Octavian Goga – comemorare –

Octavian Goga s-a născut în 1 Aprilie 1881, la Rășinari (Autro- Ungaria).

A fost un poet si politician. Prim-ministru al României pe timp de 45 de zile (28 Decembrie 1937 – 11 Februarie 1938). Fost ministru în varii guverne, deputat și membru al Academiei Române din anul 1920. Moare la 7 Mai 1938, Ciucea, Cluj Napoca, România.

Fără țară
Octavian Goga (1916)

Eu sunt un om fără de țară,
Un strop de foc purtat de vânt,
Un rob răzleț scăpat din fiară,
Cel mai sărac de pe pământ.
Eu sunt un mag de legea nouă,
Un biet nebun, orbit de-o stea,
Ce-am rătăcit să v-aduc vouă
Poveștile din țara mea.

Eu sunt o lacrimă târzie
Din plânsul unei mii de ani,
Sunt visul care reînvie
La vetrele celor orfani.
Sunt o mustrare călătoare
De pe tărâmuri fără glas,
Și dintr-o lume care moare
Sunt strigătul ce-a mai rămas.

Eu sunt oftatul care plânge
Acolo-n satul meu din deal,
Sunt țipătul muiat în sânge
Al văduvelor din Ardeal.
Sunt solul dragostei și-al urii,
Un visător de biruinți,
Ce port blesteme-n cerul gurii,
Drept moștenire din părinți.

Eu m-am desprins dintre morminte,
Din cripte umede și reci,
De unde-aducerile-aminte
Țin straje unui gând de veci.
Și cu fiorul care poartă
Pe cei încrezători în frați,
V-am plâns la fiecare poartă
Durerea morților uitați.

Azi simt cum noaptea se coboară
Pe dimineața mea de ieri,
Cum cântul meu se înfășoară
În giulgiul veșnicei tăceri…
Și printre voi îmi duc povara
Stropit de râs și de noroi,
Căci vai de cine-și pierde țara
Ca să și-o ceară de la voi…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lucian Blaga – comemorare – Gabriel Cristea

Azi îl comemoram pe – LUCIAN BLAGA –
poet și prozator, dramaturg și filozof român, care a marcat prin personalitatea sa – mai mult de cinci decenii – spiritualitatea românească.

Giordano Bruno
de Lucian Blaga

E același, nu-s aceleași.
E același unic soare
răsărit din munte, gând.
Să se întrupeze-n vale
alte umbre sunt la rând.

E același, nu-s aceleași.
E același unic soare
albul inului sorbind.
Să întindă pânza-n iarbă
fețe – alte sunt la rând.

E același, nu-s aceiași.
E același unic soare
tâlc suav învederând.
Ca să coloreze ceasul
fluturi – alții sunt la rând.

E același, nu-s aceleași.
E același unic soare
ce-nfierbântă rouă, vânt.
Să îndure moartea-n vară
alte spice sunt la rând.

E același, nu-s aceleași.
E același unic soare,
inima prin lumi bătând.
Să îngâne-n vreme rugul
alte-amurguri sunt la rând.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Petre Vatuiu

Pedeapsa

Ispăşesc penitența desfătării de ieri
Și mă strânge pustiul nesfârșitului cer.
Vântul șuieră-n ramuri dezgolite de ger,
Timpul râde-n ecoul nemiloasei tăceri.
Noaptea-și picură bezna în stropi reci și vioi,
Siluete sinistre se preling în convoi,
Ochii nu pot să vadă o scăpare, de goi,
Pașii calcă-n sentința depărtării din noi.
Tu te-ai dus răzvrătită, călărind nepăsări,
Umbra ta prin fereastra micii mele cămări
Izgoneşte răzlețe și străine cătări,
Gânduri mii mă-ncovoaie cu-ale lor întrebări.
Și mi-e spartă clepsidra și nisipu-i șuvoi,
Nu știu timpul cum curge : înainte-napoi?
Dar îmi urlă-n ureche al mândriei strigoi,
Că trăiai pentru tine și doar eu pentru noi!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Silvana Toma

Caut, încă
Rătăcind printre lacrimi și șoapte,
caut, încă, locul meu pe pământ…
Poate-acolo, în zare, departe,
poate-n clipa ce, tainic, desparte
dimineața de ultima noapte,
poate-n zbor, poate-n ploi, poate-n vânt…

Poate-n aripi căzute pe maluri,
ce-și așteaptă sfârșitul în zori,
poate-n raza răsfrântă de valuri,
oglindind curcubeu peste nori,
în câmpii ce se-ntind către dealuri,
unduindu-și covoare de flori.

Poate-n zâmbetul mamei ce-și strânge
primul prunc, fericită, la sân,
sau în dor de părinte bătrân
ce-și așteaptă copiii și plânge…
…

Căutând peste tot și prin toate,
rătăcesc fără niciun cuvânt,
cu speranța că, intr-o zi, poate,
voi găsi locul meu pe pământ…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Georgeta Rada

TESTAMENT

Eu am trăit în satul meu în care
bătrânii încă mai purtau ițari
și case albe mai aveau pridvoare,
bisericile, mâini de iconari.

Eu am trăit când murmura fântâna,
când, încă, toți beau apă din ulcior,
când mama era maica, nu bătrâna
și când bătrânii mai țineau sobor.

Și o să trec cum au trecut părinții
cu tot soborul satului la sfinți,
cu rugăciunea pentru paza minții,
la judecata fără de arginți.

Poate-o să cad sub crucea de păcate
și-o să m-aștern ca într-un cuib de cuci
sub crucile, de satul lor uitate,
cum sunt la noi în sat atâtea cruci.

S-a așternut în noi ca o Golgotă,
sat peste sat și timpul peste timp,
mi s-a înscris în foaia mea de dotă
și crucea ca un ultim anotimp.

Eu vreau să mă aștern în sat la mine
și nu pe zări, o căzătoare stea,
când Învierea cea de obște vine,
să mă ridice din țărâna mea !

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

EUGEN DORCESCU

VINEREA MARE

În Vinerea Mare,
suntem singuri cu
Domnul. Care știe că moare.
Suntem singuri cu Domnul.
Însuși Domnul ne-adună.
Să murim împreună, să-nviem
împreună.
Mare-i taina aceasta!
Lemnul Crucii-i străpunge
universului coasta.
Lemnul Crucii de raze și
de sânge străluce –
Universul întreg se zidește pe
Cruce.
Ochiul nostru, privind, se-nlumină și
plânge.
Jertfa Domnului spală universul
în sânge.
Jertfa Domnului spune
fiecăruia-n parte
că e mort, deși viu, înviind
doar prin moarte.

(29.03.2002)

(Din: Eugen Dorcescu, LEVIATANUL, Editura Eurostampa, Timișoara, 2022).

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nicolae Pitz

suflul care ne poartă

din lut și lumină,
din apă și vânt, s-a
născut suflul care
a luat formă și glas.
când respiră,
omul nu face altceva
decât să continue
respirația planetei.
aerul care umple
plămânii este același
care mângâie munții,
care leagănă
pădurile și poartă
semințele vieții
mai departe.
în inima lui pământul
își amintește
că este viu.

omul este clipa conștientă,
din suflul etern al planetei,
o respirație de viață,
o vibrație de lumină.


(Ferestre suspendate între epoci)

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Adnana Radu (Eugenia Spătaru)

MAMA

Nu cere lucruri mari,
Ea cere doar iubire,
Și-o mângâiere caldă
Din dulcea ta privire.

Un zâmbet, ca o rază,
Pe gându-i să se-așeze
Și inima-i de mamă
Prin tine să viseze.

O mână întinsă azi
Spre chipu-i obosit,
Să-i șteargă lacrima,
Din ochiul ostenit.

Să-i mângâie obrazul
Brăzdat de griji prea multe,
Să-i descrețească cuta
Adâncă de pe frunte.

Nu cere lucruri mari,
Doar să te vadă-n prag;
Căci pentru ea, copile,
Ești tot ce are mai drag.

Vrea să-ți audă glasul
Și chipul să-ți privească;
În ea sufletu-i strâns
De grija părintească.

Nu-i trebuiesc averi
Și nici mari bogății;
Pentru o mamă, averea
Sunt doar ai ei copii.

Cu inima-i fierbinte
Înalță rugi spre cer
Și când ție-ți e bine
Toate grijile-i pier.

Nu cere lucruri mari,
Nimic nu-i trebuiește,
Căci de-are a ta iubire,
Totul îi prisosește.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Camelia Corina Boț

Strigăt de primăvară

Te leagăn
în poala dorului
ce freamătă prin mine,
sub mantia nopții
brodată-n flori de stele,
sub clar de lună,
mă cunun
cu mugurii ce
crapă-n durere,
soarele
mi se strecoară-n
privire și se leagă
de tâmpla mea,
mi-s umerii grei
de atâta verde crud

și roua ce descântă
firul ierbii, îmi sărută
glezna,
covor de ghiocei
aștern pe umbra ta
neclintită,
mi-e verde-n lunca
gândului și strigăt
de primăvară
îmi cuprinde firea,
mă arde-n palmă
dorul mângâiat în
noapte, iubirea
ce reînvie prin
mine mă respiră
și mă poartă
între cer și pământ
și mă așază în
pragul zorilor de zi.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nicoleta Lupu

Doamne

Mă cheamă, Doamne, și-mi îndreaptă pasul,
Spre Tine… rugămintea-i să mă ierți,
Că am greșit, nesocotind că ceasul
A-ncetinit de-atâtea dimineți.

Mă cheamă, Doamne, să veghez în noapte,
La crucea Ta o candelă să fiu,
Că trupu-i greu și sufletu-n păcate,
E târziu, Doamne, știu că e târziu…

Rămâi în noaptea asta lângă mine,
Că mâine este mâine și nu știu,
De-oi prinde răsăritul de la Tine
E târziu, Doamne, e așa târziu!

Primește-mă la Cina cea de Taină,
Picioarele să Ți le ung cu mir,
Din lacrimi de căință să-mi fac haină,
Sfârșitul savurând dintr-un potir.

Din sângele care a curs șiroaie,
Când tâmpla Ți-au rănit-o mărăcinii,
O inimă păgână se înmoaie,
Pierdută în nimicnicia lumii…

Mai trâmbițează oamenii din lume,
Trezindu-se, căci nici ei nu mai știu,
De mai sunt vii, când soarele apune
Într-un amurg aproape de târziu…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț