Nu grăiți: Doamne-Ferește,
Ci: My God, Wow, What a f.. ck,

Nu mai spunem „Te iubesc!” ,
Peste tot auzi „I love you!”,
Cei mai mulți români citesc,
Cărți străine în fotoliu.

Parcă noi nu am avea,
Genii ai literaturii,
Aș mai zice eu ceva,
Da’-mi țin vorba-n colțul gurii.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

DRUM ÎNAPOI

de Marian Florentin Ursu

• Cât de plină şi totuşi ce goală odaie!
  Tăceri şi ecouri străbat prin pereţi
  Când mai trece-o pereche grăbită prin ploaie,
  Prin oglindă mai trec încă două tristeţi

Între noi şi trecut e o punte de sticlă,
Nişte umbre tăcute de mână se ţin,
Când te caut strigând prin oraşul de ţiglă
Eu ţi-aş spune adio, dar încă rămân,

Unde pot să mă duc? Cad din mine ruine,
Să mai stau sau să plec, nu mai ştiu cine sunt !
Peste tine cad răni, peste mine cortine
Şi în urmă rămâne o brazdă de lut

Înainte n-am drum, înapoi nu am unde,
Să mă duc pe păduri , nu mai sunt nici copaci,
Peste noi s-a surpat o cărare din munte
Şi prin sânge îmi curge câmpia de maci

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Lacrimi prelinse peste vise
Cornelia Gheorghe

Pe-un colț de stea stă visul meu
Agățat de un nor ce învață
Să lumineze cerul greu
Cu-ntrega lui ființă.

Din patru zări să se aprindă
Dorința unui gând luminos,
Aripi calde să se-ntindă
Peste visul meu frumos.

Visul tinereții ce-a atins
Ochiul dorinței și stelele,
Când Carul Mare și-a întins
Peste iubirea noastră brațele.

Cuprins-a cu-n sărut fruntea
Încununată de vise,
Pierzând dorul și amintirea
În hora lacrimilor prelinse….
Pe obraji și suflet….
Peste vise….

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Limba română
~ Gia Munteanu~

Cine ar putea să spună
Pe oriunde ar umbla
Dacă-n lume s-o afla
Alta ca limba română?

Noi de-aici avem în mână
Graiul sfânt ce este scut
Celor care s-au născut
Gângurind limba română.

Ni-este vorba la-ndemână,
E lăsată din strămoși
De la daci mărinimoși
Ce-au iubit limba română.

Tuturor maică și zână
Cu năduf glia-a cântat,
A plâns și s-a frământat
Săracă limba română.

Patria i-a fost stăpână
Și-a slujit-o ne-ncetat
Cu patos nepregetat,
Mândră e limba română.

A doinit și din țărână
Trecând peste munți și văi,
A sunat din zurgălăi
Dorita limba română.

Poate seca o fântână,
Lacrimile-i pot pleca,
De dor o pot sfârteca,
Dar nu limba cea română.

Și chiar dacă e bătrână
Sufletu-i tânăr rămas,
Doar cu ea stai la taifas,
Zeița limba română!

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Poetul

Poetul cu-a sale versuri
Reușește să ne-ncânte,
Să ne poarte-n universuri
Nemurirea din cuvinte.

Cu penelul pe hârtie
Slovele încep să curgă,
Purtate de fantezie
În etern să se răsfrângă.

Dacă nu ar fi poetul
Să descrie-n poezie,
Stelele și infinitul,
Cântecul de ciocârlie !

Sentimente și tandrețe,
Tainice iubiri în noapte,
Suferință și tristețe,
Cine le-ar scrie pe toate?

Ne cântă-n versuri poeții
Frumusețea din cuvinte,
Ei ne dau culoare vieții
Și îndemn spre înainte.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Iubire letală

Profiriţa şi Trăznilă
Se iubeau ca doi copii.
Între ei boierul Nilă
Cu-ale sale bogăţii

Fără pic de omenie
Le vorbi cu vrăjmăşie:
— Voi să ştiţi că-n colonie
Şi la mine pe moşie,

Tot eu legile le fac!
Aşa, că, tu, Profiriţă,
Chiar de-ar fi să nu îţi plac,
Să vii blândă pisicuţă

Spălată şi-mparfumată
Pe-nserate la conac,
Că, îmi pari de ciocolată,
Şi te voiesc în iatac!

— Nu se poate tată, Nilă,
Se opuse cât putu
Tânărul ţigan Trăznilă.
Eu, sunt fii-tu, ştii şi tu!

Nu poţi tată nora ta,
Chiar de nu o recunoşti,
Să o violezi mata!
Nu ne lua pe toţi de proşti!

— Eşti pe dracu să te ia!
Zise el cu duşmănie.
Tu eşti sclav pe-a mea raia
Şi ţigan din ţigănie!

— Tată dragă, te-ai tâmpit!
Eu sunt al Veti copil…
Ai uitat ca-i cotropit
Cu al tău trup cam imbecil

Nopţile, iubind pe mama?
— Măi, ţigane, tu ia seama!
Vrei să-l pun pe Caramel
Să te facă mieluşel?

Să îţi dea bătai la tălpi
Ca să crezi că mergi pe şerpi?
Sau să-ţi facă curul ciur
Ca să ştii că sunt chiabur?

Şi fecioru-su, ţigan,
Se purtă ca un zlătar
Când şi Caramel, gligan,
Îl bătu suplimentar.

N-avu cum să se opună.
Limba îşi zdrobi în gură
De durere şi minciună…
Mintea îi ardea de ură…

Când scăpă de Caramel
Sângele-i curgea şiroaie,
De-ai fi zis că e-un viţel
Care ar vrea să se despoaie

Şi de tatăl său satrap,
Şi de pielea de harap.
Chiar şi aşa, aproape mort,
Merse înlăcrimat în cort

Şi de-acolo luă un şiş
Şi fugi într-un desiş
Să-l aştepte pe-al său tată
Şi pe-a sa iubită, luată…

Şi, într-un îndemn de ură,
Ca un sclav de pe moşie,
Ca ţigan din colonie,
Imediat ce-i văzură

Cum se ţin râzând de mână,
Îşi înfipse în piept cuţitul
Şi căzu: plosc! în ţărână.
Peste el tot asfinţitul…

Profiriţa văzând scena
Îşi îmbrăţişă iubitul,
Şi-n cuţit îşi tăie vena
Şi, îşi aşteptă sfârşitul…

Nilă zbieră ca o fiară
Observând pe ’cei copii,
Cum de drag ei se pişară
Pe-ale sale bogăţii…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Întinde, omule, o mână!

Întinde, omule, o mână
Și fă din dar al tău sfânt rai,
Căci pentru suflet, fapta bună
Portiță e spre ceresc trai.

Nu fi nebăgător de seamă
Cu cel sărac și bolnăvior,
Privește-l smerit, fără teamă,
E ca și tine, un muritor.

Azi ești pe treapta cea de sus
Fără s-ai griji și trebuințe,
Ușor, mândria te-a răpus
Nu vezi în juru-ți, nevoințe.

Când afli omul în necaz
Ajută-l cu ce poți, creștine,
Usucă-i lacrima pe-obraz
Și-alungă-i răul, cu-al tău bine.

Întinde, omule, o mână
Celui căzut în suferință,
Căci Dumnezeu faptele-adună
La judecata, în credință.

Astăzi te bucuri, mâine însă
Poți luneca stingher pe scară,
Când nu-i acolo o mână-ntinsă
Și clipele îți par povară

Și-atunci, ți-oi aminti cu lacrimi
De cel sărman și ocolit,
C-aveai putere să stingi patimi
Dar bani în câini ai azvârlit,
Să salvezi vieți, nu te-ai gândit!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Drumul trubadurului
Mariana Kiss

Ne-am întâlnit pe cărări părăsite,
Doi trubaduri cu tâmple cărunte.
Între stele ne-am ascuns poemele,
În buzunare adânci, lacrimile.

Ne-am așezat pe a timpului treaptă
Și-am depănat amintiri pe-o șoaptă.
Erai tu, eram eu într-o altă poveste.
Două suflete pe a dorului creste.

Ningea cu flori de cais și trandafiri
Peste ale trubadurilor iubiri.
Condorii se roteau în asfințituri
Ducând pe aripi, noi începuturi.

Codrul doinea pe margini de râuri,
Noaptea-și punea diamantine brâuri.
Zefirii cu mângâierile lor calde,
Ne-au întins amăgitoare nade.

Plesniturile zorilor ne-au trezit
Din visul verii încă amorțit.
Am pornit fiecare pe drumul lui,
Drumul nesfârșit al trubadurului.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț