Cum un copil spre-un lujer să-l smulgă se înclină, Simțind apoi că parcă îi prisosește restul, Spre floare urcă mîna în pipăire lină Și-n actul crimei pare o mîngîiere gestul… . Nehotărîrea-n gînduri ca o pisică toarce, Să smulgă?…cît să rupă?…mai mică pare vina De-ar evita s-arunce în tină restul, doar ce S-ar hotărî, dar parcă ar vrea și rădăcina… . În foșnet de mătăsuri mă-mpotriveam naturii Și-abia vedeau în sinea-i de frumusețe ochii, Privirea mea poftită să Îți dezmierde nurii Împrumutase rostul alunecatei rochii… . Te îmbrăcam cu ochii, dar cînd te-mpinge firea Din jind cazi în rușine și din rușine-n jind Și lupta cu voința îmi îndrepta privirea Cînd, tremurînd, pe Tine, cînd în pămînt, roșind… . Te mîngîiam cum mîna pe-un lujer înspre floare Nehotărîtă urcă și-apoi coboară, lungă, Mirată căutare, uitînd de-a Ta splendoare De unde iar să-nceapă și unde iar s-ajungă… . Că, Dumnezeu îmi ierte păcatu,-așa avere Ar face-avar pe-oricine, chiar palmele geloase Se urmăreau frenetic pe-atîtea giuvaiere, Pierzîndu-se în clinuri și linii sinuoase… . Te-mbrățișam șoptindu-Ți, abia rostit cuvîntul Învîrtejea dorințe și dună după dună Se adunau în inimi, cu semnul lor, cum vîntul Împrăștie de-oriunde și-n altă parte-adună… . Se schimbă în furtună, se prăvălește, scurmă, Se-nalță, se rotește, se-apleacă înainte, Cu-n salt în spate-mpinge ce a rămas în urmă, Fiind o mărturie spre-aducerea-i aminte… . Mă-nlănțuia în raze surîsul Tău văratic, Trăgîndu-mă spre Tine aproape cu de-a sila Și în sărutu-mi, primul, prelung și-aproape sadic, Pusese gingășia în dinți de pază, mila… . Cu brațele-Ți pe gîtu-mi în strîngere ușoară, Ca un inel pe deget trecută prin mister, Din prag în prag în brațe cu ochi-nchiși Fecioară, Cu ochi deschiși Femeie în al nouălea cer… . Zefirul cu perdeaua ușoară se răsfață Cu repezi și-ntrerupte sau line respirații, Fereastra larg deschisă în noaptea fără față Și Tu, făcînd din pulsu-mi tectonice vibrații… . Azi…poate vii din linul visării unde toate Trăirile iau forme de elfi, licorni, camee… Iar freamăți azi în brațe-mi cu trup și…suflet, poate, Amor?…vai mie! azi Te Divinizez, Femeie!… Berceni-București, 1979
