Arhive etichetă:Poezie

suflul care ne poartă din lut și lumină,din apă și vânt, s-anăscut suflul carea luat formă și glas.când respiră,omul nu face altcevadecât să continuerespirația planetei.aerul care umpleplămânii este acelașicare mângâie munții,care leagănăpădurile și poartăsemințele viețiimai departe.în inima lui pământulîși aminteștecă este viu. omul este clipa conștientă,din suflul etern al planetei,o respirație de viață,o vibrație deContinuă lectura „Nicolae Pitz”

Doamne Mă cheamă, Doamne, și-mi îndreaptă pasul,Spre Tine… rugămintea-i să mă ierți,Că am greșit, nesocotind că ceasulA-ncetinit de-atâtea dimineți. Mă cheamă, Doamne, să veghez în noapte,La crucea Ta o candelă să fiu,Că trupu-i greu și sufletu-n păcate,E târziu, Doamne, știu că e târziu… Rămâi în noaptea asta lângă mine,Că mâine este mâine și nu știu,De-oiContinuă lectura „Nicoleta Lupu”

Strigăt de primăvară Te leagănîn poala doruluice freamătă prin mine,sub mantia nopțiibrodată-n flori de stele,sub clar de lună,mă cununcu mugurii cecrapă-n durere,soarelemi se strecoară-nprivire și se leagăde tâmpla mea,mi-s umerii greide atâta verde crud și roua ce descântăfirul ierbii, îmi sărutăglezna,covor de ghioceiaștern pe umbra taneclintită,mi-e verde-n luncagândului și strigătde primăvarăîmi cuprinde firea,mă arde-n palmădorulContinuă lectura „Camelia Corina Boț”

MAMA Nu cere lucruri mari,Ea cere doar iubire,Și-o mângâiere caldăDin dulcea ta privire. Un zâmbet, ca o rază,Pe gându-i să se-așezeȘi inima-i de mamăPrin tine să viseze. O mână întinsă aziSpre chipu-i obosit,Să-i șteargă lacrima,Din ochiul ostenit. Să-i mângâie obrazulBrăzdat de griji prea multe,Să-i descrețească cutaAdâncă de pe frunte. Nu cere lucruri mari,Doar să teContinuă lectura „Adnana Radu (Eugenia Spătaru)”

Risipire Pe aleile de taină îşi cheamă înflorireaSalcâmii mei bătrâni cu frunțile albite,Aduşi uşor de spate de vântul cu ispite,Suspină rătăciți, plângându-şi risipirea. Culcuş îşi face luna, în freamătul de dorŞi stele-şi pun feştila pe crengile cu spiniDoi ochi însingurați îşi leapădă, străini,În lutul strâns în palme un suflet călător. Un stol de umbre se-ndreaptăContinuă lectura „Tatiana Pavel”

Trilurile speranței Din huceagul ce-nverzește triluri se aud curgând,Amintindu-ne povestea unui codru cald și blând,Unde păsări cu glas dulce își aduc al lor prinosPentru zilele scăldate în lumina lui Hristos. Iar prin ramuri de mătase, vântul pleacă fruntea sa,Într-un cânt de sărbătoare cum lumea nu ar visa,Se trezesc din somn poiene, îmbrăcate-n dalbe flori,Să primească-nContinuă lectura „Ioan Avram”

ÎNVIERE Peste liniștea de fierCrucea încă plânge,Tâmplele sunt numai cer,Fruntea… numai sânge. Umerii… apasă, grei,oasele… nuiele,Ochii, doar, mai ard în ei,Licăriri de stele. La piciorul crucii LuiNumai lacrimi sfinte,Sângele s-a strâns pe cui,Roșu și fierbinte. Cu o lance I-au străpuns,Pieptul să I-l frângă,Lacrimi nu mai sunt de-ajuns,Cine să le plângă? Iar oțetul ce I-au dat,ÎndoitContinuă lectura „Bogdan Florin Boitan”

Phoenix O frunză rătăcităpe șevaletul toamneinu mă consider,nu am cum să fiu,când am un spirit liberși port în minesuflet viu O frunză galbenăce-n toamnăatinge ogorul,este doar așternutulsemințelorce-n primăvarăvor hrăni viitorul Dar eu, ca om, cu spiritși cu suflet,în mine însămiport putereasă îmi creez destinul, calea,chiar dacă uneoriam cunoscut durerea Nu sunt asemeni frunzeice cade toamnapeContinuă lectura „Daniela Topîrceanu (Dana Top)”

Într-o vreme … când te-am zărit prima dată venindm-am gândit – uite-un om care-ar putea să mă iubească!miroseai a dimineaţă cu soare,fremătau pietrele caldarâmului sub paşii tăiiar când îmi zâmbeai,iedera începea fulgerător să crească.nu te speriau bătăile vijelioase ale inimii mele!când mă priveai, mi se desperecheau gândurile în vântiar braţele noastre striveau înfrigurate aerul, căutându-seContinuă lectura „Nina Tărchilă”

DRUM BUN,POETE Pe lângă tei cu frunza tremurândă,S-a stins o stea pe cerul poeziei,Iar vântul duce-n taină murmurândă,Ecoul blând al vieții și al veșniciei. Poetul,un suflet prins în vers și dor,Străbătea cerul gândurilor line,Cu pana lui, făcea din vis izvor,Și-n nopți tăcute presăra lumine. Acum, în lut, tăcerea îl cuprinde,Dar glasul lui prin timp vaContinuă lectura „Petronel Vizitiu”