Octavian Dumitru Unc – In memoriam

Dumitru Octavian Unc (15 martie 1957, Zărnești, Brașov – 24 octombrie 2020, Constanța)

A fost și un poet plin de talent și sensibilitate, autor al mai multor volume de versuri, unele dintre ele premiate, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala „Dobrogea”.

A fost un medic chirurg, profesor universitar. A absolvit Facultatea de Medicină Generală în 1985 și s-a specializat la: Badajoz (Spania, 1993), Marsilia (1994), Yokohama (2000), Milano (2001) etc.

Canaraua Fetii

Se trezește canaraua
pe margine de rană,
întinzându-și brațele golașe
de sub cămașa de frunze
parfumată de tei argintii,
limpezindu-și ochii
cu rouă sfințită de monahi
săpători de cruce ortodoxă
în albul trupului ei,
ca aspru canon
să înfrâieze
scurgerea anotimpurilor.

Din sămânța orelor,
căzută la Dervent*, a înflorit iubirea,
sfrânciocul roșiatic și-a pus frunte neagră,
se aude timpul cum roade grotele alburii,
se simte gustul ploii;
cresc în mine nuferii,
sânzișoarele plăpânde
se îndrăgostesc de cosaci,
scumpiile ascund vânturelul de seară,
macii aprind ruguri în miriște.

Păduri de cer și stejari pufoși
strigă cu râvnă peste ereți
ca despătimire a locurilor,
în dansul liliecilor
pândiți de lumina
ce se privește în oglinda ostrovului,
unde, cu sfiiciune
de icoană bizantină,
cetatea fecioară se scaldă
în ceața verzuie.

Pe sforul sufletelor noastre,
canaraua
își ascunde nurii
în amurguri mute…

Notă*
Canaraua Fetii este o rezervație naturală din județul Constanța, mai puțin cunoscută, situată într-o regiune spectaculoasă, cu dealuri, văi și stânci calcaroase, cu profil de canion.
Dervent e o mănăstire dobrogeană, situată aproape de granița cu Bulgaria.

Articol: Gabriel Cristea

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lidia Stan

Matematică

Am împărțit cu tine darul vieții
Câteva zile ție și mie câteva
Și tot văzând c-a împărți e greu
Am început a aduna
Și clipe fericite și lacrimi și nevoi
Am adunat dar și-adunarea-i grea
Pentru că-n doi era prea mult
Le-ai împărțit cu-altcineva
Și eu m-am întrebat,ce fac?
Căci asta-i toată viața mea
S-o risipesc ,s-o-mpart,s-adun
Că si scăderea e prea grea
Din darul meu să dăruiesc ,
La cine vrea și nu o vrea
Să-nec în lacrimi bucuria
Când matematica-i prea grea?
Tot repetând scăderi și împărțiri
Din ce-am trăit noi doi cândva
Cu cel mai mare divizor comun
Ca Euclid în teorema sa
Din viața ta,din viața mea
Doar 0 ne mai rămânea

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Gabriel Cristea

Când zorii sângerând răsar stamine

Din parcul fără timp privesc lucirea
statuilor de bronz, și un moșneag
dormind pe bănci și-ascunde nemurirea
pe strada stelelor, numărul vag.

Oceanul planetar, sub felinare,
se-nvârte constelat, lent și cărunt,
ca roata morilor tânguitoare,
ce împletește coamele de vânt.

Îmi pare-o lume veche, asfințită,
ce colorează-n sepia tăceri

  • o noapte-ascunsă-n coșuri de răchită,
    cerșind înmuguritele poveri.

Din parcul fără timp privesc coline
proliferând sălbatice treziri,
când zorii sângerând răsar stamine
prin catedrala Sfintei Înfloriri.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Relu Popescu (Viorel Poenaru)

1)Indiferența este ușa închisă, a cărui cheie stă la gâtul interesului.

2)Cătușele propriei libertății sunt adesea propriile temeri!.

3)Cuvintele frumoase pot îmbrăca penibile minciuni,
dar adevărul face vâlvă când se arată gol.

4)Când ești pomenit într-o discuție, cu siguranță în următoarele cuvinte
vei fi deja subiect de bârfă.

5)Cuvintele adevărate nu pot fi tocmai plăcute, dar cu siguranță ne pun întotdeauna pe gânduri.

6)Picătura care umple paharul e incredibil de mică,
dar poartă în ea puterea unei mari decizii.

7)Viața e suma momentelor pe care le trăiești și le pierzi pentru totdeauna.

8)Selfie-uri; acolo unde cuvintele-s puține oamenii încearcă să compenseze prin propria imagine.

9)Rațiunea face diferența! Înțelept este cine reflectează la opiniile celorlalți, hotărăște cu propria judecată și nu discerne cu mintea altuia.

10)Cuvintele contează cine le scrie, este important cine le citește, dar și mai important este cine le înțelege.

11)Uneori binele făcut cuiva nu este răsplătit cu mulțumiri ci cu mai multe cereri.

12)Multora dintre noi, urâtul comportament ne strică frumosul talent!

13)Puterea dezvăluie natura caracterului.

14)Nimeni și nimic nu poate fi contestat doar fiindcă nu poate fi înțeles.

15)Indiferența este ușa închisă, a cărei cheie stă la gâtul interesului.

16)Valoarea timpului este determinată de ceea ce faci atunci când acesta se scurge. Este prețios când nu-l ai și fără valoare atunci când… doar aștepți.

17)Respectul este moneda de schimb dintre oameni. Altfel spus, nu poți avea dacă nu vrei să oferi.

18)Trăim vremuri mult prea scumpe cu oameni care se vând mult prea ieftin.

19)Bătrânii sunt precum antichitățile, au o mai mare valoare, decât multe lucruri actuale !

20)VIAȚA e propria carte tipărită doar într-un singur exemplar.
Din păcate, o răsfoim cu nerăbdare şi nu înțelegem la timp sensul cuvintelor, decât mult prea târziu.

21)Îngâmfarea nu ține loc de inteligență și nici vârsta de înțelepciune.

22)Școliții la școala vieții, simbol al deșteptăciunii naționale.

23)Averi nelimitate cu o educație limitată.

24)Unii oameni respectă banii, dar nu și oamenii.
Interesul le-a atrofiat respectul!

25)CUVINTELE pot fi stridente precum claxoanele ce sfâşie liniştea nopții sau liniştite asemeni picăturilor de ploaie ce spală caldarâmul de zgomotul lumii.

26)În fiecare om există o realitate diferită de a celorlalți.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Rîpă Paul Andrei

L’indecisione

Quando il cielo è sereno

il mare si scorda il suo ritornello.

Ad un tratto,

non so dove appoggiare

i miei occhi.

In quale azzurro mi troverei meglio?

In quello del Padre Eterno

oppure in quello di Madre Terra?

Intanto, faccio silenzio in me

per immergere lo sguardo

nella mia anima,

cercando la risposta.

Una dolce voce mi sussurra

che qualunque azzurro sceglierò,

sarà amore infinito…

Indecizie

Când cerul este senin

marea îşi uită refrenul

Deodată, nu știu

unde să-mi așez ochii.

În care albastru m-aș simți cel mai bine?

În cea a Tatălui etern

sau în cel al Mamei Pământ?

C reflectă marea…

Între timp, fac liniște în mine

pentru a-mi cufunda privirea

în sufletul meu,

căutând răspunsul…

O voce dulce îmi șoptește

că oricare albastru ales,

va fi iubire infinită…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ioan Pop

Pasărea de foc

De n-ai fi tristă, nu te-aş mai iubi…
Aş crede că nu eşti decât o farsă.
Chiar toate-aceste gânduri le-aş strivi,
decât să-i vezi iubirii faţa arsă!

Era cândva frumoasă, cum erau
aceste cărţi de piele, odinioară,
pe care-ncerc, acum, să le redau…
cum le citiseşi tu întâia oară.

A adormit un cântec ce-i veghea,
în noaptea-aceea, chipul ei de sfânt…
O clipă doar, şi cântecul ardea…
strivindu-se cu faţa de pământ…

S-a prăbuşit din cerul larg deschis
o pasăre de foc, şi tot pământul
a încăput pe masa mea de scris…
și nu mi-a mai rămas decât cuvântul!

Iubirii, tot aşa, nu i-au rămas
decât aceste cărţi şi, poate, eu
urmând-o, ca o slugă, pas cu pas…
și tot mai greu e drumul, tot mai greu…

Abia dacă mă lasă, uneori,
să-i pun aceste pagini peste chip…
,,Prea multe stele, bolte şi culori…’’
Şi-mi scrie toate-acestea pe nisip…

,,Iubirea e urâtă, dragul meu…’’
și-şi pune văl din vălul meu pe faţă.
Mi-e tot mai greu, iubito, tot mai greu…
și greu ni se mai face dimineaţă!

De n-ai fi tristă, n-ar îngădui
să mă revărs în tine şi să ard.
Vreau chip în chipul ei să fii,
să-i desenăm în pântec un bastard!

O vom trăda, iubind-o în ascuns,
o vom târî pe masa mea de scris,
pe bolta neagră, cerul nopţii uns
cu alb din albul lumii larg deschis!

Vor fi căderi de stânci de jos în sus!
Vom sparge bolta păsării de foc,
cu prăbuşiri de slove mai presus
de toate-aceste stele la un loc!

De unde, totuşi, toate-aceste stări?
De unde ai atâtea frumuseţi?
Văd alb din albul ochilor pe mări…
și cele mai adânci dintre tristeţi…

Vom prinde de sub lespezi vietăţi,
iar slovele vor prinde iarăşi viaţă…
Şi chip în chipul altei entităţi
vei fi…când se va face dimineaţă…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Eudochia Sevastianov-Mândru

E MIEZ DE APRIL

E miez de april
Și gingașul tril
Dezmiardă copacii în floare.

Iar cerul senin
Emană din plin
Căldură prin raze de soare.

Cireșul din prag
Îmbie cu drag
Albinele dulci în corolă.

Narcise-aurii,
Visând spre tării,
Se vor niște sori în cupolă.

Pe lacul sclipind
În mii de oglinzi
Tresaltă scântei de lumină.

Lumină de Paști,
Mereu să renaști-
Eterul miroase a smirnă.

În zile cu nori,
Benefice ploi
Trimisu-ne-a cerul la vreme.

Azi astrul din slăvi
Revarsă-n dumbrăvi
Lumină-n culori de poiene.

Și glia s-a-ncins
În verde-aprins,
Respiră adânc după ploaie.

De vrea Dumnezeu,
Ușor e sau greu,
Natura se-mbrăcă-n culoare.

E mijloc de-april,
Cu suflet-copil
Și visul spre mare-mplinire.

În zile pascale,
Prin dulci osanale,
Îi cerem lui Crist mântuire.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nicoleta Tudor

Trezirea în conștiință

Trezirea în conștiință nu e să mergi călare
Precum strămoșii tăi, precum Ștefan cel Mare.
Este să fii mai bun, să-ți ții păcatu-n frâu,
Și nu să-ți iei cămașa și să ți-o speli la râu.

Trezirea în conștiință nu e să strigi în piață,
E să fii înțelept atunci când dai povață.
Nu-i să porți tricolorul prins peste pieptul gol,
E să-ți păzești credința ca pe un sfânt simbol.

Nu-i să vorbești de țară cu lacrimi în privire,
E să te-apleci spre muncă cu drag și dăruire.
Să nu-ți vinzi rădăcina plecând pe plai străin,
Tu să rămâi aproape de neamul tău divin.

Să nu-ți urăști vecinul c-a fost mai norocos,
Să îl privești cu stimă și gând curat, frumos.
Trezirea nu înseamnă să-mproști cu vorbe grele,
Că-ți vor veni-înapoi, cu tot răul din ele.

Nu-i mare cel ce strigă și blestemă mereu,
Nu așa-ți dovedești credința-n Dumnezeu.
Nu-ți trebuie o armă să-ți aperi conștiința,
Cu vorba bună merge, aicea-i biruința.

Să nu te-îmbraci în ură, în vrajbă și dispreț,
Tu să-ți păstrezi credința… cu-al libertății preț.
Trezirea în conștiință se află-n fiecare
Căci cel ce merge drept devine un om mare.

Și dacă vrei lumină pe drumul tău de azi,
Nu căuta în alții, fii tu cel ce-i viteaz.
Căci țara ți-e pământul pe care te-ai născut,
De-aici, din miezul ei să-ți faci credința scut.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Marin Rada

THEMIS

Există un timp
în care ai vrea să te întorci,
trecând dintr-un cer în alt cer,
ca atunci când ți se îngăduie
să privești în tăcere
strigătul fără glas,
ochii,
voluptatea unor lacrimi cuminți,
brațele ridicate în aer
și chemarea,
ca un capăt de drum
dincolo de care
nu există întoarcere.

Închide ochii
și ține în aceeași mână
liniștea și neliniștea,
două talere
pe care le ține în echilibru,
destinul…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Viorel Birtu Piraianu 

Te aștept

te-am așteptat pe țărm
înainte de a te întâlni
ne-am întâlnit pe o stradă oarecare
ploua
am deschis umbrela și te-ai adăpostit în mine
ne-am reîntâlnit în amurg
în cămăruța ta micuță de pe drum
am îngenunchiat în fața trupului gol
și am plâns
eram fericit
strângând în brațe trupul tău
în noaptea ce a urmat mi-ai dăruit veșnicia
te voi iubi, te voi iubi în nemurire

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț