Zbor spre înălțimi

ÎNVIERE

Peste liniștea de fier
Crucea încă plânge,
Tâmplele sunt numai cer,
Fruntea… numai sânge.

Umerii… apasă, grei,
oasele… nuiele,
Ochii, doar, mai ard în ei,
Licăriri de stele.

La piciorul crucii Lui
Numai lacrimi sfinte,
Sângele s-a strâns pe cui,
Roșu și fierbinte.

Cu o lance I-au străpuns,
Pieptul să I-l frângă,
Lacrimi nu mai sunt de-ajuns,
Cine să le plângă?

Iar oțetul ce I-au dat,
Îndoit cu fiere,
Toate, Doamne, le-ai răbdat,
Din a Ta putere.

Porumbeii au întins
aripile milei,
Zărilor de necuprins
În amurgul zilei.

Doamne, brațul Tău înalt,
Mâna Ta cea tare,
A deschis la celălalt
capăt, sărbătoare.

Cu Cuvântul ai zidit
Nevăzute ere,
Poartă-n ceruri ai gătit
sus… spre înviere.

Drum împodobit cu flori,
Jertfa Ta pe cruce,
Astăzi, noi suntem datori,
Crucea, a o duce.

Tainele lăsate-n dar
Strașnic ferecate,
Vor urca de la altar
Viața peste moarte.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Într-o vreme …

când te-am zărit prima dată venind
m-am gândit – uite-un om care-ar putea să mă iubească!
miroseai a dimineaţă cu soare,
fremătau pietrele caldarâmului sub paşii tăi
iar când îmi zâmbeai,
iedera începea fulgerător să crească.
nu te speriau bătăile vijelioase ale inimii mele!
când mă priveai, mi se desperecheau gândurile în vânt
iar braţele noastre striveau înfrigurate aerul, căutându-se –
anotimpuri comune ne îmbrăcau zâmbetele
şi-o lumină exploda peste noi din fiecare cuvânt.
cu bătăile noastre de inimi înălţam le cer îngerii
şi uimit, un gând aiurit se-ntreba cum de te pot iubi
până dincolo de mine,
până dincolo de tipătul trenurilor în gări,
până dincolo de ceasul în care n-ai mai veni…
târziu, peste privirile tale s-a aşternut ceaţa
iar răsăriturile ni s-au umplut de riduri adânci –
în aşteptarile mele îmbătrâneşte rugina
şi anotimpurile s-au făcut stânci.
însă eu încă zâmbesc unui gând – nu te teme!
ţii minte?
ştiam să visăm atât de frumos într-o vreme
şi-n atât de puţine cuvinte…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Phoenix

O frunză rătăcită
pe șevaletul toamnei
nu mă consider,
nu am cum să fiu,
când am un spirit liber
și port în mine
suflet viu

O frunză galbenă
ce-n toamnă
atinge ogorul,
este doar așternutul
semințelor
ce-n primăvară
vor hrăni viitorul

Dar eu, ca om, cu spirit
și cu suflet,
în mine însămi
port puterea
să îmi creez destinul, calea,
chiar dacă uneori
am cunoscut durerea

Nu sunt asemeni frunzei
ce cade toamna
pe cărări…
sunt pasărea
din propria cenușă
renăscută –
sunt Phoenix-ul ce zboară
spre-albastrele zări!

Versuri din volumul „Aripi de Phoenix
Ed Pim 2023

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

DRUM BUN,POETE

Pe lângă tei cu frunza tremurândă,
S-a stins o stea pe cerul poeziei,
Iar vântul duce-n taină murmurândă,
Ecoul blând al vieții și al veșniciei.

Poetul,un suflet prins în vers și dor,
Străbătea cerul gândurilor line,
Cu pana lui, făcea din vis izvor,
Și-n nopți tăcute presăra lumine.

Acum, în lut, tăcerea îl cuprinde,
Dar glasul lui prin timp va răsuna,
Căci orice vers ce-n inimă se-aprinde
E nemurire-n veci și nu va înceta.

Și poate-n cer, sub stele fără nume,
El scrie iar, cu dor nemărginit,
Iar noi, rămași în trecătoarea lume,
Îl plângem însă nu l-am părăsit.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mi-e dor…

Îmi este dor de Dorna mea, de Vatra care mi-e acasă,
Cu munți și râuri și-o cișmea, cu apă rece și gazoasă.
Mi-e dor de clipa de demult, de anii din copilărie,
De locul unde am crescut, de munții plini de energie.

Mi-e dor să urc zglobiu pe munți, la afine și merișoare
Și printre brazii cei cărunți, să văd ochi blânzi de căprioare..
Mâncam ciuperci fripte pe piatră și beam borcut de la izvor,
Prin zmeurișuri, câteodată, mai auzeam ursul: mor-mor!

Pe malul Bistriței mergeam la pescuit de boișteni
Cu undițe, ce le făceam din bețele de prin poieni.
Priveam cum pluta-n vale trece și cum plutașii o struneau,
Când Bistrița și Dorna rece, cu drag, în brațe se țineau.

Îmi amintesc de iarna-iarnă, cu fulgii ei cei mari și grei,
Ce nu uitau nicicând să cadă pe munți, pe case, pe alei.
De serile lungi și geroase, când lupii se-auzeau urlând,
Și ne-nveleam cu plăpumi groase, să nu stăm noaptea tremurând.

Pe străduța de la mină, mai multe sănii noi legam
Și cât era ziua de plină, peste troiene, chiar, zburam.
Când soarele lucea pe cer și neaua scârțâia sub ghete.
Eram cu nasul roș’ de ger și gheața clopoțea în plete.

Duminica ne îmbrăcam cu straie noi, de sărbătoare
Și cu părinții noi plecam, toți împreună, la plimbare.
Cu buzunarul plin de nuci mergeam în parc, la veverițe.
Ce mult a mai trecut de-atunci, când noi eram patru fetițe!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

În zorii vieții

În zorii vieții, liniștea curgea,
Și câmpul plin de flori îmi era leagăn,
Iar timpul blând cu mine se juca,
Lăsând în urmă amintiri fără seamăn.

Prin basme rătăceam cu glas de vânt,
Cu zâne bune ce-mi vegheau destinul,
Și-n fiecare clipă un nou cuvânt,
Înflorea frumos ca și mălinul.

Cărțile minunate ale copilăriei mele,
Îmi arătau lumina dintre nori,
Iar gândurile-mi pluteau ușurele,
Pe drumuri către nevăzuți fiori.

Acum, când anii dor ca un ecou,
Revin acolo unde era cald și bine,
Și simt cum crește-n mine iar un dor,
Un dor de scumpa mea copilărie.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

PRINTRE GÂNDURILE NOASTRE

Când cireșii răspândeau, iarăși, magica lumină,
pașii noștri se pierdeau, în miresme, prin grădină,
norii albi se așezau, peste ramuri, în fuioare,
din zborul lor se-ntoarceau, păsările călătoare…

Cerul parcă-și legăna, toată tăcerea albastră
și-un cireș îi contura, lumina, într-o fereastră,
vântul adia ușor, scuturând floare cu floare,
iar petalele cădeau, pe pământ, ca o ninsoare…

Dar vântul, ca un ecou, destrăma atunci, lumina,
florile își aplecau, până la pământ, tulpina,
cerul cernea peste noi, grăbit, pulberea din astre
și-amintirile treceau, printre gândurile noastre…

Când zorii își revărsau, din nou, magica lumină,
pașii noștri se topeau, în miresme, prin grădină,
cerul senin legăna, tăcut, razele de soare,
cireșii își deschideau, prin ramuri, floare cu floare…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

de poveste

s-a închis „Sesame deschide-te” pentru inventar…

mi-ai spus tu cam cum se iubește,
mi-ai și desenat un ceva cuminte,
ai pariat pe două lacrimi și ai câștigat neplânsul,
apoi ne-am ținut în brațe,
deși eu eram deja la adânci bătrâneți.

nu prea mă pricep la îndrăgosteală,
roșesc sau zâmbesc încurcat,
habar n-am unde se ating culmile,
de unde apar fluturii în stomac,
câte dimineți pot da pentru o noapte
și câte vurgule suferă între subiect și predicat.

am să citesc mai mult despre iubire,
am să te rog să mă înveți mai multe,
iți voi da un latte machiatto dimineața și-un demachiatto seara,
că nici la cafele nu mă pricep…

iar dacă tot am ajuns să vedem zorii mijind,
o vom asculta pe Seherezada,
care,
sfioasă,
tăcu!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ars scribendi

Iar foaia îsi dezmiardă o literă amară
Sărită dintr-atâtea ce zac în călimară,
Dorind înfierbântate și gata, să se scrie
Pe note necântate din vechea melodie.

Din simț și nesimțire, prin valul care cască
O poartă spre uimire, mereu aceeași mască,
Înoată o știință și-n urma ei, un vers
În vad își lasă urma, de parcă ar fi mers
Prin gârbove nimicuri de care-ar prinde drag
De n-ar fi fost mânjite pe-al cerului sfânt prag.

Stindarde-nfumegate în însăși ceața lor
Se-nalță după aer, săltând într-un picior
Când, de tăcere,-n mitră, misterul unei faceri
Se fulgeră-n lumina prea multelor întoarceri.

Așa se scrie-n rimă cu sensuri fără sens
Pe care orice minte le ține prea intens
Aproape de-o simțire, aproape de-un consens.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Vând

Vând amurguri in pahare și tăceri în buzunare,
Dorul prins in fire reci, îl măsor la cinci azteci;
Vise crude, neîncepute, le dau blând pe nevăzute,
Iar suspinul prins in glas, îl împart cu tine-n pas.

Vând apusuri în cutii și răgazuri aurii,
Visul crud abia crescut, îl dau cald de început;
Pun pe rafturi câte-un dor, ca pe fructe de decor
Și-l aleg după miros, dulce-acrisor, sfios.

Vând și marea la pahar, cu albastrul ei amar
Și nisipul fin, rebel, îl strecor pe-un colț de cer;
Prind in palme căte-un vânt și-l dezleg apoi in cânt,
Iar furtuna o împart pe bucăți cu cerul spart.

Vând și umbra dintre stele  și ecouri cu zăbrele,
Ninsori calde de April și un timp pierdut , fragil;
Vântul prins intr-un inel îl dau scris pe-un colț de cer,
Iar lumina stinsă-n zori o topesc în mii de flori.

Vând cuvinte fără nume, rastignite-n vechi volume
Și speranțe-n habitat, cu parfum de an uitat;
Lacrimi dulci ca mierea grea, le așez tăcut pe-o stea
Și le cânt duios pe-un nor, ca pe-un vechi descânt de dor.

Vând și clipe rătăcite,  printre gânduri adormite
Și un zbor neterminat prins in visul destrămat;
Noaptea-n falduri de mătase,  o dau cui vrea să  o lase,
Iar tăcerea de pe drum, cu tine o-mpart oricum.

Vând și inimi fără  chei, ruginite-n ochii tăi
Și iubirea necernută ca o mare nevăzută;
Iar din tot ce mai rămâne,  strang o lume pentru tine
Și-o aștern pe-un fir de gând,  când mă pierzi pe drum curgând..

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț