Ioan Avram

Prin tainele lumii
Ioan Avram

Visele mele, culese într-o carte,
Surâd dintr-un colț timid de măsea,
Valsează întruna, frumos colorate,
Prin tainele lumii și-a cerului stea.

Mă mistuie timpul ce repede trece,
Ca vântul ce suflă, prin munți, la urechi,
Potopuri ce-aleargă pe-o aripă rece
Să-ntoarne o lume din rostu-i străvechi.

Mereu ne-nconjoară făclii nebuloase,
Ca focul de paie ce fumegă-n cale,
Să schimbe haotic meleaguri și case
Și valea în munte și muntele-n vale.

Mă tulbură gândul de-atâta minciună
Ce bântuie astăzi pe orice poteci,
Ca pașii nesiguri ce aleargă-mpreună
S-ajungă în haos, în haine de veci.

Pe fiece pisc se naște-o furtună,
În orice vale țâșnește-un șuvoi,
Feriți-vă gândul în ginta străbună
Făr’ a privi ,cândva, pe drum înapoi !

M-atrage lumina,din visele caste,
Ce-n inimi pătrunde în ritm violet,
Văd munții semeți, câmpiile vaste,
În versuri subtile dintr-un triolet.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Violetta Petre

Cândva, când eram violet curat…
Violetta Petre

Și dacă violet eram, melanj de-albastru și carmin,
Nu cunoșteam că cerul poate să coloreze-n ebenin
Nici diminețile de-azur pe care le aveam pe frunte
Și nici poemele din zori, că îmi vor fi acum, cărunte…

Și dacă zâmbetul mi-era emblemă pentru violet,
Tristețile scânceau pe rafturi, amanetate în buchet.
Și gustul lacrimii abia de-l mai simțeam, când, rar, o ploaie
O invocam să-mi stingă-un dor din a iubirilor văpaie.

Eram un cântec de viori într-o orchestră de alint,
O theremină de neatins cu intonații de argint.
Scriam poeme și atunci în care nu-ncăpea vreo teamă,
Că sufletul ne-ndurerat, ar mai putea vreodat’ să geamă.

Țineam secundele în palmă, să le-asortez cu un tic-tac
Ascuns, știut numai de mine și de al inimii iatac…
Nimic nu prevestea furtuna, nici tunete, nici fulgerări
Călătoream, sfidând destinul în trenurile fără gări…

Azi, un peron pustiu și rece îmi este haltă pentru ani
Și violetul își petrece ultima nuanță-ntre castani
Bătrâni cu trunchiuri în inele ce-au ruginit de așteptare.
Din când în când îmi număr pașii pe-un drum uitat, până la mare…
26.08.2022

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Constantin Mosor

LĂSAȚI GREIERII SĂ CÂNTE!

Întreb și eu, ca săracii,
Ca să nu mă sting ca prostul,
Lăcustele și gândacii
Iubesc „dulcele” sau „postul”?

Lăsați greierii să cânte,
Așa cum de-o viață cântă…
Și pâinea să se frământe
Cum e scris în cartea sfântă!

Și nu ne mai duceți grija!
Nu vreți o ciorbă fierbinte?
Scoateți-vă iute schija
Care v-a pocit la minte!

Porcul, sau, mă rog, purceaua,
Și pe vremea lui Neculce,
Se tăia când venea neaua,
În post, dar erau de „dulce”!

Oare cum o fi șoriciul
De gândac sau de lăcuste
Prinse pe pereți, cu pliciu`,
Spuneți, minților înguste!

Ziceți să dărâm cotețul!
Nici vorbă! Îl fac cât casa!
N-o să stau ca nătăflețul
Să-mi ordone alții masa!

Vreți făină „viermănoasă?
Avem grâu pentru făină!
Dacă nu plecați acasă,
Dau cu ouă de găină!

Azi mi-a fătat o Joiană!
Vițelul… îl las să crească!
…Și zicea că n-avem hrană,
Mintea lor, cea gândăcească!

Greierii-s artiștii care,
De vă va chema pământul,
Vor cânta, cu mic cu mare,
Spre-a vă-nveseli mormântul!

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Mihaela Vaida (Avram)

Spovedanie

Sub nucul uriaș, frunze adunate-n litanie
desenează genunchii absenți.
Pe ramurile scorojite
păsări se-așază cuminți în sfințenie.
Neputințele primesc taina dezlegării.
Mâinile miros a lut crăpat de soare.
Rugina arde!
Iubirea se naște din durere…
***
Oricine ai fi, nu vei veni așa cum te vezi
Ci vei veni așa cum te vede Dumnezeu!

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Teodor Dume

ÎNGRIJORARE
(Autor: Teodor Dume)

observ că mi se usucă pielea

mi-e teamă că aş putea rămâne
o bucată de hârtie scăpată pe jos
sau poate un drum pe care
nimeni nu pleacă decât
o singură dată

cu ninsorile.

Privind în urmă…
Premiul I, poezie –
„Colecționarul de răni” de Teodor Dume

poate că teama pe care o invoc
nici nu există
nici oamenii întorşi de la muncă
cu haina purtată pe umeri ca un semn
de ultimă suflare a trudei
nu există
decât
o moarte prin care văd înăuntru

nu ştiu dacă e bine sau rău
toate acestea îmi inflamează iubirea
şi tot ce-am avut…
până la urmă aş putea spune că
nu există nicio amintire
cu un copil în pantalon scurt
ci doar un bătrân colecţionar de răni
pe care şi Dumnezeu l-a uitat

nu mai ştiu niciun cuvânt care începe cu mine
ştiu însă un loc pe unde nu mai trece nimeni
singurătatea cotrobăie prin umbră şi
muşcă
puţin câte puţin
îmi fac loc în propria-mi rană şi aştept…

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Anatol Covalli

Cum să mă tem ?

de Anatol Covalli

Cum să mă tem de-acea plecare
ce-i înălțare nu declin,
fiind de fapt descălecare
dintr-un destin în alt destin ?

Cum să mă tem de ce urmează,
când n-am nimic să-mi reproşez,
căci în a sufletului oază
am fost întotdeauna miez ?

Cum să mă tem ? De ce m-aş teme
atâta vreme cât posed
o binecuvântată vreme
ce va urma şi-n care cred.

Cum să mă tem când ştiu că dacă
m-aş îndoi un strop măcar
îngerul meu o să mă facă
în lanuri de nădejdi să ar ?

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Petronela Mocanu

Stele noi în stropi de viață
    ~Petronela Mocanu ~

Ție, Sfinte și drag Soare
Astăzi vreau să-ți cer iertare
Recunosc și-ți spun în față
C-am furat și-s vinovată

Ți-am răpit când dormeai dus
Patru raze, una-n plus
Și când erai somnoros
M-am ascuns o stea mai jos
ȘI ți-am luat fără de milă
Doi pumni proaspeți de Lumină
Am  pus totu-n mare grabă
Lângă suflet, să nu cadă
Pe-un mănunchi de curcubeu
Aproape de……..Dumnezeu
De va suspina Lumina
Să le-atingă El cu mâna
Să le mângâie pe creștet
De văzduhul va fi veșted

Când o fi să înalț…rugă
Întreg Cerul cu Sori curgă
Lângă noapte să-ncolțească
Stele noi în stropi de Viață!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Flori Cristea

FLUTUR

E mare lumea. De n-am loc sau nu-mi doresc a sta oriunde,
Nici piatra de e piatră seacă, nu stă în ape ce nu-s blânde.
Nici vântul nu-și găsește loc, pământu-n latu-i colindându-l,
Și eu mă duc, un menestrel, iar bidiviu îmi este gândul.

De nu-ți răspund, nu-i că nu știu ori teama îmi oprește glasul,
Mai bine plec tăcut și singur, nici urmă nu-mi va lăsa pasul,
Nici vorbe de justificare nu voi rosti, nici un cuvânt!
Doar sfânta binecuvântare rosti-voi când al serii vânt

Ți-o trece-ncet, pe sub ferestre, aducător fiind de pace.
Când lanul grâul despletind, în fire de-aur îl desface,
Eu mă închid într-un cocon, urâtul lumii vrând să scurtur
Și-ntr-o visată primăvară, să mă trezesc deodată flutur.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Carpe Diem

GRAI DIN STRĂMOȘI,

grăitu-mi-te-a Mama,
grai românesc,
păstrat cu-amari sudori,
nimenea nu-i
să-ți oblojească rana
când stins, te pierzi
ca soarele în nori.

Ai noști bătrâni
slăvitu-te-au în ode,
în rugăciuni,
spre Cer te-au înălțat,
le-ai fost altar
în munți, pe-ntinse holde,
iar astăzi,
cei ce vin, te vor uitat.

Ardealul și Banatul
te slăvește,
Moldova și Oltenia
te cinstesc,
în Maramureș,
straiu-n grai vorbește
și Doru-i DOR,
doar în Grai Românesc…

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Eduard Bucium


Feng şui
~Eduard Bucium~

M-am supărat, Marcică, şi nu-mi mai place basmul
Ce-mi sufli în ureche în ziua când iau leafa.
Mă vei mai ţine-n braţe când mi-oi vedea eu ceafa,
M-am prins c-alaltăseară tu ai mimat… finalul…

Iau calul de la poartă ş-arunc floarea-n fântână
Era cam vestejită, ce-i drept… acu’ bea apă
Mă duc, te las cu bine, mă duc pe deal la sapă,
Nu-mi mai e dor de tine, şi dacă mi-e, am mână!…

O săptămână-ntreagă voi face meditaţii
Cum stau budişti pe budă, eu voi sta pe ogor
În ploaie şi în soare, nu mor fără amor!…
Stau până intru-n transă, da’ nu-ţi mai intru-n graţii!…

Ce aspiraţii strâmte, ce scurtă viziune
Poţi tu să ai, Marcică-n dotare de la mama!…
Nu ştii de Kant, de Osho, nu ştii de Dalai Lama,
Nu torci, n-ai silicoane, nu faci emisiune…

Ce presiune-naltă e-n atmosferă, simţi?
Mă simt ultimul om în lan de cucuruz…
E şui feng-şuiul meu, pe tine te acuz
Că am bătut iar calul, ş-am suduit de sfinţi…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

%d blogeri au apreciat: