Mihaela Vaida

Îngăduință

În noi au înnoptat tăcerile.
Dorurile dor,
se ascund în tine
ca o boală intrată în oase
odată cu ploaia.
În fiecare zi
simți mirosul jilav al mucegaiului
strâns între dinți.
Cuprins de păcat,
alunecând spre desfătare,
trupul greu
cade în cea mai ciudată neliniste.
Gândul ucide tăcerea.
Câtă durere o să ne sângere
până când cuvântul ne va tămădui?
Depărtând slăbiciunea,
ochii-si caută Cerul
iar buzele graiul sfânt,
căci Iubirea înseamnă
lepădare de ploaie și
înălțare-n deșertăciune.

Redactor șef: Camelia Boț

Ștefan Olaru

Numai poezia!


Străin și călător pe-acest pământ
Destul am încercat să schimb ceva…
Am fost, voi fi și sunt ceea ce sunt,
Prefer s-o spună poezia mea!

Nu neg nimic, nu le afirm pe toate,
Dar nici nu sunt creștin de mucava…
Și când iubesc cu milă și dreptate
Vă sunt dator cu poezia mea!

Trăim în lumea sfintelor păcate,
Virtuțile nu mă mai pot salva…
Și chiar de-ar fi să le adun pe toate
Am să le frâng prin poezia mea!

Refuz mirajul fructului oprit,
Miracolul ce n-am să-l pot afla…
Dar când în taină l-am descoperit
Vi-l dăruiesc în poezia mea!

Nu pizmuiesc sau cer despăgubire
Când cei ca voi m-au vitregit cândva,
Sunt menestrel crescut în mănăstire
Și-am să vă iert cu poezia mea!!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Camelia Ștefan

De ziua mea
Camelia Stefan

De ziua mea, doi ghiocei
Au înflorit pe lângă tâmple,
Am crezut că vor fi doar doi
Dar flori se-adunau multe.

Se-adună astfel fire mii,
Povara umerilor doare,
Căci florile alb- argintii
Nu se mai scutură în soare.

Pasul cel ager și vioi
Nu mai aleargă pe cărare,
Aș vrea să dau timpu’napoi
Să-mi fie-n suflet, primăvară!

Iar inima din piept săraca
Ce-mi pare că n-o mai aud,
De s-ar putea, s-o prindă joaca
Și s-o aud ușor bătând.

Gândul să-mi zboare spre-o câmpie,
Să simt în mine un șuvoi
De-o apă limpede și vie,
O jună să devin apoi.

Dar cursul vieții e doar unul…
Degeaba ne dorim azi, noi
S-oprim în loc timpul nebunul
Să ne-mbrăcăm în straie noi.

Să fim frumoși la trup și suflet
Chiar dacă vom îmbătrâni,
S-avem în suflete doar zâmbet
Și buni să fim, în orice zi!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Peteleu Alexandru

E-atât de frig
-rondel-

E-atât de frig și de pustiu
Sufletul meu fără tine,
Dorul trece, dorul vine,
În nopți albe până târziu.

Îți e rău sau îți e bine?
Nimic de tine nu mai știu!
E-atât de frig și de pustiu
Sufletul meu fără tine.

Mi-e dor de-apusul arămiu,
Sărutam două rubine
Și de zâmbetul tău hazliu,
În gânduri totul îmi revine.

E-atât de frig și de pustiu
Sufletul meu fără tine.

Peteleu Alexandru
23-01-2023

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț

Petre Vatuiu

Aprinde-te, Lumină!

În noaptea asta lungă,
Aprinde-te, Lumină,
Să nu mă pierd prin beznă
Pe calea cea străină!

Nu mă lăsa Speranță
Și ține-mă-n picioare,
Croiește-mi, tu, din lacrimi,
Un răsărit de soare!

Credință, fi-mi alături,
Rămâi, rămâi cu mine,
Prin astă pribegie,
Până să fie bine!

Și nu te pierde, Suflet,
În noaptea cea adâncă,
O altă viață nu e,
Și tu ești tânăr încă!

Aprinde-te, Lumină,
Speranță, tu, păstrează,
Prin vremea îndoielii,
Credința-n Suflet, trează!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Sandu Tănase Chiru

Ploilor ce bat rebele

Fulgi de nea din alb de stele
Se aştern, lăsând infernul
Ploilor ce bat rebele
Să ‘ncheie plângând catrenul

E-n explozie sublimul,
Albul iernii, în culoare
I s-a împlinit destinul
Curg din cer mărgăritare

Ochi-mi aţintiţi privesc
Şi gândesc la un rondel
Dar aroma ce-o doresc
De cafea şi caramel

Mă trezeşte, s-a dus visul
Iar a dat cafeaua-n foc
Ploile-mi sunt paradisul
Şi-l scot la mezat, sau troc

Sandu Tanase Chiru

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Teodor Dume

În drumul meu spre Dumnezeu

Când voi pleca în călătoria din care
n-am să mă mai întorc niciodată
o să-i las fetiței mele
un bilețel
prin care o să o rog
să nu stingă lumina
din când în când
să măture prin casă și prin curte
să-mi scoată de la curățătorie
costumul negru pe care
l-am îmbrăcat
în ziua în care a murit mama
duminica
să dea de pomană săracilor
câte un cozonac și câteva sarmale
pentru că și mama
înainte de a pleca
mi-a lăsat cu limbă de moarte
să dau săracilor
câte un cozonac și din sarmalele
ce le lăsase în oala de tuci
deasupra pe cuptor
a măturat casa și curtea
apoi a plecat…

unii spun că s-a dus
să se întâlnească cu Dumnezeu
să-l întrebe de ce mi l-a luat pe tata

nu știu dacă în drumul meu
o voi întâlni pe mama dar
știu că acum
am anii
care mă vor face
să înțeleg de ce a plecat tata…

(Autor: Teodor Dume)

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Maria Poiană

Din dor de EMINESCU
(din volumul în lucru, LA RĂSCRUCI DE VREMURI)

Când m-atingi din mila-ți sfântă cu-al cerescului condei,
Dintr-o dată-n încăpere simt parfum de flori de tei.
Și rămân pierdută-n gânduri, tot cu ochii pe fereastră.
Gândul către tine fuge: ,,Floare-albastră, floare-albastră”…

Un suspin, cât o mirare mă trezeste din visare,
Și-ți văd mâna care scrie pe-ndelete o scrisoare.
Iar din literele sale oaste mare se adună,
,,Să dea piept cu uraganul ridicat de Semilună”.

Ce magie! Văd aievea cum din litere înnozi,
Oști conduse-n luptă doar de brațe tari de voievozi.
Cad smerită în genunchi, și nu pot nimic să-ngân.
Că din versu-ți se-ntrupează însuși Mircea Cel Bătrân.

,, Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi si voi Mușatini
Descălecători de țară, dătători de legi și datini”…
Crud e-ndemnul . Și prea doare c-ai știut ce vrei să spui.
Nici atunci n-a fost… Nici astăzi vremea deșteptării nu-i.

Lungă-i calea pân’ la tine, suflete năpăstuit!
Dar mă prind de raza stelei care doar ce-a răsărit,
Și mă las în legănarea-i, prinsă iar de dor și jale,
Ca să-mi ningă din înalturi harul îndurării tale.

maria poiana 12 ianuarie 2022 București

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Georgeta Radu

MIRACOL
Georgeta Radu

Se-mparte busuiocul Bobotezei,
în rugu-nchinăciunii, la icoană.
A ostoit durerea dintr-o rană
deschisă-n trupul sfânt al rugăciunii.

Sfințește apa însuși Dumnezeu,
să-i vindece pe cei bătuți de soartă,
care, ‘nsetați, mergând din poartă-n poartă,
caută-nfrigurați pierdutul „EU”…

Învie busuiocu-n miez de geruri,
în fiecare iarnă dintr-o viață,
parfumu-și plânge-n apă și-o dezgheață,
curgându-ne pe cruce, înspre Ceruri.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Nely Vieru

URLET ÎN JUNGLA URBANĂ

Nu sunt orb și nu sunt surd,
sunt ursuz dar nu sunt mut.
N-am un deget mult mai lung
ca-ntr-o țeapă să-i străpung.
Nu văd totul bine-n zare,
generația viitoare
vrea numai remunerare …
dar la muncă nu se întrec,
stau virtual sau petrec.
Stau în colt la birt măi frate,
la sapă-i trebuie roate.
Ziua să le fie noapte,
doar cină dacă se poate…
C-au vândut pământul tot,
n-au ce face, asta pot …
Că le-au dat bunicii lor
să le fie de-ajutor
Când n-au bani să stea la bar,
să le-ajungă de pahar,
Mâncare și haine scumpe,
să le-ajungă și de trufe …
Hai că și-au luat mașină,
dar n-au bani nici de benzină
C-au împrumutat la bancă,
toată viața-o stă în rată
Și i-au pus gaj pe nepoți,
acum sunt doar IDIOȚI.
Se pimbă pe ,,Strada Mare”
Dar n-au bani în buzunare,
doar de-o țuică le-a rămas…
-Hai la cârciumă-n oraș !
S-a dezchis terasă nouă,
fetele au fusta-n două,
patalonii rupți în spate,
cămașa e doar jumate.
Nu sunt geniu ,dar nici prost,
când văd oameni fără rost
mă apucă amețeala
și-mi repugnă indignarea.
Gâtu-mi strânge-n laț străbunii
când mă uit la câte unii
care au vândut pădurea…
țeasta crăpa-le-ar securea!
Și pământurile toate,
i-aș tăia de la jumate
să nu mai poată să meargă
unde ochii pot să vadă,
c-au vândut țara la hoți,
s-au umflat de pestă toți
și de gripă aviară,
ne-au lăsat cu burta goală…
Noroc c-avem cap și mâini
căci ne-am vândut la străini,
și muncim o viață amară
pentru cei ce stau în țară.
Îngrijim bătrănii lumii,
pe-ai noștrii adorm tăunii
îngropați în cimitire
de prea multă amăgire.
De-ast-au luptat în război
să o ducem bine noi.
Dar în loc s-avem foloase
am ajuns piele si oase.
Doar câțiva înavuțiți
stau în Casă, sus, uniți
într-o haită de hiene,
intra-le-ar otravă-n vene!
Vând și fabrici și uzine
de-au ajuns toate ruine
Pământu-i amanetat
unui hoț dintr-un alt stat.
Pădurea și apa de sus,
unui alt hoț din apus.
De la vest și pân’ la est
totul e vândut pe șest.
De la nord și pân’ la sud
Tot poporu-i orb și surd.
nu ascultă, nu vorbește,
nu clintește, nu se zbate …
Nu e viață, asta-i moarte !

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț

%d blogeri au apreciat: