Zbor spre înălțimi

Visul nevisat

Privește-mă cu gândul tău cel bun
În seara care stă  cuminte
Să vreu să spun, să pot să spun
Cuvântul care nu te minte

Și învelește-mă-n privirea ta senină
În toamna care stă să vină
În zumzetul de nuntă cântat de o albină
Să-nțelegi că nu am nici o vină

Să adormi cu mine în fiecare noapte
Ca-ntr-o poveste de curând trăită
Să mă citești în pagini vechi de carte
Să fiu în viața ta binevenită

Ascunde-mă în frunzele pădurii
Și-așteaptă timpul când a înnoptat
Ca să auzi strigătul mut al gurii
Care te cheamă-n visul nevisat.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Zidirea chipului de lut

Am mai pus o cărămidă peste chipul meu de lut,
Așezând-o în firidă pentru al inimii scut,
Zboară anul ca o frunză ce se scutură grăbită
Pe când mica buburuză o face mai aurită.

Petrec frunzele-n neștire cu speranța-n alte vieți,
Chiar de-și ies cumva din fire aștepta-vor dimineți,
Să zâmbească iar în soare cu nesaț și voie bună,
Să facă o sărbătoare dintr-a lor mândră cunună.

Și se cerne-n amurgire praful anilor de-argint,
Când lumina din privire face clipa un alint,
Toarce gândul în tăcere fir de borangic și dor,
Să aline o durere cu un cânt fermecător.

Vine toamna, vin colinde cu un iz de vechi poem,
Luna-n ceruri se aprinde când de friguri mă mai tem,
Dar sub gheața cea pornită doarme cald un sâmbure,
O poveste împlinită doar prin viul mugure.

Zborul mic o să revie peste câmpul amorțit,
O petală purpurie pe ramul înmărmurit,
Iar pe chipul cel de tină apărat de mândrul scut,
Vor cădea stropi de lumină dintr-un nou, blând început.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Gândul înserării…

Pe cărări necunoscute, coboară liniștea…
Acea liniște dulce din pragul înserării
când Lumina-ncet se frânge
ca o aripă de Înger
sub povara tristeților noastre…
Aș cuprinde Cerul cu mâinile amândouă
și ți l-aș pune-n palme,
dar divin, învăluit în albastru
dar este atât de înalt!
Pot doar să prefac amurgul în cântec,
surâsul Lunii în vers de baladă,
Stelele toate în nopți dantelate,
sărut fără vină în zbor și Lumină,
visul pătimaș în sălaș pentru Iubire,
gândul nenăscut în rugăciune divină.
Apoi am să mă așez , cuminte,
în Sufletul tău și… cine știe?
Poate în zori ne trezim fluturi
sau… poate flori…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

CIOATA

V-am spus și altă dată, copacii îmi vorbesc,
îmi spun necazul lor cu voce tremurată
dar de data asta am vrut și eu să aflu
cum dintr-un fag semeț a mai rămas o cioată.
                                  *
” Nu-s singură-n pădure, mi-a spus una din ele,
nu suntem victima vreunui jaf barbar,
avem aici, la gleznă, câte o mică marcă,
e viza de legalitate de la pădurar.

Noi ne-am sacrificat pentru copiii noștri
cedând de bună voie tulpina și coroana
să le asigurăm lumină, libertate
și spațiul necesar pentru-a-și culege hrana.

Încet, încet mă descompun în humus,
alți fagi se vor hrăni din trupul meu ;
există o lege aici, în patria silvestră,
noi nu murim, ne transformăm mereu.

Vedeți puieți-aceștia ce mă înconjoară ?
toți sunt copiii mei, plini de vigoare ;
oi fi eu azi o cioată fără de putere
dar las în urma mea pădurea viitoare.”
                                 *
V-am spus și altă dată, copacii îmi vorbesc
cum își trăiesc ei viața zbuciumată,
cu câtă demnitate își ocrotesc urmașii
chiar dacă pân’ la urmă ei vor rămâne-o cioată.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Din vol. Clandestin în Parnas

Depărtare

Tu să mă minți, iubito, cât încă mai e vreme
Să frângem golul nopții ce ar putea pândi
La drumul mare, astăzi, se năruie poeme
Și molima uitării se poate răspândi.

Să fii păcatul meu ce ți-a intrat sub piele
Și pocăința albă cea de a doua zi
Amfitrioana vie a jocului de iele;
Tăcerile prea multe ne pot înzăpezi.

Da, te-am ales, iubito, desigur pe sprânceană
Ieri te-am citit în taina ascunsă în hrisov
Îmi rătăcesc privirea spre o nepămanteană
Pierzandu-mă-n chemarea perdelei din alcov.

Dar m-am trezit din visuri, mai pleacă o mireasă
A mai rămas o rană aprinsă-n colivii
S-a prăbușit povestea și-a ei Cenușăreasă
Rămâne azi cuvântul ce ne-ar mânca de vii.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nu-ṭi cer

Dă-mi din timpul tău o clipă,
dă-mi din viața ta un strop,
din iubire o fărâmă
și-o petală de isop.

Nu-ți cer luna de pe cer,
nici eternitatea toată,
doar să nu fii prea sever
când iubirea-i vinovată.

Nu-ți cer jurăminte-n vânt,
nici promisiuni deșarte,
doar să-ți lași gândul flămând
să mă caute în noapte.

Eu te-aștept pe înserat
să mai scriem o poveste,
despre cerul înstelat,
despre soți…despre neveste.

Iar de spui că nu mai vii,
n-am să fac din asta dramă,
doar ți-aș spune ca să știi,
că sunt doamnă… nu sunt damă.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

ÎN NUME ÎȚI ESTE SCRIS…

De-ai ști cum ochii mei se umplu de lumină,
Când zorii-n ochii tăi cu dragoste se-nchină;
De-ai ști cum inima îmi zboară peste zare,
În brațe să cuprindă surâsul tău de floare.

De-ai ști câtă iubire e-n inima de mamă
Și-n vis cum numele cu dragoste ți-l cheamă;
De-ai ști cum te așază-n a vieții rugăciune
Și-n fața Domnului sufletu-n palmă-L pune.

De-ai ști în câte nopți ea visul ți-l veghează
Și-n câte zile tristețea îi lăcrimează;
În spatele luminii ce-n ochii ei o vezi
Se ascund doruri tăcute de ochii tăi cei verzi.

De-ai ști câtă iubire a pus în al tău nume,
Să te-nsoțească pe drumul printre lume,
Pe drumul ce e drept sau poate ușor cotește,
În nume îți este scris că mama te iubește.

De-ai ști câtă iubire adună-n nopți târzii,
În care scaldă vise pentru ai ei copii,
În care scaldă sufletul și dragostea de mamă
Și-o pune-n litere când numele ți-l cheamă.

De-ai ști în câte ape de Dumnezeu sfințite
Își scaldă grijile din suflet de părinte,
De-ai ști la câte ceruri, icoane și toți sfinții
Se roagă pentru tine, se roagă doar părinții.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mângâieri nepieritoare

Multe flori zâmbind șăgalnic parcă stau la un taifas,
Nu le bate vântul rece și nici gheața de pripas,
Astăzi le e cald și bine, mâine poate vor vedea,
Iar în noaptea care vine, ele-n somn te-or mângâia.

Când soarele mijește ochii și lumina le atinge,
Din tăcerea lor firavă, viața iarăși se încinge,
Își deschid petalele, chiar în zori de dimineață,
Și își țes pe îndelete gânduri line cu-o povață.

Când spre toamnă se îndreaptă frunze galbene-n pridvor,
Mai adulmecă din vară un parfum nemuritor,
Și în fiecare floare, ca-ntr-un suflet de-mpărat,
Rămâne o amintire de la sfântul semănat.

Iar când iarna se așterne peste lume, peste prag,
Ele tac, dar nu se frâng sub al frigului arțag,
În tăcerea lor adâncă stă ascuns același vis,
Că lumina nu se pierde, chiar de timpu-i un abis.

Și de iarăși vine vara și lumina se arată,
Se trezesc din somn petale, într-o clipă luminată,
Reiau tainica poveste, revărsată din trecut,
Frumusețea-i o scânteie, venind din necunoscut.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Rugă, uimire și cântec

E limba română întinsul câmpiei pe care găsesc
Cuvinte semănate de părinți, acum ele rodesc.
E ruga, uimirea și cântecul mamei când mă îngâna
În nopți nedormite; pe picioare obosite mă legăna.

Câte ore, câte luni adunate-n trimestre și câți ani au trecut
De când profesorii au ars îndelung chirpicii de lut?
Cuptor le-a fost pieptul și flacără viața. În școala din sat
Un templu de muncă și iubire de țară ei au înălțat!

Ce-i limba română? E plânsul dăcițelor în firul de lână
Când Roma a scris în Apulum că ea e stăpână!
E pânza de in cu lacrimi și sânge brodată, din Tisa la Nistru,
Cu turci și cu slavi lăsând urme de pași, de la Iza la Istru!

E floarea de piatră din curtea domnească și din catedrale,
E crucea de lemn într-un colț de chilie, troiță pe cale,
E firul de iarbă și e Cosânzeana ascunsă-n povești,
E crinul cu foc de luceafăr ivit în pridvorul din Ipotești.

Urgia de azi e cumplită, lovește în toate, în țări și-n cuvinte,
Nici limba română nu mai este acum ce a fost înainte…
Îți spun “La mulți ani!” limba mea minunată și fără pereche,
Te păstrez ca icoană în suflet, învelită-n marame, comoară străveche!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

CURRICULUM VITAE
 
Uneori nestatornic, alteori dedicat
m-am născut pe lumină și-am urmat-o mereu
n-am cernit zile albe și nici nu le-am spălat
îmi plătesc încă partea de greu
 
Uneori previzibil, alteori ne-nțeles
nu pot da explicații pentru tot ce-am făcut,
dar desigur, mereu am avut de ales:
vechi cărari ori un drum neștiut
 
Uneori rezonabil, alteori furios
deseori răzvrătit, prea puțin revanșard
niciodată urâtul n-o să fie frumos
iar pe suflet nu dai cu fard
 
Uneori rătăcind, alteori regăsit
dacă inima mea s-ar pricepe la scris
aș putea deveni un fragment de citit
sau doar un capitol închis
 
Uneori liniștit, alteori zbuciumat
cu privirea în sus după ceruri promise
căutând în zadar tot ce nu mi-ai lăsat
și exist după reguli prescrise
 
Uneori vehement, alteori doar tăcut
se mai strigă reproșuri și fără cuvinte
eu n-am scos un țipăt de când m-am născut
dar nu și de-acum înainte
 
Uneori dezinvolt, alteori prea timid
culegând greutăți ce se cer aruncate
pentru unii desigur o să pară stupid
să oftezi după lucruri stricate
 
Uneori zâmbitor, alteori înjurând
și una și alta de pe buza de sus
tu sărut-o ușor când o vezi tremurând
și mă ține doar binedispus!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț