FEBRA
poemul acesta are febră
nu mai există tratament
doar o cameră albă
în care pereții respiră greu
și mă privesc
cu ochii scoși din tencuială
sângele meu nu mai e al meu
a învățat să treacă prin mine
ca o apă cenușie
care nu mai reflectă nimic
îngerul acela fără aripi
nu cade din icoană
nu se ridică
doar stă în colțul minții mele
ca un obiect uitat
care începe să prindă viață
când sting lumina
cuvintele vin târziu
ca niște femei bolnave
care își cară propriile trupuri
pe coridoare fără uși
le aud înainte să le văd
ca pe un foșnet
o zgârietură
o promisiune invalidă
poezia nu mai e poezie
e un reflex nervos
un tremurat de maxilar
o fisură într-o plombă
o infecție generalizată
când vine nu bate la ușă
intră direct
și îmi mută organele
inima
plămânii
coastele
ca pe niște pioni pe tabla de șah
atunci înțeleg
nu eu sunt autoarea
nu sunt nici măcar trupul
sunt doar locul
unde eroarea persistă
unde universul
a greșit
și nu s-a mai întors
să repare
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 