Cristina Tunsoiu

Parfum de liliac

O seară cu parfum de liliac
În dulci nuanțe roz, violacee,
Se cuibărește-n taină în cerdac…
Glasuri de prunci răsună pe alee!

Miresme renăscute din adâncuri,
Ori adierea gândului fugar…
Ne războim din orișice nimicuri,
Iar liliacu-înfloare în zadar!

Cu ochii închiși, respir copilăria
Și simplitatea omului modest.
Tresaltă-n suflet încă bucuria,
Gustând din plin al primăverii gest!

Cu mâinile întinse tremurânde,
Am mângâiat podoaba colorată…
Unde-ai rămas copilă și pe unde
Ai rătăcit tu floarea preferată?

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Florin Dediu Suceceanu

Vindecarea cuvintelor (Puterea)
de Florin Dediu Suceveanu


Aveau ce nici chiar Zeii nu-nfulecau la masă,
Fiindu-le puterea cîmpia cea mai grasă,
Nu așteptau ofrande în moliciunea șeii,
Călări pe cai de luptă, mai zei chiar decît Zeii.

Cînd ești învins în luptă ori te supui ori mori,
Dar și supus dobîndă pierdutelor comori
E viața ta, cruțată de-nvingători cu silă,
Arareori puterea se clatină de milă.

De la infime triburi la marile popoare
Hotarele-ntre ele sînt patrii mișcătoare,
Lărgite, îngustate, desființate chiar
Prin forță, după forță, măsură și cîntar.

Nicicînd nu se repetă Istoria, spun unii,
Dar optimismul este alt nume pus minciunii.
Cînd orice tragedie e ruptă dintr-o altă
Îi schimbă-nfățișarea chiar a minciunii daltă,

Ca într-un joc în care mascata-n moarte viață
Ar confunda cu masca adevărata-i față
Și-n hăul de confuzii uitarea se tot cască,
Ori masca poartă față ori masca altă mască.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Mirela Șoimaru

IERI, AZI, MÂINE

Ce-a mai rămas din vechiul ieri?!
Doar un parfum de amintire…
Și, poate, aromate seri,
Cu șoapte tandre de iubire.

Din astazi, ce pot sa trăiesc?!
Numai culoarea unei clipe…
Anii în van se prăbușesc,
Căci nu mai pot sa se-nfiripe.

Dar mâine ,oare, ce va fi?!
Grădina rodiei promise?!
Sau sub un pin voi adormi,
Sub ploaia orelor ucise…

Sunt trei etape cu dorințe,
Scăldate-n leagănul uitării…
Plantat-am viața-mi cu semințe,
S-au risipit în largul zării…

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Corneliu Neagu

ORA POTRIVITĂ

Se lasă peste plopi o altă seară,
mai obosită și mai stoarsă de puteri,
parcă și vântul care bate-afară
aduce-n pragul casei ce-a fost ieri.
.
Sunt dorurile care vin pe gânduri,
plutind ca frunzele căzute din copaci
peste izvoarele urcând din prunduri,
când vor să te audă dar tu taci.
.
Plecată ești, se simte depărtarea,
și umbre de uitări se-adună peste noi,
se zbate în apusul toamnei marea,
iar la răscruci copacii sunt mai goi.
.
Revine iarna-n suflet, este-aproape,
cuvintele rămân tăcute tot mai mult,
doar dragostea mai poate să ne scape,
când șoaptele vrăjite ți le-ascult.
.
Te-aștept acum – e ora potrivită –
din necuprins de zări aș vrea să te ivești,
să-ți sorb din trup licoarea mult dorită,
pe când mă minți cu-aceleași vechi povești.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Ștefan Sitaru

ÎMI E ATÂT DE DOR…..

Îmi e atât de dor,
Mă arde dorul după tine
Și aș minți să spun
Că mi-este bine….

Căci dorul arde…
Și arde atât de tare
Încât acuma simt
Cum tot trupul mă doare.

Îmi e atât de dor,
Să te simt lângă mine
Să te sărut, să-ți spun
Că nu pot fără tine.

Tu ești însă departe
Și simt acel fior
Ce trupul îmi străbate
Și plâng de al tău dor….

Ce aș putea să fac?
Rămân cu dorul meu
Chiar dacă dorul doare,
Îndur, de dragul tău….

Stefan Sitaru din vol. SUFLET SENSIBIL.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Violetta Petre

Poezia se strecoară ca un cântec de vioară…
Violetta Petre

Sorb din vise elixirul delicioaselor iluzii, încrustate în sinapse de moștenitori vetuști
Lacomă ca o flămândă ce-a gustat numai confuzii, lângă drimeri de ocazii, nătărăi, la minte-nguști…
Gusturi searbede de vinuri oțețite de blesteme ce-mpânzesc iubiri curate cu otravă și venin
Îmi îmbată poezia de la prima-nghițitură, scuip din versuri năucite și la îngeri mă închin…
Trece-o muză elegantă prin mulțimea de lunatici, răsfirându-și plete blonde peste sânii plini și goi,
Inși, din cramele lui Bachus, o ademenesc nemernic, să o-nlănțuie impudic într-o mare de noroi…
Și din locul meu de pândă, unde nu mă văd bețivii, scot un vers cu ritm sagace și țintesc agonizant,
Muza-mi intră-n poezia ce-mi înoată iar, prin sânge și nevătămată-mi cântă pe al iambului versant…
În amurgul ce mă-mbie la o cină de poeme mă abandonez în brațe ilozorii și visez,
Că sunt stihul tău de veghe dintr-o noapte fără stele și cu graiuri indite, inima îți tapițez…

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Mira Minu

Liniște de perlă
– Mira Minu-

Seara vine-n grabă lină cu o aripă visând,
Cu cealaltă bând nectarul florilor și fremătând…
Vine fragedă ca steaua ce se-aprinde-n piept de zeu,
Se-mpletește cu mirare și cu gust de curcubeu.

N-ar mai vrea să se răstoarne spre zenitul încurcat
Între ițe de comete, cerșind nopții dor visat…
N-ar mai vrea, dar, doritoare de-alte plaiuri de opal,
Se alungă iar pe sine în alt trup, pe un alt mal!

Pletele îi țes, albastre, câmpuri noi de licurici,
Genele se lasă caste, peste deal… acum, aici…
Doar o liniște de perlă mai rămâne-n urma ei,
Sau o umbră, sau o ploaie cățărăndu-se īn tei.

Ce-aș mai vrea să mă ia-n brațe, ca-ntr-un leagăn fermecat,
Să m-alinte și răsfețe, ca pe-un prunc nemângâiat
De ăst timp arzând de vină și zorit īnspre neant.
Mai încet! …să strig, prin clipe… dulci… ca un amor trenant!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Luminița Trăistaru

Sărutul primăverii

Se cutremură pământul
Sub a morții talpă hâdă,
I se îneacă legămîntul
Într-o ploaie sângerândă.

Rana-i curge-n ochi de ciute,
Durerea-n urlet de lupi,
Însă cine să-i asculte
Inima ascunsă-n stupi?

Prea e însetat sărmanul
Și flămând și obosit,
A uitat gustul iubirii
Și demult n-a mai dormit.

Roagă fratele lui vântul
Să zboare departe-n departe-n zare
Cu măria sa Cuvântul
Să aducă alinare.

Și prin sălcii îngenuncheate
Își înalță rugăciunea,
Prin palme împreunate
De stejari,  cere minunea.

Cerul vrea să-i ia povara
Și-i trimite alinare,
Zâna bună, primăvara ,
Să-i dea un sărut de floare .

Ea-l sărută blând pe frunte,
Zbuciumul să-i potolească,
De la mare pân’ la munte,
El începe să renască.

Și de-acolo din adâncu-i
Își înalță seva vie,
Născând viața rânduri, rânduri
În sărut de poezie.

Cu sărutul primăverii
Și-a găsit pământul hrană,
Iar cu roua învierii,
Florile-au crescut pe rană.

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Irimia-Lucian David

GENEZĂ
Autor: Irimia-Lucian David

Din floarea plină de parfum
Și cu petale multe colorate,
Care zăcea acolo lângă drum
Și se uita cu jind la celelalte,

Un călător milos și priceput
Dorind să-i facă-un bine,
Un mic boboc, el i-a luat,
Apoi, l-a altoit în mine .

Și a crescut ca în povești,
Chiar într-un an, cât nouă,
Așa se-ntâmplă când iubești
Și o stropești cu rouă.

Cu roua lacrimilor tale
Ce-apar în zori de zi,
Căzută-n nopți pline de jale
Și-n zile lungi, pustii.

Aștepți ca razele de Soare
S-apară după câte-un nor,
Mai ai și tu puțin răbdare,
Căci știi să scrii, dar nu-i ușor !

De-acum apar și rândunele,
Se-ntorc la cuibul părăsit,
Din care odat’ plecat-au ele
Dar tot bun l-au găsit !

Vin berzele cu prunci în cioc,
Purtați în mii de coșulețe,
Copii născuți fără noroc,
Plămadă din iubiri…răzlețe.

Dar toți sunt a Lui Dumnezeu,
O carne, ce din lut
A fost creeată și mereu
Se-ntorc spre început !

Căci multe taine încă sunt
Ce o să apară odată la lumină,
Dar sunt închise ca în mormânt,
De-un jurământ și-o dragoste virgină !

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Coca Elena Mahalu

Primăvară, floare dulce

Picuri mari, de rouă sfântă
Cad din ceruri pe pământ,
Păsări zglobii ne încântă
Cu al dimineții cânt.

Narcisele larg zâmbesc
Spălându-și fața senină,
Vesele, sub ploaie cresc
Precum raze de lumină.

Flori cu iz de păpădie
Răsar blânde peste tot,
De cu zori, pân’ la chindie
Colorând al lor tricot.

Liliac cu cinci petale
Se desface peste gard
Și mugurași, mici cristale
Poleite cu mult fard,

Străjuiesc cu demnitate
Pâlcurile de lalele,
Ce par lăsate pe spate
De a soarelui bretele.

Primăvară, floare dulce
Îmbeți ochi și suflete,
Rămâi și nu te mai duce,
Oază ești, cu zâmbete.

Autor: Elena Coca Mahalu
04.05.2022

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

%d blogeri au apreciat: