Zbor spre înălțimi

Izvor de cânt (Eminului)
Autor Rotariu Dorel

Te-ai stins cum află ziua, luceafărul, mormânt!
E slova din carte-ți spre lume, fereastră,
Când ani de lumină poartă stele-n veșmânt
Și luna, prin hoarda de nori, e buiastră.

Ca tine, de ”băiet, păduri cutreieram”
Să-nvăț de la izvor cum dulce să susur,
De ce te-mbată teiul, când floare are-n ram,
Cum joacă-i amorul la păsări și fluturi!…

Crescând apoi mare, în bolți de liceu,
Cupidon m-a rănit cu o ”floare albastră”,
Dar n-am ghicit femeia, copil simțind-o eu,
Platonica-mi iubire s-a ofilit în glastră…

Curgea încă prin mine imbold spre vers și cânt,
Când porturi insolite îmi amăgiră arca,
Abia în toamna vieții, sosind prielnic vânt,
Precum în vremi, Ulyse am regăsit ”Ithaca”!…

Acum mă vreau pe lacul ce tremură o barcă,
Ca lebăda, o muză-i pe luciu-i liniștit,
Cu părul nins, pornire de copil mă-ncearcă,
S-aud de-aproape-i șoapta, să-i fur chipul vrăjit!

Dar lacul nu-i mai place, ea zboară spre-un izvor,
Căuș făcând din palme, setea-și liniști,
Cu stropi ce picurară, aș vrea să mă-nfășor,
Pe lac, mai des, Emine, eu zbor ți-aș odihni!…

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Ştim că eşti trist, Emine…
Violetta Petre

E luni din nou, Emine, ca într-o zi de vineri-
A-mbătrânit norodul şi timpul ne presează.
Copacii-şi strigă moartea printre lăstarii tineri,
Doar luna ta cea plină în ceruri mai e trează.

Priveşte-ne de-acolo, unde nu mor poeme-
Le ai pe fruntea-ţi vie şi noi pe fruntea noastră.
Auzi, cum teiu-ţi plânge şi ramul lui cum geme!
Şi nu mai poate duce nici steaua ta albastră.

Ştim că eşti trist, Poete, şi încă scrii pe stele
Cu pana-nsângerată strivită de satane.
Noi te zărim cum bântui, Emine, printre ele
Şi la taifas cu îngeri pe rugi şi-ntre icoane,

Mai pui de o ”scrisoare”, de-un ”epigon”, de-o dramă,
De ” o frumoasă-a lumii, ”femeie… măr de ceartă”,
De un ”Luceafăr” unic, de-o lacrimă de mamă,
De-o ”glossă”, de-o-”nviere” şi nimeni nu te iartă

Pentru averea-ţi vie, ce dăinuie prin veacuri.
E-aici şi-n universul ce-ţi cade la picioare
Și-n lacrimi pentru care niciunde nu sunt leacuri
Și totuși, Eminescu e-n toate și nu moare…

Şi să nu plângi, că-n lumea pe care-o vezi prin ceaţă
Sunt hidre care-ţi muşcă din vers şi poezie!
Ne-a potopit prostia dar, printre munţi de gheaţă,
Emine, ştim că pana-ţi cernită tot mai scrie.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

La pioggia

Osservo le nuvole,
Ricamo di cielo.
In un attimo
l’azzurro diventa grigio.
Fulmini attraversano
il sottile ricamo.
E piove.
Piove sul mio volto cupo,
piove sul mio corpo tremante.
Sento le gocce scivolare
verso la mia anima,
lavare le sue sofferenze,
le sue emozioni negative.
Piove.
Le gocce riempiono i miei passi
cancellano quel passato che mi pesa,
aprono porte verso un futuro migliore.
Piove.
Sotto la pioggia scivola via il male,
cedendo il posto al bene.
Piove.
La pioggia, la mia gioia.

Ploaia

Observ norii,
broderia cerului.
Într-o clipă
azurul devine gri.
Fulgerele trec
prin broderia fină.
Și plouă.
Plouă pe chipul meu trist,
plouă pe trupul ce-mi tremură.
Simt picăturile alunecând
înspre inima mea,
spălând suferințele ei,
emoțiile negative.
Plouă.
Picăturile umple pașii mei
ștergând acel trecut care mă apasă,
deschid porți către un viitor mai bun.
Plouă.
Sub ploaie răul alunecă
cedând locul binelui
Plouă.
Ploaia, e bucuria mea.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

ESENȚA DRAGOSTEI

Doamne, ce este fericirea?
L-am întrebat pe Dumnezeu.
Iar El mi-a zis, zâmbind la mine:
-Privește-n jur, copilul meu!

Natura zilnic se trezește
Când păsările cântă-n cor,
Iar orice pom ce-nmugurește,
Se pleacă către Creator.

Mă-ntrebi ce este fericirea?
E însăși viața ce-o trăiești.
Când răspândești în jur iubirea,
Atunci mai fericit tu ești.

Dar dragostea ce este, Doamne?
L-am întrebat pe Domnu-n gând.
El, înălțând spre mine palma,
N-a mai rostit nici un cuvânt.

Și-n semnu-acela ca o rană,
Mi-am văzut numele săpat.
Iubirea am aflat că-nseamnă,
O jertfă pentru celălalt.
Autor Adriana Rusateanu

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț

UCIDEREA CLIPEI

de Marian Florentin Ursu

*

Ea mă aştepta acut
pe marginea timpului,
la capătul unei idei,
strigătul meu în noapte
îl căuta avid pe-al ei,
gândurile noastre
se întâlneau prea departe,
undeva
la hotarul dintre viaţă
şi moarte

Eu îi auzeam aşteptarea
când secundele se zdrobeau
de pereţii clepsidrei
şi timpul se oprea parcă
în ghearele otrăvitoare
ale Hydrei

Ţipătul nostru tăcea abisal
peste ape,
încât uciderea clipei
părea nespus de frumoasă
şi-aproape.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Eu nu cutez

Eu nu cutez să-ți scriu, Emine,
Pân’ la luceferi nu ajung.
Mi-s vorbele ținute-n jug
Când geniul tău pogoară-n mine!

Nici nu-ndrăznesc să te rostesc,
Atingeri vii de „Floare-albastră”
Lasă amprenta în fereastră
Și sufletul mi-l înfloresc!

Doar teiul pare că-mi surâde
Neliniștile-mi risipind.
„La steaua” ce aș vrea să prind
Nu-mi ajung ceruri de secunde!

Nici „Somnoroase păsărele”
Nu pot trezi din somnul lin,
Rog lebăda, un dans divin
Să facă printre rămurele!

Eu nu-ndrăznesc să-ți scriu, Emine,
Cum să trezesc un Demiurg?
Cuvântul meu, urmă de plug
Se stinge-n versuri cristaline!

Emine, ca să-ți pot vorbi
Desculță-mi este plecăciunea,
Prin tălpi să-mi curgă- nțelepciunea
De a nu te mai risipi!

Versuri și pictură Liliana Răcătău
Din volumul Lada de zestre

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț

DIN PUSTIE
      
Trăiesc într-o leprozerie de cuvinte
Și  nu am cum să intru în cetate
S-a terminat și leacul ce mă minte
Că moartea este încă prea departe.           .

Nu-mi vedeți chipul, mâinile diforme
Ce cară-n traistă doar vânări de vânt.
Mărșăluiesc în sumbre uniforme
Leproșii în cohorte spre Cuvânt.

Am auzit că a venit Cuvântul,
O  să-L aștept și eu  pe trecător,
Căci știe numai cerul și pământul
Cum mă tot rog să-nvăț și eu să mor.
     
Pe Calea Robilor eu sunt sărmanul
Cel tâlhărit afară din cetate…
Mă duse pe asin samariteanul
La hanul cel de dincolo de moarte.

Cu vin spalase rănile pustiei
Și urma caravanei ce-mi trecuse
Prin valea umbrei morții. Veșniciei,
Albit de mine, Domnul meu mă duse.

Georgeta Rada
17 ianuarie 2023

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Când ninge

Se-aud abia-n surdină clopotele-n burg,
A-ncărunțit pământul sub zăpezi astrale…
E ora când rănite umbre, în amurg,
Dantele fine, de mătase-şi cos pe poale.

O albă linişte se cuibăreşte-n gând,
Când ninge-n noapte cu fulgi leneşi, a visare…
Când se coboară-n falduri, norii, rând pe rând,
Iar pe la porți se strâng nămeții în fuioare.

Se-aud tot în surdină clopotele-n burg,
Foşnesc în mine-atâtea ierni, cândva învinse…
Spre vadul unde clipele încet se scurg,
Te-nclini iubire, ghiocel sub vremuri ninse.

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț