Munteanu Gina Nicoleta

Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii?
Autor Gia Munteanu
30.11.2021

Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce ne-au crescut și dăruit o viață-mbelsugată
Când noi înfometați de bani, hapsânii
Îi răsplătim doar cu o amintire renegată?

Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce s-au luptat din veacuri cu zmei asupritori,
Când fără adevăr, dreptate devenit-am spânii
Și lașității, minciunilor, trădării purtători?

Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce au trăit cu demnitate și patriotism,
Când între noi ne inșfăcăm precum păgânii
Hrăniți cu dezbinare, răutate și-egoism?

Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce îi uităm ades și voluntar în colțurile minții
Când îi lipsim voit de mângâierea mâinii
Știind că pentru noi se roagă la toți sfinții?

Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce s-au jertfit pentru al nostru viitor pacific
Când separați în tabere suntem acum românii
Și diferențiati am fost numiți cu titlu onorific?

Bătrânii sunt esența vieții, tezaur și folclor,
Să îi cinstim și apărăm cum se cuvine,
Să ne-amintim c-au făcut față vremurilor
Stârpind uzurpatori și încercările șovine!

Redactor șef: Camelia Boț

Camelia Lungu

HALVITA-

De la piață bunicuța
A venit la nepoței,
Să le aducă halvița
Să se bucure și ei.
De aroma-mbietoare,
De gustul desăvârșit
Să numere câte-alune
Au mancat și-au înghițit

Dar năstrușnici cum sunt ei
Și-au întins de zor halvița
Pe năsuc, pe obrăjei,
Și-acuma îi linge mâța!
Buna-i vede și îi ceartă:
-Bine măi, dragi nepoței
Ce-ați făcut voi cu halvița?
Parc-ați fi doi șoricei!

Doar stafide și alune
Ați mâncat ; pe fața voastră
Sunt dâre și brazde trase
De halviță colorată!
Pe pereți și pe dulapuri
Sunt întinse mii și mii
De „ațe” și-n frunte iată,
Zbenghiul vostru e…roziu.

-Ce să facem bunicuța,
Noi n-am vrut, dar s-a lipit!
Dulce însă e gurița,
Vrei să îți dăm un pupic?
Buna, uită supărarea
prefacută
Și-i iartă că fiecare
Dintre noi ne-am pus un boț
De halviță colo-n frunte,
Și haioși eram cu toți!

Redactor șef: Camelia Boț

Ștefan Sitaru

TU EȘTI….

Tu ești altarul la care
Mă închin,
Tu ești pocalul din care
Eu beau,
Tu ești prea-plinul,
O cupă de vin
Tu ești femeia pe care
O vreau…

Tu ești izvorul
Pe care-l doresc
Tu ești menirea
Și carul de foc
Tu ești ființa pe care
O iubesc
Tu ești minunea,
Ce-mi poartă noroc…

Tu ești adierea,
Mirifică boare,
Ești sufletul pe care,
Mereu îl voi iubi
Tu ești însăși viața
Cu a ei dulce chemare,
Tu ești azi totul
Și totul vei fi….

Stefan Sitaru Din volumul SUFLET SENSIBIL.

Redactor șef: Camelia Boț

Claudia M. Vlase

Sunt doar o umbră fără nume
Ce s-a pierdut pe reci cărări de parc,
Sunt doar un trist refren al inimii,
Al unui cântec cu renume
L-am murmurat și l-am dansat,

la nesfârșit, la mine-n suflet,
Sunt doar bătaia unui pendul uzat,
Secunda din clepsidra timpului
Tic-tac…


( Claudia M. )

Sfârșit de toamnă ~Claudia M. Vlase~

E ultima zi de toamnă
E mare sărbătoare-n cer,
Afară totu-i pictat în galben
Și pare-un anotimp stingher.
O liniște sumbră m-apasă
Mi-e dor de trecutele veri.
E tristă cărarea spre tine
Și tristă-s și eu, ce să fac…
Iubirea n-ajunge la tine,
(E carantinata de stat)
Și plâng și oftez…ce păcat.
Trimite-un surâs către mine
Să știu că ești bine măcar,
Și de al meu dor n-ai uitat.
Sunt tristă și gândul îmi zboară
Pe aripi de suflet curat.
Merg în derivă prin viață
Trăiesc zile grele acum,
Da-n inimă port… amintiri și speranță.
Se pregătește iarna să vină
Cu fulgi delicati și-nghetati
Vreau să te simt mai aproape
Căldură să-mi dai și lumină
Și griji și tristețe s-alungi!
Te-aștept pe o bancă în gară
În stația iubirii s-ajungi.

Se pregătește iarna să vină
Tu, când în brațe mă strângi?

( Claudia M. -Sfârșit de toamnă)
30 nov.

Redactor șef: Camelia Boț

Mugurel Pușcaș

MANDATUL MEU

Mandatul meu a expirat, prieteni !…
Vremelnic, am trecut să vă salut,
Voi răsfoi a nemuririi carte
În negură de vis şi timp cernut.

Mandatul meu a expirat, prieteni !…
Mi-aţi dat un vot pe pană şi cuvânt,
Am încercat în profunzimea slovei,
Să fiu şi zbor şi piatră de mormânt.

Pluti-vor corbi să-mi ciugulească viaţa,
Mă vor ” remodela ” proşti şi mişei,
Vor întina ce nu-i de întinare,
Ei, ipocriţii, veşnicii lachei.

N-am fost nici bun, nici rău… Fost-am doar aspru
Cu cei mişei , cu hoţii fără ” hat „,
Ce pentru-arginţi, averi, onoruri false,
Au scos virtutea, Ţara la mezat.

La orizont, abrași, cu albe coame,
M-aşteaptă inorogi în prag de zi,
Să galopăm învălurind lumină
Din miazănoapte înspre miazăzi.

Meleag dumnezeiesc va fi popasul,
Mă-ntorc în veşnicie auster,
Femeia mea, drumeţ în constelaţii,
Mă va-nsoţi pe magic plai, în cer.

Mandatul meu a expirat, prieteni !…
Amorul cald, peren, strict pământean,
E-o amintire dintr-un burg, departe,
Îngemănare… Sacru şi profan.

Sufletul meu, pragmatic rug de stele,
Vă va conduce drumul spre zenit
Când veţi sosi-ntr-o vizită târzie
Spre a rămâne-acolo-n infinit.

Mandatul meu ?… N-a expirat, prieteni !
Este poem, cuvântului festin,
În elegiace şi prodige toamne,
Reconfirmat de vers şi har divin.

Mandatul meu se va sfârşi, prieteni !
Cu aripi largi un înger rătăcit,
Va cerne bobul ultim prin clepsidră,
Domniţe dulci or lăcrima… Ferit…

Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor Români. Filiala MUREȘ,
Uniunea Scriitorilor de Limbă Română )

Redactor șef: Camelia Boț

Violetta Petre

De ce nu a venit Moş Nicolae la mine…
Violetta Petre

Am fost copil? Eu nu-mi aduc aminte
N-aveam ghetuţe pentru Moşul Nic
Şi eram dintre toţi cea mai cuminte,
Dar, Moşul, mie, nu mi-a dat nimic.

Nici nu l-am aşteptat vreodată-n seară,
Nici dimineaţa nu l-am aşteptat.
Ştiam că pe la noi n-o să apară,
Sătul de-al mamei permanent oftat.

Doar se oprea la uşa încuiată,
Dar nicio bucurie n-auzea.
Doar lacrima măicuţei blestemată
Pe pragul ros de carii tremura.

”Aici nu sunt copii, plec mai departe,
Că de-ar fi fost, aş fi ştiut precis”.
Aşa gândea Moş Nicolae-n noapte
Eu l-am văzut pe Moşul, doar în vis.

Venea cu haine şi cu ciocolată
(Din vis nu aş fi vrut să mă trezesc)
Fiind copil, eu, gustul, niciodată
Nu l-am simţit şi poate că greşesc,

Acum, când mai ascund câte-o bomboană
Şi ca o hoaţă mă desfăt cu ea.
Dar am rămas de-atunci cu-această toană,
Doar mamei, de-aş avea-o,-acum, i-aş da.

Nici azi n-aştept, să-mi vină pe la poartă-
E linişte în casă ca şi-atunci.
Copilul trist din mine mai aşteaptă…
-Moş Nicolae-n mine să arunci

Cu anii ce s-au dus pe negândite,
Aşa, ca o părere au plecat.
La uşă sunt ghetuţe lustruite,
Pe care necopilul le-a lăsat…
5.12.2019

Redactor șef: Camelia Boț

Flori Gomboș

DE LA ÎNCEPUT, E SFÂRȘITUL


Nașterea
înseamnă să și mori,
altfel
viața te-ar prăfui…
nașterea
înseamnă de la început
condamnare la moarte…
de-aș putea fi un cameleon,
să nu mă recunoască
nici demonii,
trădători și hulpavi…
timpul
parcă arde-n foc,
golindu-mi
până și creierul
de gânduri…
de la început, e sfârșitul…
Flori Gomboș

Redactor șef: Camelia Boț

Doina Bădilă

  • DE SE MAI POATE

Se dezgolește cerul a mirare…
Pe el, doar zorii calzi rămân!
Noiembrie , se pierde- n zare
Ce pot ca sa-ți mai spun!?

Iubeste-ma mereu…iubeste-ma,
Iubeste-ma cu fiecare pas
Sau de ti-e greu , acuma , uita-mă
Intr-un NOIEMBRIE de bun rămas !

Iubirea, nu se cere niciodată,
E iguana, fără strigate în noapte
Se plimbă, lăsându-ți dor în poartă,
Iubeste-ma, …DE SE MAI POATE !

Întoarce vantul corabiile-n larg,
Cohorte de lumini cu straluciri de rai ,
Coboara azi la tine-n prag
Sa-ți amintească doar…RAPIREA DIN SERAI !

( doina badila 21.11.2021)

Redactor șef: Camelia Boț

Lhana Roma-Nova

RUGĂCIUNEA IEDEREI
Autor: Lhana Roma-Nova

Doamne, de atâta ger cât lăsat-ai să pătrundă
printre strune de chitare ce-s vopsite-n nuanțe gri,
plânge vultur pasager pe o creangă din secundă
imn pierdut printre hotare dintre două verbe „a fi”!…

Țara mea-și dorește în poartă doar eclipsa geto-dacă,
vechi străjer la curtea lunii… să nu plece a sa coroană
peste înc-o tristă hartă, căci lumina-i roz-opacă
s-a încredințat furtunii – înger fals, o fanfaroană!…

Fă din dor și neputință, din sărut de mamă, tată,
din siberii de durere românească și română,
doar o singură velință, nu povară în grai sculptată…
fă din Prut un rai, vechi ere… fă o nouă săptămână!

Plânsul pietrelor zvârlite în cea grotă a neputinței
s-a prelins precum cocorii printre zări-mărgăritare
și-a sculptat în stalactite cruci-pecete a’ sentinței
care-a spintecat istorii de speranță, rugi, iertare!…

Doamne, de atâta iarnă cât lăsat-ai să ne-nghețe
visele pictate-n rouă, făr’ de Prut, sârmă ghimpată,
ne fă nori care să cearnă adevăr din mogâldețe…
ne fă stele care plouă peste noua veche hartă!

Ne fă inimi tricolore într-un singur piept român,
ne fă lacrimi incolore – diamant făr’ de stăpân;
ne fă iarbă făr’ de jale, iederă urcând spre Tine,
îngeri România Mare… creștini din zidiri latine!
(01.12. 2021)

La mulți ani, România!
La mulți ani, Români!
La mulți ani, minunate ȘAPTE INIMI ROMÂNIA!

Redactor șef: Camelia Boț

Camelia Boț

Teama

Mă întreb, deseori:
cine e cea care mă urmărește?
De ce mi-e frică de toți
și de toate?
De ce când alerg
și mă ascund în odaia
inimii mele,
o simt cum mi se furișează-n suflet?
O văd pe sub pleoape,
cum mi se așază pe umerii grei
curgând ca o trenă neagră
la picioarele mele….

E prezentă și când
îngenunchez în colțul odăii,
lăsându-mi chipu-n palmele
tremurânde.
Înmărmurită, ascult ritmul fricii
ce bate-n pieptul meu
anunțând scurgerea timpului…

Deschid ochii și realizez
că nu e nimic altceva,
decât umbra mea…

Redactor șef: Camelia Boț

%d blogeri au apreciat: