Pasărea de foc
De n-ai fi tristă, nu te-aş mai iubi…
Aş crede că nu eşti decât o farsă.
Chiar toate-aceste gânduri le-aş strivi,
decât să-i vezi iubirii faţa arsă!
Era cândva frumoasă, cum erau
aceste cărţi de piele, odinioară,
pe care-ncerc, acum, să le redau…
cum le citiseşi tu întâia oară.
A adormit un cântec ce-i veghea,
în noaptea-aceea, chipul ei de sfânt…
O clipă doar, şi cântecul ardea…
strivindu-se cu faţa de pământ…
S-a prăbuşit din cerul larg deschis
o pasăre de foc, şi tot pământul
a încăput pe masa mea de scris…
și nu mi-a mai rămas decât cuvântul!
Iubirii, tot aşa, nu i-au rămas
decât aceste cărţi şi, poate, eu
urmând-o, ca o slugă, pas cu pas…
și tot mai greu e drumul, tot mai greu…
Abia dacă mă lasă, uneori,
să-i pun aceste pagini peste chip…
,,Prea multe stele, bolte şi culori…’’
Şi-mi scrie toate-acestea pe nisip…
,,Iubirea e urâtă, dragul meu…’’
și-şi pune văl din vălul meu pe faţă.
Mi-e tot mai greu, iubito, tot mai greu…
și greu ni se mai face dimineaţă!
De n-ai fi tristă, n-ar îngădui
să mă revărs în tine şi să ard.
Vreau chip în chipul ei să fii,
să-i desenăm în pântec un bastard!
O vom trăda, iubind-o în ascuns,
o vom târî pe masa mea de scris,
pe bolta neagră, cerul nopţii uns
cu alb din albul lumii larg deschis!
Vor fi căderi de stânci de jos în sus!
Vom sparge bolta păsării de foc,
cu prăbuşiri de slove mai presus
de toate-aceste stele la un loc!
De unde, totuşi, toate-aceste stări?
De unde ai atâtea frumuseţi?
Văd alb din albul ochilor pe mări…
și cele mai adânci dintre tristeţi…
Vom prinde de sub lespezi vietăţi,
iar slovele vor prinde iarăşi viaţă…
Şi chip în chipul altei entităţi
vei fi…când se va face dimineaţă…
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 