Arhive etichetă:Poezie

Ireversibil Nu știu câți ani-lumină au trecutde când te strig fără să te afluși de când te aflu fără să mă găsești.Nici numele tău repetatpe care-l strig pentru a te chemanu pare a mai potcovi timpul.Nici inima asta,pe care-o port zi de zi, în mânecănu-si mai găsește stăpânul.Totul e atât de străinși totuși atât deContinuă lectura „Mihaela Vaida”

VIS DE PRIMĂVARĂPe geana dimineții încă dormea un vis.Se făcea că ninge cu floare de caisȘi fluturi bezmetici dormind în crisalidă,Se grăbeau să iasă din starea de omidă. În podul palmei mele un zarzăr mititel,Dădea semne de viață că s-a trezit și el.O primăvară-ntreagă în geamul meu băteaȘi i-am deschis fereastra să intre-n casa mea.Continuă lectura „Adriana Rușățeanu”

Ce e viața…(Autor: Teodor Dume) Uneori am impresia căDumnezeu se joacăcu mineși o face dur…cu toată bunăvoințatrebuie să recunosc cănu- mi place să fiupartenerul lui de jocmereumă privește suspicios șiîmi zâmbește ironic„hai să ne jucăm de-a viața”mi- a spus într-o zi…m- a strigat de trei oripe numele mic darnu i- am răspunsl-am lăsat să aștepteașaContinuă lectura „Teodor Dume”

Judecata de Petre Poștașu’ Se aprind lumânări. E-ntuneric de cândBezna nopții s-a-ntins peste bietul pământ.Nu mai sunt clopotari și se moare tăcut,Teama pune-ntrebări: ,,oameni buni, ce-am făcut?” Căutăm către cer îndurare, dar cumNu vedem cât de rău am făcut până-acum!?Câte vieți am dormit, câte vieți am fost orbi?N-am văzut cum ne cresc ciocuri, gheare deContinuă lectura „Petre Vatuiu”

UMBRĂ VIE Cât te iubesc de mult, nimeni nu știe,Să îmi destăini vrerea -ar fi păcat.Nu, draga mea… Tu nu ești Poezie,Ești Universul magic adorat! Te-am pogorât din Cerurile-nalte,Te-am zamislit din Dragoste și dor.Tu nu poți fi ca toate celelalte,Tu ești minunile pe care le ador. Minune întrupată în Femeie…Transcende-mi trupul într-o umbră vie.Și lasă-măContinuă lectura „Daniel-Petrișor Dumintru”

TU, FEMEIE, SÂMBURE DE LUNĂ…Autor : Angelica Manole Tu ești sâmburele de lună ce a căzut în roua începutului pe pământul însetat de cunoaștere. Purtai aripi de lumină, foc și nemurire, atunci și acum… mereu. Rădăcinile tale au prins în brațele de dor timpul și au frământat lumea. Ai suflat peste întinderi și gramul deContinuă lectura „Angelica Manole”

De-aș puteaAutor Ioan Avram De-aș putea, aș vindeca pământul,Tratându-i cu miresme ai săi rărunchi,I-aș coase rănile, potolind avântulCe sfârtecă bucățile din trunchi. I-aș unge rănile cu mir și smirnă,De rele și păcate să se spele,Salvându-i bogăția lui eternăCu oameni iubitori de stele. Ce bine-ar fi de aș avea putereCa un Hercule, pământul să-l salvez,Să-i ogoiescContinuă lectura „Ioan Avram”

Dragobete-Zeul Iubirii Îți amintești iubitul meu romantic,De-o zi din făurar, de Dragobete,Când pe-aleea c-un vânt primăvăratic,Mi-ai înșirat albi ghiocei prin plete? Plin de tandrețe m-ai luat în brațeȘi pătimaș mi-ai dat o sărutare,Sub mângâierea unei raze hoațe,Ce se juca pe fața-mi zâmbitoare. Apoi, cu pași ușori și prinși de mână,Am cutreierat parcul deșteptat,De năvalnicii fiori,Continuă lectura „Felicia Percec”

AL CINCILEA ANOTIMP Marin RADA Inima meaeste acum la marginea mării,valuri se spargpe nisipul neprimitor,stropii mici,în aerul înserării,mă lovesc peste frunte,ușor, Pe buze, gustul de sareîmi place,după atâtea gânduriîncercate de dor,sunt la marginea măriisau la marginea lumii,se pare,glasuri strigă în pieptu-mi,răscolitor, Se răsucește în adâncurichemarea,valurile șterg pașii micipeste timp,în noapte sufletul, mareavor scrie cu sarealtContinuă lectura „Marin Rada”

BALADA RUXANDREI * Fusese furtună de fluturi și flori…Pe-un pod curcubeu ferecat în culori,Cum cerul făcuse un pod fermecat,Venise măiastra în zbor la palat. Era Fata Verde-a lui Verde-mpărat…Dar cine mai crede-ntr-un basm ferecatÎn cartea cu prinți și cu fete de crai,La nunta de flori de dinvale de Rai Cu fluturii cai aripați, la caleștiLaContinuă lectura „Georgeta Rada”