Octavio Paz – traducere: Gabriel Cristea

Octavio Paz (n. 31 martie 1914, Ciudad de Mexico, Mexic – d. 19 aprilie 1998, Ciudad de Mexico), a fost un poeteseist și diplomat mexican, una din figurile literare de prima mărime ale Americii Latine. În 1990 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură.

Noapte de vară
de Octavio Paz

Palpez și simt tot trupul nopții,
vara ce te-mbăiază-n râuri,
suflare în care stelele se-neacă,
mireasma unei guri,
din buzele pământului.

Tărâm de buze, gură
unde un iad agonizând răsuflă,
buze prin care cerul plouă,
iar apa cântă și naște paradisuri.

E-n flăcări arborele nopții,
și așchiile lui sunt stele,
pupile sunt, sunt păsări.
Și curg lunatice izvoare.
Limbi de sare-incandescentă
peste-o plajă de-ntuneric.

Totul respiră, trăiește, se revarsă:
lumina-nfiorându-se,
ochiul prin spațiu,
inimi pulsând ritmat
și noaptea-n infinitul său.

O naștere obscură, fără țărmuri,
se naște-n noaptea verii,
și-n ochiul tău se naște tot văzduhul.

traducere – g.Cristea

Noche de verano
de Octavio Paz

Pulsas, palpas el cuerpo de la noche,
verano que te bañas en los ríos,
soplo en el que se ahogan las estrellas,
aliento de una boca,
de unos labios de tierra.

Tierra de labios, boca
donde un infierno agónico jadea,
labios en donde el cielo llueve
y el agua canta y nacen paraísos.

Se incendia el árbol de la noche
y sus astillas son estrellas,
son pupilas, son pájaros.
Fluyen ríos sonámbulos.
Lenguas de sal incandescente
contra una playa oscura.

Todo respira, vive, fluye:
la luz en su temblor,
el ojo en el espacio,
el corazón en su latido,
la noche en su infinito.

Un nacimiento oscuro, sin orillas,
nace en la noche de verano,
en tu pupila nace todo el cielo.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ioan Avram

Trilurile speranței

Din huceagul ce-nverzește triluri se aud curgând,
Amintindu-ne povestea unui codru cald și blând,
Unde păsări cu glas dulce își aduc al lor prinos
Pentru zilele scăldate în lumina lui Hristos.

Iar prin ramuri de mătase, vântul pleacă fruntea sa,
Într-un cânt de sărbătoare cum lumea nu ar visa,
Se trezesc din somn poiene, îmbrăcate-n dalbe flori,
Să primească-n pragul serii sfinte binecuvântări

Dealul stă și el în transă ca un gânditor plăpând,
Când izvorul de sub stâncă spune rugăciuni în gând
Și cum bate-n stânci lumina moartea n-are vreo putere,
În acest răstimp de taină, plin de sfântă Înviere.

Și pe cărări de verdeață, pașii par mai ușurei,
Înfloresc speranțe-n suflet, lângă albi și mândri tei,
Căci tot codrul azi respiră, într-un glas și-un singur dor,
Slavă Celui ce ne este Domnul  nost Mântuitor.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Tatiana Pavel

Risipire


Pe aleile de taină îşi cheamă înflorirea
Salcâmii mei bătrâni cu frunțile albite,
Aduşi uşor de spate de vântul cu ispite,
Suspină rătăciți, plângându-şi risipirea.

Culcuş îşi face luna, în freamătul de dor
Şi stele-şi pun feştila pe crengile cu spini
Doi ochi însingurați îşi leapădă, străini,
În lutul strâns în palme un suflet călător.

Un stol de umbre se-ndreaptă spre altar,
Tăcută, cea din urmă în mersu-i de pripas
Mai poartă către mâine minutele din ceas
Căci grea-i e datoria la timpul-cămătar.

Salcâmii mei bătrâni surâd în dimineață;
Cu dinții lor de lapte ciorchinii de agată
Îşi dau sărutul ultim pe un obraz de fată…
Şi-o piază, gri,se-nalță în dansu-i de paiață.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Bogdan Florin Boitan

ÎNVIERE

Peste liniștea de fier
Crucea încă plânge,
Tâmplele sunt numai cer,
Fruntea… numai sânge.

Umerii… apasă, grei,
oasele… nuiele,
Ochii, doar, mai ard în ei,
Licăriri de stele.

La piciorul crucii Lui
Numai lacrimi sfinte,
Sângele s-a strâns pe cui,
Roșu și fierbinte.

Cu o lance I-au străpuns,
Pieptul să I-l frângă,
Lacrimi nu mai sunt de-ajuns,
Cine să le plângă?

Iar oțetul ce I-au dat,
Îndoit cu fiere,
Toate, Doamne, le-ai răbdat,
Din a Ta putere.

Porumbeii au întins
aripile milei,
Zărilor de necuprins
În amurgul zilei.

Doamne, brațul Tău înalt,
Mâna Ta cea tare,
A deschis la celălalt
capăt, sărbătoare.

Cu Cuvântul ai zidit
Nevăzute ere,
Poartă-n ceruri ai gătit
sus… spre înviere.

Drum împodobit cu flori,
Jertfa Ta pe cruce,
Astăzi, noi suntem datori,
Crucea, a o duce.

Tainele lăsate-n dar
Strașnic ferecate,
Vor urca de la altar
Viața peste moarte.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nina Tărchilă

Într-o vreme …

când te-am zărit prima dată venind
m-am gândit – uite-un om care-ar putea să mă iubească!
miroseai a dimineaţă cu soare,
fremătau pietrele caldarâmului sub paşii tăi
iar când îmi zâmbeai,
iedera începea fulgerător să crească.
nu te speriau bătăile vijelioase ale inimii mele!
când mă priveai, mi se desperecheau gândurile în vânt
iar braţele noastre striveau înfrigurate aerul, căutându-se –
anotimpuri comune ne îmbrăcau zâmbetele
şi-o lumină exploda peste noi din fiecare cuvânt.
cu bătăile noastre de inimi înălţam le cer îngerii
şi uimit, un gând aiurit se-ntreba cum de te pot iubi
până dincolo de mine,
până dincolo de tipătul trenurilor în gări,
până dincolo de ceasul în care n-ai mai veni…
târziu, peste privirile tale s-a aşternut ceaţa
iar răsăriturile ni s-au umplut de riduri adânci –
în aşteptarile mele îmbătrâneşte rugina
şi anotimpurile s-au făcut stânci.
însă eu încă zâmbesc unui gând – nu te teme!
ţii minte?
ştiam să visăm atât de frumos într-o vreme
şi-n atât de puţine cuvinte…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Daniela Topîrceanu (Dana Top)

Phoenix

O frunză rătăcită
pe șevaletul toamnei
nu mă consider,
nu am cum să fiu,
când am un spirit liber
și port în mine
suflet viu

O frunză galbenă
ce-n toamnă
atinge ogorul,
este doar așternutul
semințelor
ce-n primăvară
vor hrăni viitorul

Dar eu, ca om, cu spirit
și cu suflet,
în mine însămi
port puterea
să îmi creez destinul, calea,
chiar dacă uneori
am cunoscut durerea

Nu sunt asemeni frunzei
ce cade toamna
pe cărări…
sunt pasărea
din propria cenușă
renăscută –
sunt Phoenix-ul ce zboară
spre-albastrele zări!


Versuri din volumul „Aripi de Phoenix
Ed Pim 2023

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Petronel Vizitiu

DRUM BUN,POETE

Pe lângă tei cu frunza tremurândă,
S-a stins o stea pe cerul poeziei,
Iar vântul duce-n taină murmurândă,
Ecoul blând al vieții și al veșniciei.

Poetul,un suflet prins în vers și dor,
Străbătea cerul gândurilor line,
Cu pana lui, făcea din vis izvor,
Și-n nopți tăcute presăra lumine.

Acum, în lut, tăcerea îl cuprinde,
Dar glasul lui prin timp va răsuna,
Căci orice vers ce-n inimă se-aprinde
E nemurire-n veci și nu va înceta.

Și poate-n cer, sub stele fără nume,
El scrie iar, cu dor nemărginit,
Iar noi, rămași în trecătoarea lume,
Îl plângem însă nu l-am părăsit.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Grațiela Cristina Herghelegiu

Mi-e dor…

Îmi este dor de Dorna mea, de Vatra care mi-e acasă,
Cu munți și râuri și-o cișmea, cu apă rece și gazoasă.
Mi-e dor de clipa de demult, de anii din copilărie,
De locul unde am crescut, de munții plini de energie.

Mi-e dor să urc zglobiu pe munți, la afine și merișoare
Și printre brazii cei cărunți, să văd ochi blânzi de căprioare..
Mâncam ciuperci fripte pe piatră și beam borcut de la izvor,
Prin zmeurișuri, câteodată, mai auzeam ursul: mor-mor!

Pe malul Bistriței mergeam la pescuit de boișteni
Cu undițe, ce le făceam din bețele de prin poieni.
Priveam cum pluta-n vale trece și cum plutașii o struneau,
Când Bistrița și Dorna rece, cu drag, în brațe se țineau.

Îmi amintesc de iarna-iarnă, cu fulgii ei cei mari și grei,
Ce nu uitau nicicând să cadă pe munți, pe case, pe alei.
De serile lungi și geroase, când lupii se-auzeau urlând,
Și ne-nveleam cu plăpumi groase, să nu stăm noaptea tremurând.

Pe străduța de la mină, mai multe sănii noi legam
Și cât era ziua de plină, peste troiene, chiar, zburam.
Când soarele lucea pe cer și neaua scârțâia sub ghete.
Eram cu nasul roș’ de ger și gheața clopoțea în plete.

Duminica ne îmbrăcam cu straie noi, de sărbătoare
Și cu părinții noi plecam, toți împreună, la plimbare.
Cu buzunarul plin de nuci mergeam în parc, la veverițe.
Ce mult a mai trecut de-atunci, când noi eram patru fetițe!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Vasilevna Aneci

În zorii vieții

În zorii vieții, liniștea curgea,
Și câmpul plin de flori îmi era leagăn,
Iar timpul blând cu mine se juca,
Lăsând în urmă amintiri fără seamăn.

Prin basme rătăceam cu glas de vânt,
Cu zâne bune ce-mi vegheau destinul,
Și-n fiecare clipă un nou cuvânt,
Înflorea frumos ca și mălinul.

Cărțile minunate ale copilăriei mele,
Îmi arătau lumina dintre nori,
Iar gândurile-mi pluteau ușurele,
Pe drumuri către nevăzuți fiori.

Acum, când anii dor ca un ecou,
Revin acolo unde era cald și bine,
Și simt cum crește-n mine iar un dor,
Un dor de scumpa mea copilărie.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nicoleta Șurpanu

PRINTRE GÂNDURILE NOASTRE

Când cireșii răspândeau, iarăși, magica lumină,
pașii noștri se pierdeau, în miresme, prin grădină,
norii albi se așezau, peste ramuri, în fuioare,
din zborul lor se-ntoarceau, păsările călătoare…

Cerul parcă-și legăna, toată tăcerea albastră
și-un cireș îi contura, lumina, într-o fereastră,
vântul adia ușor, scuturând floare cu floare,
iar petalele cădeau, pe pământ, ca o ninsoare…

Dar vântul, ca un ecou, destrăma atunci, lumina,
florile își aplecau, până la pământ, tulpina,
cerul cernea peste noi, grăbit, pulberea din astre
și-amintirile treceau, printre gândurile noastre…

Când zorii își revărsau, din nou, magica lumină,
pașii noștri se topeau, în miresme, prin grădină,
cerul senin legăna, tăcut, razele de soare,
cireșii își deschideau, prin ramuri, floare cu floare…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț