Alice Puiu

Albul mușcă însingurat din iernile străzilor, pe-un pervaz noaptea unui gând murmură ploaia plumbuită-n hățișul de ore, doar vântul unei uitări mai lunecă, sfârșit de cerc între numere ninse, pereții tăcerii se destramă atomi răsucind ceruri și sentimente prin orașul în care străzile sunt doar semne de întrebare pe harta unei inimii ce-și caută numele.Continuă lectura „Alice Puiu”

Gabriela Raucă

Dor de tine… Hai, mamă, să mai stăm pe banca din grădină,Sub vișinu-nroșit și greu, de rodul lui,Din veșnicie, doar, o clipă să revină,În care mi-aș dori atâtea să îmi spui. Aș vrea să mă alinți din nou, ca altădată,Să îmi zâmbești cu drag, cum o făceai demult,Să mă mângâi, dorind, să nu fiu supărată,DuiosContinuă lectura „Gabriela Raucă”

Camelia Boț

Lumina vieții~Camelia Boț ~ M-aș rătăci prin fulgii de zăpadăAdunând în palme doar flori de gheață.Prin timp aș face iarăși escapadăSă te caut prin jur, pe tine viață. M-aș îmbrăca într-o rochie albăCa să-ti fiu veșnic iubită mireasă,Aș purta stele ca o eternă salbă,În nopțile reci cu lună crăiasă. Privesc cerul, precum întâia oarăRugăciuni înalțContinuă lectura „Camelia Boț”

Gabriela Raucă

Melancolie… Se șterg trăirile de sărbătoare,Iar strălucirea lor se pierde-n timpȘi când, pe rând, alunecă-n uitare,Iarna rămâne doar un anotimp… Se simte iar răceala de afară,Din norii cenușii fulgii se cern,Apoi, fără vreun țel, încet, coboarăȘi peste gheața veche se aștern. Din vraja albă și-a ei strălucireA mai rămas troianul ce-a crescutÎn straturi reci, lipsiteContinuă lectura „Gabriela Raucă”

Răcătău Liliana

Culorile La poarta sufletului meuSe-nșiră perle de culoare,În viață au răzbit cu greu,Șoptindu-mi că sunt amatoare. Eu le-am primit ca pe un darȘi m-am îndrăgostit de ele,Când viața a jucat murdarMi-au fost blând leagăn de nuiele. Culorile au zămislitO altă lume, mai umană,La sânul lor m-am odihnit,Mi-au fost plăcere, dar și hrană. Azi nu le-așContinuă lectura „Răcătău Liliana”

Răcătău Liliana

Sub coaja unui ou Am renăscut sub coaja unui ou…Era atâta liniște, nici un ecou,Empirice esențe mă hrăneau,Mătăsuri albe trupu-mi îmbrăcau. În carapacea strâmtă am crescut,Nu mi-era dor să dorm în așternut,Acolo am găsit tot ce-mi lipsea,Tăcerea absolută, liniștea… În embrionul cald m-am regăsit,Eram eu, omul simplu, în sfârșit!Trăiam în noua viață, inocent,Totul se rezumaContinuă lectura „Răcătău Liliana”

Umorul nu a ucis pe nimeni

LOVIT DE TREN Florian Petrache Bărbat bine, de la ţară, frumos foc şi drăgălaş,Cu o minte exemplară cum nu mai găseşti nici rar,Fac subit şi fac deodată un gest straniu de bizarŞi mă duc şi eu, odată, prima dată, la oraş.Ce să zic? A fost fantastic într-un fel de soi de gen:Lume multă, pungi deContinuă lectura „Umorul nu a ucis pe nimeni”

Umorul nu a ucis pe nimeni

ZI DE SĂRBĂTOARE Florian Petrache A venit Crăciunul! Uraa! N-am de ce să mai ţin post!Moşu’-a dat iar lovitura: la toţi cei bogaţi a fost!A uitat din nou, se pare, de săraci şi de orfani!E normal, măi, frăţioare! Păi, de unde-atâţia bani?Petarde nenumărate bubuie melodiosŞi anunţă lumea, frate, că azi S-a născut Hristos!Manele încântătoare seContinuă lectura „Umorul nu a ucis pe nimeni”

Camelia Boț

La plecarea ta~Camelia Boț ~ La plecarea ta, cerul, rău a plânsNorii nu se iveau de nicăieri.Florile, culorile și-au strânsÎntr-un curcubeu incolor, de ieri. La plecarea ta, râul a tăcutCodrul și-a înlănțuit foșnetul,Cerbii-n boală adâncă au căzutVăzând cum sângereaza pământul. La plecarea ta, gândul mi-a amuțitTimpul mi s-a oprit în privire,Pe sub pleoape toamna aContinuă lectura „Camelia Boț”

Simina Paun

Ciuta E o ciută-n pădure, hăituită…Speriată își caută un locpe un verde tăpșan.Ar vreasă se-ascundă-n frunzișul pădurii,Dar viața, frunzișul i l-a luatÎntr-o singură zi dintr-un an. Se-apropie ciuta de marginea apei,Cu buzele moi o soarbe încet,Odată cu apa își soarbe și viața…E o ciută-ngrozită de caii săi verzi. Se uită în stânga, în dreapta,Se uităContinuă lectura „Simina Paun”