Zbor spre înălțimi

FEREASTRA LUMII
Fereastra lumii se deschide-n zare
Și lasă zorii să pătrundă iar,
Peste o lume nesfârșită care
Mai pune-o filă-n sfântul calendar.
O rază blândă mângâie și ochiul
Ce-și va desface geana, lăcrimând,
În tremurul timid pătrunde focul
Luminii care crește-n trup și-n gând.
În trupul nostru s-a deschis fereastra
Ce lasă viața să înceapă iar,
Printre momente grele, vrea măiastra
Să zămislească pacea ca un far.
Îmbrățișând lumina care vine,
Va lumina-ntunericul din noi,
Vor crește-aripi din străluciri divine
Și vom vedea că nu mai suntem goi!

20.09.2020

Ochii minţii

Dacã nu deschizi o carte,
N-ai sã vezi ce-i între pagini.
Te vei afunda în noapte
Fãr’ a contempla imagini.

Dacã nu citeşti o zi,
Ochii îţi vor lãcrima
Cã vor fi tot mai pustii
Şi nimic nu vor afla.

De nu cauţi adevãruri,
Sã le vezi, sã le-nţelegi,
Peste ochi s-or pune vãluri;
N-ai şti-n viaţã ce s-alegi.

Ochii minţii ne ajutã
Sã-nţelegem cum e lumea.
Ne dau înţelepciune multã,
Sã nu mai umblam aiurea.

Ochii minţii ne aratã
Taine încã neştiute,
Iar de-i vom uita vreodatã,
Înceta-vor sã ne-ajute.

Răscolitorul dor

Mă răscolește acum un dor
Și-n suflet îmi urlă focul iubirii,
Pe cerul azuriu nu e niciun nor
Să-mi picure-n adâncul firii.

Până și tăcerea urlă-n mine,
Și prinde rădăcini prin gând,
Dar inima-mi fuge către tine
Pe aripa unei adieri de vânt.

Și se strecoară lin în noapte,
Se așează pe păru-ți argintiu,
Să te iubească iar în șoapte
Spulberându-ți gândul pustiu.

Tu, uiți, iubite, că timpul trece
Și vine toamna, tu nu observi
Iar iubirea devine tot mai rece,
Nici frunzele nu vor mai fi verzi.

Vino, iubite, stinge focul iubirii,
Și-alungă dorul din pieptul meu
Rupe tăcerea din adâncul firii,
Iubește-mă cum te iubesc și eu.

31.08.2020

Zbor

De sus, din zborul tău, de la-nălțime
Știu că n-ai cum să mă mai vezi pe mine…
Atunci, pe când abia-ncepeai să zbori,
Priveam deopotrivă înspre nori…

Erau frumoși, prin albul lor de nea
Ne tot ningea o pulbere de stea.
Am prins-o-n mână…Încă o mai am.
O pun în noapte candelă la geam.

Să fii lumină-n ochii cuiva,
E ca și cum, din ceruri ar ploua
Cu raze albe, calde de lumină
Ca să-i strecoare-n suflet rădăcină.

Cum îți mai e acolo, sus, pe creste?
Dacă-ți e bine, dă-mi te rog de veste
Iar dacă nu, am să-ți trimit cu dorul,
O rugăciune să-ți aline zborul.

Degeaba mi-e din ce în ce mai dor…
Mi-ai frânt aripa, nu mai pot să zbor.
Dar încă pot să merg încet la pas..
Mi-e prea destul, la timpul meu rămas.

m.a. 20.09. 2020

Dorința

Sunt frunza rătăcită pe cărare,
Ești ramul meu îmbrățișat de vânturi,
Mi-asculți chemările din depărtare,
Cuvinte risipite-n mii de gânduri.

Doar șoaptele răzbat printr-o tăcere,
Scăldate-n ploaia lacrimii târzie
Căzută picătură din durere,
Un vers de dor iubit de-o poezie.

Sunt serile mai lungi ca niciodată,
Prea multe nopți în care vreau să vii,
Să îți așez pe fruntea-ngândurată
Dorința mea fierbinte să-mi rămâi.

Să fremătăm în orișice secundă,
Chiar dacă frunzele ne mor pe ramuri…
Să-ți dăruiesc iubirea care mă inundă
Când stropi de ploaie-mi cântă pe la geamuri.

Și-îmbrățișați în efemera clipă,
Să scriem nemurirea printre stele
Și să zburăm cu-o singură aripă
Spre-altarul lor, să ne cunune ele.

Poezia zilei!
Felicitări si mult succes autorului!

Periplu
*
de Anatol Covalli
*
Sunt cel ce sunt şi totuşi uneori
nu ştiu de-i noapte-n mine sau sunt zori
şi dacă-ncerc să aflu, mă scufund
întotdeauna-n ne-nţeles afund.
*
Ştiu doar că vin ca să mă-ntorc. Atât.
Şi nu îmi pasă cum şi când şi cât.
Vremea în vremuri s-a topit din plin
plound, ningând şi când era senin.
*
Aşa a fost să fie. Mi-a fost scris
să fiu snopit de propriul meu vis
şi nava-n care încă, comori port
să se scufunde-n al uitării port.
*
De ce aproape totu-a fost eres
şi pentru mine e de ne-nţeles ?
Atâta ştiu, că-ntruna m-a durut
sfârşitul încâlcit în început.
*
Acest destin anapoda, pe dos,
neverosimil, aspru şi colţos
mi-a fost vârât în suflet dinadins,
ştiindu-se că nu va fi respins.
*
Că-am fost sau că n-am fost nu vreau să ştiu
atâta timp cât încă mai sunt viu
şi stranii corbi mă ciugulesc când sui
spre ce n-am vrut să fie, spre ce nu-i.

19.09.2020

Aud glasul iubirii

Iți aud pașii deși tu ești departe,
Aud cum curge timpul și clipele mă dor,
Adun cuvinte scrise cu slove într-o carte,
Ascult pârâul rece ce susură ușor.

Aud glasul iubirii și trilul mă încântă
În Do major, solfegiul , pe note dănțuiește,
Parcă zăresc departe și un alai de nuntă,
Mireasa e o zână născută din poveste.

Aud glasul iubirii când mirele se înclină
Și prinde cu o mâna al miresei văl,
Privește cu speranță la fața ei senină
Căci a ajuns cu bine și dragoste la mal.

Dar deschid ochii și noaptea e adâncă,
Sunt singur și în zori te aștept pe tine,
Căsuța noastră se înalță pe o stâncă,
Pentru a privi la stele scăldate în rubine.

Pândesc pe la colțuri , sclipiri de lumină,
Glasul iubirii îl aud cum se cerne,
Dă parcă târcoale ,o boare senină,
Corola speranței din vis o așterne.

Te aștept demult

Te aștept demult la margine de timp
Acolo unde cerul se unește cu pământul,
Să ne iubim pe stânca vulturului tăcut,
Alături de Sfinxul, impunator și sfânt!

Te aștept să-mi fi tovarăș peste timp
Prin adâncurile munților străbuni,
Să ne iubim ades, culcați pe anotimp
Prin taina muntelui să ne unim!

Eu te aștept să ne unim tăcuți în gând
Cu mâinile împreunate pentru rugă
Vino lupul meu, cu sufletul flămând,
Sa fim stăpâni aici, și niciodată sluga!

Trezește-te, trezindu-ne pe noi
Adună-ne din veacurile toate ,
Nu vom permite să fim săraci și goi
Sfinxul, ne unește și dincolo de moarte!

Silvia Gurău-17-09-2020