Zbor spre înălțimi

Croci di guerra

Simboli quotidiani di croci appese
irradiano raggi di Speranza.
Grava il peso del silenzio,
tace il mondo,
sorpreso dall’orrore.
Come chiodi
trafiggono il cuore
i pianti dei bimbi,
nella terra della Pace.
Alzo lo sguardo al Santo Legno,
in muta preghiera,
ancora sangue innocente scorre,
come  allora.
Ancora il falegname
pialla il legno
per forgiare nuove croci
e il Golgota reclama sangue di vendetta.

Cruci de război

Simboluri cotidiene de cruci agățate
radiază raze de Speranță.
Apasă greutatea tăcerii,
tace lumea,
surprinsă de oroare.
Ca niște cuie
străpung inima
plânsetele copiilor,
în țara Păcii.
Îmi ridic privirea spre Sfântul Lemn,
în rugăciune mută,
încă curge sânge nevinovat,
ca atunci.
Încă tâmplarul
rindeluiește lemnul
pentru a făuri noi cruci
iar Golgota cere sânge de răzbunare.

Vecchiaia

Docile l’animo al sentire,
parca d’affetto chini il capo
al tempo senza speme
servo del dolore.

Tace ormai la parola,
come neve in campo aperto
cade il silenzio.

Di tanta meraviglia
rimane il sapore aspro
tra lingua e palato.

Bătrânețe

Docil sufletul la simțire,
cumpătat în afecțiune pleci capul
în fața timpului fără speranță,
rob al durerii.

Tace de-acum cuvântul,
ca zăpada în câmp deschis
cade tăcerea.

Din atâta minune
rămâne gustul aspru
între limbă și cerul gurii.

Respiri

Spicchi di luce
i pensieri
Tra i passi svelti
accenna il volo
una rondine
Soverchia il sole
il giallo della ginestra
In lontananza
l’assiolo impaziente
già prepara il canto
della notte

Respirații

Felii de lumină
gândurile
Printre pașii iuți
schițează zborul
o rândunică
Copleșește soarele
galbenul ginestrei
În depărtare
ciuful pitic nerăbdător
deja pregătește cântecul
nopții

Trad: Camelia Corina Boț

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cu duhul, prin păduri

Mi-am ridicat visul șirag
pe vârful alb, străfulgerat
de munte și de-nalt.
Am tăinuit cu vântul
prin păduri adânci,
pământul, oh,
dădeam să îl sărut
de câte ori îmi răsărea
alt soare, tânăr zeu,
de după stânci.

Potecile, din voal
de borangic m-au împletit
cu setea de mister
din asfințit și
la izvoare de opal
mi-e dusul domolit.
Nimic nu e, nimic
așa de dulce,
fin răzbătător,
ca glăsuirea codrilor
și umbletul copacilor
prin slăvi năvalnice de dor.

Ce falnic zbor
e-n șoimul ager și țipând
deasupra negurii din nor,
ce limpezimi se-ntorc
din departarea lor
în locul sfânt, când
îmi înfrunt poverile
străvechi de gând.
Cumva, cântând
îmi amintesc de nordul
strălucind și pur
al firii îngerești.

Nu mai rămân,
nu mă condamn
la moartea ultimului
neam de visatori.
Neoameni
se îngrămădesc
în preapuținul omenesc…
Mă voi întoarce
din povești curând
cu mândre oști
de zâne, feți frumoși
pe cai înaripați
și uriași neînvățați
cu mersul sund.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Despre dor…

În graiul spicului de-acasă
Și-n lutul greu prins într-un plug,
În limba dulce și frumoasă,
Stă dorul-cântec în amurg.

Că nu e vorbă pusă-n palme,
Băută din ulcior cu apă…
Din ale  sorții ape calme
Clepsidra vremii se adapă.

Cuvântul dor are de toate:
Iubire, crez și jurământ,
Frânturi de viață și de moarte
Și rădăcini aspre-n pământ.

Doar unu-i dorul scump de țară,
Ce-și duce chinul prin străini,
Și altu-i dorul care ară
În porți mâncate de rugini.

În lume este dor de mamă,
De frați, nepoți și de bunici,
De chipul mamei prins în ramă.
E dor de oamenii de-aici.

Dar dorul care face punte
Între dorința de-a iubi
Și între gându-ascuns sub frunte,
E dorul nostru de a ști!

De-aceea, azi, mi-e dor și doare,
Căci dorul nostru nu-i ușor,
E prins în razele de soare…
De veșnicie-mi este dor!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

DURERE

Ne dor toate oasele
și umbra dintre cuvinte…
Ne doare departele
despărțit de prea aproape!
Ne doare dorul
și ceața amurgului
risipit prea devreme…
Ne doare uitarea
sau floarea fără petale
și fără de culoare!
Ne doare desfrunzirea
și visul cu jertfă atins…
Ne doare artroza trupului
ca rana din frunza arămie!

Uneori, ne doare și infinitul
și răutatea, intoleranța!
Degeaba le avem pe toate,
că toate se duc
pe-o apă îndoliată!
Ne dor toate oasele,
dar și umbra dintre cuvinte…
Ne doare și clipa ce trece
și viața ce se stinge…
Dar cel mai mult doare lacrima
a ceea ce am trăit,
sau a ceea ce n-am trăit!
Doare somnul…sau trezirea,
cunoașterea sau ​ neputința…
Și tăcerea mai doare uneori!
Pauza sângelui
sau cea dintre cuvinte!
Numai amnezia nu doare,
nici lumina din credință!
Dar, în general, ne dor ​ toate oasele…
și umbra dintre cuvinte!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Vale

M-am rănit pe buza gropii
într-un colț de stea furată
ce privea nevinovată
când simțea că te apropii.

Cum din raza ei subțire
s-a desprins o întrebare:
care-i coasta ce mă doare,
nu e doar o amintire?

Nu din ea ești plămădită?
Îți e sânge, îți e viață,
veșnicia ce răsfață
o simțire tăinuită.

Ai desprins din dorul moale
rugăciunea de mătase,
și pe tine te dor oase,
nu te mai uita la vale!

Când lumina înșelată
îți ascunde înserarea,
ochii tăi adânci ca marea
tac spre bolta înstelată.

Din păreri necunoscute
ai ales o veche vină,
dar iubirea ta divină,
buza gropii o ascute.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nu-mi mai sunt destul!

Mă simt aiurea! Mă încorsetează
Anii din mine. Vreau să evadeze,
Spre alte existenţe să migreze,
Cu ei ornată, vârsta mea trenează!

Să-mi fiu eu mie însumi începutul,
Să nu port tare de la ancestorii
Vârstaţi de timp şi efemeri ca norii,
Ei vor odraslei să îi fie scutul.

Dar, nu! Lumina, nu o ţii ascunsă!
De ziduri iluzorii, ea trece
Prin noi, cu noi, nemuritor petrece
Eternitatea, făr’ de-a fi ajunsă.

Îmi stivui anii în banal pătul.
Cine-ar putea să-i facă să dispară
Din existenţa mea, prea grea povară?
De-o vreme bună nu-mi mai sunt destul!

---

Volumul ALTERITATE

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

ÎNTÂIUL SOLILOCVIU

Înțepenită între ulucile gardului – viața mea
ca o rugăciune descoperită târziu
printre firidele întortocheate
ale evangheliei Firii.

Populată cu femei goale, diafane
și cu războinici viteji și puternici
robi supremi ai iluziei și ai nemuririi.

Vei spune: sunt numai fantomele,
numai umbrele alcătuirii tale fragile
de carne și oase și sânge.

Doar că oasele trosnesc și se frâng
iar carnea se descompune
și plânge…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Prohod

Voi știți că de o vreme nu mai sărut icoane
Și voi lipsi probabil la ultima mea lecție
Biserica nu-i locul iubirilor profane
Când ești smeritul pașnic cu gândul în erecție

Nici moaște nu mai mângâi sătul de promenade
Pe sub altare false cu popi în travesti
Prefer să-mi duc eu crucea trăirilor nomade
Când îngerii de smoală mă vor despovesti

Dar nu va fi în mine război sau cruciadă
Când voi schimba sutana păgânului meu vers
Cu aripa de înger care-a uitat să cadă
Și-și târâie piciorul într-un nostalgic mers

Îmi veți vedea cerșitul la câte-un cap de pod
Sau prin Sodone false ucise prematur
Cântându-mi răzvrătirea în propriul prohod
Dar nu-mi luați credința cu care mă înjur.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mi-ai răsărit

Am hoinărit, așa, fără o țintă,
Atâtea vieți și nu știu cu ce scop,
Știam că Soarta o să mă tot mintă
Dar încă mai credeam în Horoscop.

M-am risipit și-am ars atâtea veacuri
Și nu știu dacă urme am lăsat,
Bolnav de dor eram, nu găseam leacuri,
Nu puteam fi cu mine împăcat

Dar, nu știu când, mi-ai răsărit, minune,
În suflet primăvară mi-ai zidit,
Îngerii-au coborât să ne cunune,
Te voi iubi, frumos, la infinit.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț