Zbor spre înălțimi

MĂ-NCHIN LA VOI, BUNICII MEI!..

Cobor, prin ani, la voi, acum,
O, bunii mei cei buni și dulci.
Alerg, în gând, pe-același drum,
Spre casa voastră de atunci.

Pe prispa-albastră de la drum,
O prispă pentru mulți nepoți,
Gust din dulceața de parfum,
Ce-o răspândesc salcâmii toți.

Deschid portița, tulburat,
Pătrund în curtea cea de vis,
Pășind spre nucul cel rotat-
Un colțișor de paradis.

Grădina cea de țigăncușe
M-așteaptă plină de culoare,
Iar umbrele par jucăușe,
Dansând cu razele de soare.

În prag, bunicii mei cuminți,
Cu zâmbet cald și ochii umezi,
M-așteaptă, ‘n cârje sprijiniți,
Și par să fie-atât de șubrezi.

Truditele lor mâini sărut
Cu pietate și respect,
Le mângâi creștetul cărunt
Și mi-i adun cu drag la piept…

V-ați dus, cuminți, pe alt tărâm,
Lăsând loc dulcii amintiri.
În suflet port mereu, la drum,
Blândețea voastră din priviri.

Copilul de odinioară,
Ce mai trăiește azi în mine,
Îmi zice, vai, a câta oară:
„Mă rog pentru bunei de bine!..”

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Bizanțul poeziei

Hei,farisei, nu-mi numărați arginții
Mi-ați răstignit cuvintele pe cruci
Stau trist și gol ascuns în dosul minții…
Fără cuvinte, unde să te duci?

Golgota asta nu-i decât o groapă
În care mor poemele nescrise
Am fost doar truditorul care sapă
In căutarea viselor promise

Dar am să tac curând. Nu aveți teamă
Și-mi voi culca speranțele în șanț.

Iubito, uite noaptea se destramă
și mai am mult de mers până-n Bizanț.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

DE GALĂ

Poeților le stă mai bine în postum.
Atunci îşi pun costumul lor de gală
Pus la păstrare într-un an mai bun
Pentru momentul lor sublim de fală.

Poeților le stă mai bine printre fluturii albaştri
Că au zburat cu ei prin zări o mie,
Cu ei şi-au ars şi aripi prin doruri de sihaştri
Dar le-au lipit la loc cu lut de poezie.

Poeților le stă mai bine printre stele.
De câte ori au mers cu Carul Mare!
Sau pe o coamă de cometă străbătând Căi Lactee
Doar să desfacă-un vis sau o himeră în silabe.

Dar cel mai bine le stă poeților între îngeri
Pe frunți cu foi de laur şi nimb de auroră boreală
Sporovăind cu Dumnezeu şi nişte greieri
Şi deşirând sintagme din costumul lor de gală.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cine sunt eu?

Mă caut printre clipele trecute,
Le-am prins de pomul vieții efemere.
Privindu-le cum stau așa, tăcute,
Mă-ntreb, câte din ele-au fost himere?

Cu trunchiul bine prins de rădăcini
Și îmbrăcat în coaja de sub ger,
Chiar dacă-n jur mai cresc și mărăcini,
Tot verde se înalță către cer.

Și-ncă rodește, fructele-s gustoase,
Din ce în ce mai dulci și aromate,
Dar, printre ramurile lui umbroase,
Se-adăpostec și fructe perimate.

De-aceea, omul, pomul, au nevoie
De multă îngrijire, „hrană” bună,
Să se dezvolte și să crească-n voie,
Având la bază glia lor străbună.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

TRĂIEȘTE-ȚI CLIPA!

Trăiește-ți doamnă, clipa străvezie
Cât nu se-nchide cartea și cât ești
Citită-ntr-un volum de poezie,
Sau nu mai vrei nici tu să te citești?!

Trăiește doamnă, bucuria clipei
Cât la lumina lămpii mai citesc
Și se dedau nesațiului risipei
Aceia care clipa-și risipesc!

Trăiește-ți clipa străvezie, doamnă!
Ți-o spune un bătrân solomonar,
Nu-mi cere să-ți scriu eu, n-ai ști ce-nseamnă
Să-mi fii un timp din vechiul calendar.

Eu nu știu decât semne vechi din zodii
Și-aud cum bate toaca sus în cer,
Tu vrei poemele din flori de rodii,
Eu sunt solomonar și zodier

Și nu știu scrie versuri cu egrete
Din țările în care tu n-ai fost,
Nici lungi poeme cu târzii regrete
Din steaua mea ca dintr-un avanpost.

Dar știu că timpul, un bătrân maur,
Povestea Desdemonei o repetă.
Trăiește-ți clipa, doamnă, te conjur,
Că te-am citit pe cer într-o cometă!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

8)Calibrarea cerebelului: metronomul mișcărilor uitate
Ionuț Pande

merg pe o buză semantică
ataxic dismetric

un tic-tac își subțiază glasul
ca un sânge fiert în hormoni

stai încă un pas și cazi
în puful subteran al nerostirii

unde gânduri uitate
mușcă cu lăcomie
din zidul neuronilor
dezafectați

tremură secunda între degete

o purkinje durdulie ține pe brațe
o realitate de erori gingașe

sunt singurul adevăr
din aceasta gură șuierătoare

frate de cuarț
spune-i acestui vermis
să-și mai slăbească strânsoarea
îmi pârâie oasele de crivăț

și-mi curg octeții din cuvânt

(INTROSPECȚIE)

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nopți

Ce demoni reci sperând la răzbunare
mi-au azvârlit în valuri nemurirea
și așteptând cuvintelor pieirea
se zbat când las tăcerile să zboare

Eu lupt și zi și noapte cu furtuna
și pun în toate rost și rădăcină
genunchii mei duc ruga în ruină
icoana osândeste-n taină luna

O clipă o să frângă rătăcirea
cuvintele vor ști că-mi poartă vina
din ochi le-am dăruit deja lumina
iar toaca o să-și bată amintirea.

când demonii își vor gasi uitarea.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Autoexousia
Mira Minu

Fă ce vrei,
m-a îndemnat imaginea
din oglindă,
atâta timp cât nu lipsești
de la priveghiul
clipelor prăbușite
dintr-un paradis prea personal.

Oare unde eram
când se revărsau ape vii
în dimineți îndeajuns de târzii,
încât ochii să mă împingă
spre câmpia din Sine?
Pot fi orice, oricine,
imaginea crede
că mă cunoaște mai bine.

Mai spre amiază
am suspinat,
ca după un sărut de icoană
sau ca mângâiată de-un vânticel
îmbărbătat cu smirnă.
Tâmpla mi s-a zbătut
deodată, precum o mireasă
furată de-o splendoare,
cândva doar pustiu,
după cum bine știu
marele gust de speranță
sau cum miroase ploaia
repezită-n odaia
cu amintiri din altă viață.

Preotesele cu ochi violet
își deschid mantiile…
Pot citi pe trupul lor
poveștile Universului,
scrise de zei
cu meandre
de amfore grecești,
modulate
din toate
iubirile pământești.

Autoexousia (în greacă: αὐτεξουσία) este un termen din greaca veche care înseamnă „liber-arbitru”, „autodeterminare” sau „putere asupra propriei persoane” (compus din autos – „sine” și exousia – „autoritate/putere”)

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Obsesie de acaju

Am atins străfundurile mele
pentru a mă ghemui
la colțul de paiață
ce-mi surâdea șăgalnic…

Știam că e o altă umbră
ce-mi acoperea privirea,
știam că ori mă prinde,
ori mă lasă
–din două una,
dar nu ambele…

O fixam într-una
cu o obsesie de acaju
și nu o lăsam
să mă pătrundă,
chiar și atunci
când la picioarele mele
înșira pietre cu ochi de foc.

Ea nu știa că-n mine
locuia focul,
iar eu trăiam scânteile ei
ca pe ultima mea respirație…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

SISIF

Se spune
că ar fi existat cândva,
omul
pentru care magnolia înflorea,
în fața casei, fără mânie,
sfâșiat de îndoială, 
castanul bătea cu pumnul în masă
și florile de salcâm respirau,
fără noduri de emoție,
aerul înfloririi.

Nimeni nu știa de unde vine,
nici dacă există cu adevărat,
omul care ținea în spate stânca,
pe care înfloreau deodată,
toate acestea,
ca un fulger
nefiresc de aproape…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț