Zbor spre înălțimi

Bâjbâială

nu știu când am venit
și unde plec
inconștient și-n naștere
și-n moarte
doar viața ca o culpă
mi-o petrec
și-mi sui cu greu Golgota
mai departe

între venirea și plecarea mea
ca o pedeapsă binemeritată
mereu se tot întâmplă cineva
care să-mi spună că
am fost odată

Nici azi, când vara vieții mi-a-niernat
și-ntr-un pahar încerc să îmi înec
trăirea mea venită din păcat
nu știu dac-am venit
sau dacă plec..

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Resemnare

Cu pașii grei de piedici
Ce le-ai sădit în cale
Mă pierd în umbra neagră
A nepăsării tale.

Orbit de dor și-n beznă
Mă irosesc spre tine
Chiar dacă ochi de gheață
Se prăvălesc spre mine.

Te simt atât de-aproape
Că te-aş putea atinge
Dar iarna neputinței
E prinsă a mă ninge.

În piept abia se zbate
Și abia mai stă aprinsă
Și geme și te plânge
O inimă învinsă.

Nu-i chip a mai pătrunde,
În nopți ce nu-s albastre,
Pe calea zăvorâtă
A fericirii noastre.

Și-așa plătesc cu anii,
Câți or mai fi să fie,
Un vis sorbit cu sete,
O gură de beție.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Reîntoarcerea la propriul suflet

Pășesc agale pe un drum din iluzii și frici,
Ca dintr-un sorginte de Damasc lustruit
Neînchinat calc pe azurul ce se sfărâmă aici
Eu nu sunt decât un băț putred de chibrit

Pe drumul meu sunt tot mai multe vămi,
In care trebuie să las ceva din mine
Aș lăsa sufletul meu cel prea plin de răni
Dar cu cine mă reculeg pe drumul către sine ?

Mă împiedic de dileme și de pietre din mine,
Care mă îndrumă spre corăbii de ceară
Să mă piardă pe mări nesfârșite-n suspine
Să mă respire in pulsații înainte să piară.

M-am rătăcit iar pe drumul către mine,
Stau lângă mine și nu mă mai privesc
O troică -mi țese in cale să mă închine
Iar eu de neatinse umbre mă feresc.

Îmi caut in lume drumul către sine,
Către al meu suflet din care am țâșnit
Mă furișez pe sub perdele de destine
Și spre tenebre fără suflet am pornit.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

ARID

„…Și să vorbim, desigur, în cetate,
Să ne oprească mere pentru cină…”
S-a înclinat pământul într-o parte,
Rapace cari îi rod din rădăcină.

E spartă amfora, murim de sete,
Lumina a uitat să mai răsară.
Dă cercuri sus pe boltă un erete,
În juru-ne, pustie selenară.

Copacii, holograme fără viață,
Au ramuri grele de atâta rod.
Miroase a cenușă. Prins cu ață,
Se-ntinde peste-acestea toate, pod.

Suntem doar noi aici? Visăm savane,
Nici drum nu e sub pași. Se văd trecând
Cămile înrolate-n caravane,
Cu înverzite oaze-adorm în gând.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

NU VREAU
        
Nu vreau iubiri ce ard pe jumătate,
Nici pași pierduți pe drumuri fără rost,
Nici cei ce poartă în piept tăceri îndurerate,
Nici cei care trăiesc un vis anost.

Eu nu mă pierd în șoapte trecătoare
Ce mor încet în umbră și uitări,
Ci ard adânc, precum o stea ce doare
Pe boltă, peste negre depărtări.

Și de iubesc … iubirea-mi este soartă,
Cu tot ce sunt mă risipesc în ea,
Căci inima nu știe să împartă
Nici dorul ei, nici taina de-a visa.

Nu cer iubiri cu aripi obosite,
Nici mâini întinse numai spre-a primi,
Ci suflete de doruri mistuite
Ce știu prin taină a se destăinui.

Atinge-mi tâmpla arsă de vedenii
Și-ai să-nțelegi ce zbucium port ascuns:
Că-n lutul meu tresar adânci dârzenii,
Iar cerul nopții-n suflet mi s-a strâns.

Nu pot trăi în strâmtă rânduială,
Nici prinsă în colivii, ruptă de realitate
Căci port în mine iubirea primordială,
Și-un dor bătrân de nemurire poate.

Redactor șef: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cerșetori la poarta Timpului

A fost odată-un anotimp ciudat…
ceva…în Suflet mi s-a întâmplat,
un roi de fluturi albi s-au așezat
în colțul cel mai luminat
așteptând să înflorească-n zori
din roua blândelor ninsori
Iubire fără de păcat.

Eu nu știam c-o să răsară flori
printre ninsori și printre ploi,
printre suspine de viori
în nopți senine sau cu nori.
Ningea cu clipe- amețitoare,
cu flori de măr, cu visuri diafane,
ningea cu Stele căzătoare.

Noi doi copii cu Cerul în priviri
rătăcitori prin câmp de maci,
plângând o lacrimă din Soare
în dimineți mai dulci sau mai amare
cu toată roua florilor în cale
fără să știm pe-atunci
că și Iubirea doare…

Atâtea anotimpuri au trecut!
Vara în Toamnă-ncet s-a prefăcut
sub vraja nopților târzii
ne mai iubim și-acum
ca niște prunci, mereu copii
ce nu știu despre zilele cărunte
și ce le-a scris destinu’-n frunte.

A fost și zâmbet și suspin,
au fost și bucurii și dulce chin,
iar când se cuibăreau tăcerile în noi
timizi, cerșeam la poarta Timpului
mai multe zile-n doi
iar Primăveri cu inimi frânte,
vorbesc și astăzi despre noi…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Versul tainei
Mira Minu

Dimineți cu rozul… murmur de lumină,
Dimineți cu rozul limpezind în tihnă
Ochi de vise-n floare și netemătoare,
Ochi de ceruri line, pline de splendoare.

Am în versul tainei crini topiți în miruri,
Gânduri vin hoinare, le-mpletesc în șiruri,
Îmi petrec minunea, o alint în poartă,
Inima-mi tresaltă, dulce și-nțeleaptă.

Strâng în podul palmei lacrimi din potirul
Unui dor ce-și uită, până-n zori, suspinul,
Soarele-mi zămbește dintr-o lume nouă
Și-mi sărută-n joacă licurii de rouă.

Oo, gingașă clipă, ca un har, senină,
Îmi tresari în brațe, ageră, deplină,
Și te-alini în poala unei flori măiastre ,
Lumi se-aștern, albastre, în abisuri caste.

Câtă bucurie îmi inundă zborul!
Mă dezleg de noduri, liber mi-e fiorul
Și m-arunc în largul dimineții clare,
În tot adevarul Clipei arzătoare!

Imperiul verii
Mira Minu

Ploi de aur beau seninuri din secunda nemuririi,
Cad in așternuturi sfinte, de atâta vrajă, mirii,
Liniștea se-adună-n tomuri de poeme infinite,
Nicăieri nu pot pătrunde negurile învrăjbite.

Tremură un vis pe-o roză, c-a uitat să se închine
Nopții, ce-și frământă sensul din chiar ziua care vine,
Binele mi-l iau de mână și colind cu el prin lanuri
De maci mândri, dulci zefire, astăzi nu ne facem planuri!

Astăzi doar mirăm apusul de atâta floare rară
Si de raiuri prinse-n brâuri, doruri noi ne înconjoară,
Nici neghina nu se-ndură să ne cotropească linul,
E o veșnicie-n sâmburi ce-și așteptă,-n taină, plinul.

Fericiri aleargă-n salturi și se tăvălesc prin vară,
Nicăieri nu sunt oprite, dintr-un spic îsi fac o țară.
Fericirile sunt vise prinse-n roua împlinirii
Și sunt flamuri de albastru în oștirile iubirii!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Acasă la Dumnezeu

Cred c-am uitat să-mi amintesc de Tine,
De-atât’ amar și rău împovărat!
Ecouri nenăscute au lăsat
Deschisă poarta zilei genuine!

Sosise ora să expurg din mine
Neadevărul sinelui pierdut,
Înveșmântase viitorul ciut,
În crâncene constrângeri sibiline.

Neviul viu! Stigmat sau catahreză?
Cine am fost? Ce sunt? Doar avatarul
De biblic fratricid, ori sunt lăstarul
Modelului adamic din geneză?

Nu m-ai certat! Mi-ai arătat că-ți pasă
De noul EU sosit la Tine-acasa.

---

Volumul ACASĂ LA DUMNEZEU,
Decembrie 2025, ed. CORESI

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

cerul de sticlă verde

​cireșele-și spală rubinul în noapte,
iunie plânge cu lacrimi de tei,
vara-și șoptește nenumitele șoapte
prin fire de apă și ochi de polei.

​se frânge lumina în pale de veghe,
norii sunt clopot de viu argintat,
pământul și cerul, o veche pereche,
într-un sărut de furtună s-au înecat.

​verdele curge pe străzi ca o boală
de dor și de proaspăt, de viu și intens,
iar ploaia, o mână de cer pe o coală,
rescrie din lume al nopților sens.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț