Zbor spre înălțimi

Viața unui om

Am adunat de-a lungul vieții multe
Și m-am trezit că am din plin, de toate.
Am amintiri, dar cine să le-asculte?
Doar vântul, valul, Astrul nopții, poate.

Am casa plină de lumină sfântă
Și-un colț unde genunchiul se îndoaie,
Iar lacrima prin rugă mi se zvântă,
Se-nșiruie, mărgăritar, pe foaie.

Frânturi din suflet le-am legat în carte,
Vreau să rămână lumii mărturie
Că-n viață poți să faci ceva aparte
Care s-aducă-n inimi bucurie.

Am vise ne’mplinite, ca tot omul,
Că nu le poți avea în viață toate,
Dar n-am uitat să răsădesc și pomul
Ce seva vieții din pământ va scoate.

La câte primăveri am dus în spate,
Mă simt mai verde ca în tinerețe.
Am căpătat puteri înaripate
Și simt cum infloresc la bătrânețe.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

FATA MORGANA

Te văzusem într-o seară, aveai chipul de fetiță
și purtai pe cap năframă și-aveai ie cu altiță,
de atunci ieșeam la poartă când treceai către izvor,
te duceai iar să iei apă în același vechi ulcior…

Te-ai oprit pentru o clipă, cu sfială mi-ai zâmbit
și-atunci ochii tăi senini imediat m-au cucerit,
dar ca o Fata Morgana ai plecat, fără regret,
iar eu ca pe-o taină sfântă te-am păstrat, veșnic, la piept…

Am purtat în suflet dorul ca pe-un vis neîmplinit,
astăzi a secat izvorul și anii s-au risipit,
aș vrea să fac timpul roată, să mai ies o dată-n drum,
să te-aștept seara la poartă, sub al teilor parfum…

Redactor șef: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mă cheamă…

Mă cheamă satul meu
și liniștea de-acasă,
și mămăliga galbenă
pe masă,
și puiul fript,
și oala cu smăntână,
și apa limpede.
de la fântână.
Mă cheamă dealul, șesul și pădurea,
pe care o cutreieram aiurea,
și moara veche, la intrare-n sat,
și grâul verde-n toamnă semănat,
și școala-n care-am învățat să scriu,
mă cheamă satul meu, rămas pustiu…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ardem

Îmi arde luna de flăcări ne-mpăcate
Și nimeni nu se-ntreabă de ce este așa…
E luna noastră și, poate, nu mai poate
Desângerând lumină, păcatu-acest-a bea…

Îmi arde marea și cad într-însa stele
Și nimeni nu se-oprește din valu-i să mai bea…
Dar ea este a noastră și râdem de-ale mele
Nebune mii de gânduri, neliniște mi-e… prea…

Îmi ard nisipuri prin timp și nerăbdare
Și nimeni nu iubește secunda ce-i a sa…
De suflă vântul și viața lor dispare,
Doar eu rămân în urmă cu tot cu luna mea…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

De mi-ai fi…

De mi-ai fi noapte, eu ți-aș fi
Pe-a cerului boltă-n tipsii,
O lună mare de argint,
Ca-n raze să mi te cuprind.

Să-mbrac veșmântul tău cu stele,
Iar tu să regăsești în ele
Tot licărul din ochii mei
Și-a dorului mocnind, scântei.

De mi-ai fi zi, aș vrea să fiu
În primii zori și-n ceas târziu,
Vestitul zeu grec, Helios
Cu strai de raze-n Eden, tors.

Țesut în fir de borangic
Și răsfirat mai pelagic,
Într-o paletă arzând în zări
Și răspândită-n depărtări.

De mi-ai fi marea-nvolburată,
Ți-aș fi-nspumarea adunată
La țărmul visului de-azur,
Unde credință să îți jur;

Că voi veni la tine iar
Și îți voi oferi în dar
O neclintită așteptare,
Cât val voi fi în a ta mare.

De mi-ai fi râu curgând aval,
Eu, din amonte ți-aș fi mal
Păstrându-ți albia-n talveg,
Ca taina-n curs să ți-o dezleg.

Să curgi prin mine, neoprit
Cu stropi de perle, azurit
De la izvor la revărsare,
Pân’ ce vei deveni iar, mare.

De mi-ai fi lacrimă, ți-aș fi
Obraz ce nu ți-ar mai lipsi
Din taina precăderi tale,
De la obârșii dulci-amare.

De-ai fi enigmă, fără seamă
Te-aș dezlega fără de teamă
Și-aș da de știre-ntregii lumi,
Cum știi din mine să m-aduni.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ascultă și taci!

Aș mai putea să sper când totul s-a frânt?
Mă doare trecutul, mă pierd în cuvânt
Și strig către tine, umbră-mi de nori grea,
Să-mi spui dacă este o cale și-a mea?

-Ascultă și taci! Cu lacăt pe gură,
Oprește oftatul și lacrima-ți pură!
Nu-ți plânge trecutul! A fost și s-a dus!
Răspunsul la toate în tine e pus!

-Dar rănile dor și pașii-mi sunt grei,
Nu pot să uit greul ce-l poartă în ei!
Cum să merg ‘nainte când totul s-a stins?
Sunt doar o ruină, un suflet învins!

-Ascultă și taci! Privește-mă bine!
Eu sunt lava minții ce curge prin tine!
C-un deget pe buze înfrână-ți durerea
Și-n pacea adâncă sporește-ți puterea!

Tăcem amândouă acum și pășim
Spre-un nou început, învățând să trăim
Cu răni din trecutul în lacrimi scăldat,
Dând aripi iubirii ce ne-a vindecat.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dovezi

Când tu aștepți o lacrimă să-mi cadă
din cer ne plouă mult și înghețat,
iar umbra fără aripi stă dovadă
că-n ochii mei tristețea s-a uscat

Poteca s-a ascuns să nu se vadă
tăcerea nopții-i fără de păcat
când tu aștepți o lacrimă să-mi cadă
din cer ne plouă mult și înghețat

un munte între noi îngândurat
a-ndepărtat ce nu putea sa creadă
deși era perfect adevarat
că te iubesc e fără de tăgadă

Când tu aștepți o lacrimă să-mi cadă

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Să fii lumină!

Cu ochii ce privesc la soare
S-aduni căldură și iubire,
Când viața, uneori, te doare
Să-ți fie leac și mântuire!

Să urmărești mereu lumina,
Chiar dacă este doar o rază,
Să scapi de chinul și de vina,
Ce-n inimă, tăcut, vibrează!

Să te îmbraci în fericire,
Să porți veșmânt de sărbătoare,
Și, răspândind în jur iubire,
Să uiți că viața-i trecătoare!

Când întunericul te-apasă,
Cu galben să te-mpodobești,
Să crezi că viața e frumoasă,
Trăind-o să o prețuiești!

Să fii lumină-n miez de noapte,
Un far de strajă în furtună,
Și inima, ce-n piept îți bate,
Să-ți fie râs și voie bună!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

ACASĂ

-Plec!
-Unde?

Am rătăcit destul prin suflete străine,
prin locuri unde acasă era doar un cuvânt,
prin vise amăgitoare,
iluzii
și haine de împrumut
ce încorsetau lumina
și-al inimii avânt.

Mă întorc acasă
să-mi schimb veșmântul greu
ce umerii îmi apasă,
pantofii să-i desculț și să-i arunc,
cu răni cu tot,
să merg prin iarba verde,
chiar dacă sângerează
pământul sub picioare
și-n ochi lumina doare.

-Plec!
-Unde?

Acolo unde haina e simplă și curată,
s-o mai îmbrac o dată,
să-i simt atingerea sfințită,
privirea-n ochi smerită
și-n gând tăcerea caldă.

Acolo unde pot merge cu sufletul dezbrăcat
și inima în palmă,
fără frică,
fără teamă,
fără măști ascunse-n buzunare,
doar cu o floare
prinsă la ureche
și visul nepereche ascuns între petale.

-Plec!
-Unde?

Acasă.

Acolo unde fericirea stă într-un zâmbet cuminte,
dăruit de-a soarelui lumină,
acolo unde gândul se-nchină
și inima croșetează vise-n gherghef,
acolo unde poți râde când ai chef,
iubești pe săturate
și zbori cu propriile-ți aripi spre culmile înalte.

-Plec!
-Unde?

Îmi adun pașii și mă întorc spre mine,
mă întorc acasă,
acolo unde de negura lumii nu-mi pasă,
unde libertatea stă într-o privire de cer,
unde lacrima nu se ascunde
și privirea nu este călcată de umbre,
unde haina purtată e țesută de-a Domnului mână aleasă.

Mă întorc acasă.

Mi-am dat întâlnire cu mine.

-Stăpâne, ajută-mă să ajung cu bine!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

FRICI și CARANTINE

Prin labirintul dogmelor creștine
Privesc oglinzi bolnave de trecut
Cu sufletul salvat dintre doctrine
Și le colind cu chipul prefăcut

La orice pas e mersul îndoială
Și orizontul sufocat de frici
Aș scrie versuri iar la nimereală
Și-aștept în tihnă muze măscărici

În vene am cuvinte turbulente
Ca un bolnav în drum către salon
Și în perfuzii boli adiacente
Tratate în ospiciu de-un bufon

Pe holuri, moartea, fină curtezană
Îşi plimbă șalul cu parfum stătut
lar starea mea profund bacoviană
E ca un drog în sânge, de temut

Voi delira cuvintele în vrie
Din serul alb de pulberi ce mă dor
Și-mi voi trimite singură simbrie
Să pot plăti dobânzile când mor

Cum toate-mi par deșarte și străine
Prin voci ecou de falsă serenadă
În foșnetul de frici și carantine
Îmi construiesc în gând o baricadă

Am prins pe chip o veșnică paloare
Dar mă tratez de viață în ospiciu
Mai am însă o șansă de salvare
Să mă ascund în pivnița din viciu

Ca un bolnav de frici și de doctrine
Ignor realități în derulare
Și ațipesc în fum de nicotine
Reinventând prezentu-n amânare

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț