Arhive etichetă:Poezie

CĂLĂTOR PRINTRE CUVINTE E ziua scriitorului, adică,Mâine n-am voie a mai scrieMăcar o poezie mică?Scrisul îmi ține mintea vie. Îi mulțumesc acelui careA zis s-avem o zi a noastră,Dar, mâine ce vom face, oare?Aruncăm muza pe fereastră? Nu-i prea puțin o zi și…gata?Vreți să îmi pun zăvor la minte?Nu știu să mânuiesc lopata!Sunt călător printreContinuă lectura „Constantin Mosor”

Ultimul retuș 3.În cele mai frumoase viseTe văd iubita meaDe mai târziuUneori acoperită de toamnăCu sânii bogațiPortocaliiȘi năpădită de frunzeUneori te vădCu vârful limbii sauÎți fac un gest obscenÎn glumăUneori plutesc dincolo de realPurtat fără milăDe mâna taDoar în visSunt cel mai bun amantȘi iubitȘi tot așa … Ultimul retuș 4.Ademenit de gândul cel bunAșteptContinuă lectura „Nicolae Toma”

Poetul, ca un alchimist celest…Violetta Petre Poetu-nsingurat pe-un colț de lună, întinde brațele și stele-adună ca o monadă, scormonind prin neanturi s-atingă neștiutul din înalturi…Pământul nu-l atinge, numai simte cum freamătă în miezul din cuvinte noi înțelesuri din matrice-astrală, în jurul unui punct ca o spirală…Din suflet rupe câte-o tresărire și în mojarul vrăjitorului Merlin,Continuă lectura „Violetta Petre”

Silabe ninse Blând, tăcerea orei leagană chemări,Dorm cocorii umbrei în dospiri de rouă,Strecurând o taină peste depărtăriLuna-și suie gândul în poemă nouă. Șoaptele-și măsoară bobul de nisip,În clepsidre oarbe curg silabe ninse,Din rostiri de ceață vise înfiripÎnundând înaltul bolților promise. Veacul se grăbește în cadențe mov,Culegând din iarbă îngeri fără harpă,Lumea își rezervă loc într-unContinuă lectura „Daniela Konovală”

Insomnie E trecut de miezul nopţii, orologiul a tăcut,Vântul bate în fereastră şi se face nevăzut,Coama cerului îmi scaldă clipa-n valuri de tăciune,Pe când luna-şi risipeṣte tot argintul în genune. Picuri mari de întuneric, pe obrazu-mi se preling,Stele cu sclipiri domoale intră-n casă şi mă ning,Cu atingeri de mătase trece-a viselor suită,În albastră legănare pesteContinuă lectura „Violeta Andrei Stoicescu”

Mai DorIonuț PandeȘi au tăiat din Maica mea bucată Sfântă, roditoare!Dar unde-ai fost atunci, hai, spune, unde, Sfinția Ta Soare,Când a pătruns în trupul fraged arma crudă-a necredințeiȘi florile au plâns în curcubeul ploilor ființei?! În carnea roșie a macilor străbuni au murit fluturi,Pe buza văilor stau râurile, plopii, cerbul scuturiȘi limba, portul, glia s-auContinuă lectura „Ionuț Pande”

Vântul blând de dimineață Vântul blând de dimineață mi s-a așezat pe sufletȘi mi-a desenat, sub gene, mii de forme de iubire,Mi-a cotrobăit prin vene, potolind al meu răsufletȘi-apoi, s-a ascuns de ciudă, tocmai în plete la mine. Toate razele de soare mi le-adună în mănunchi,Muguri verzi de primăvară și-i așază în perechi.Mierlele coboară-n valeContinuă lectura „Daniela Damian”

Balada mărțișoruluiautor Rotariu Dorel Răsună vioara și hora se-ntinde,Flăcăii, de mijloc frâng fete, cu foc,Se urcă la ceruri tot jarul din joc,În soare un of efemer se aprinde. „Flăcău” vrea să fie și chipul își schimbăCât trece-o corabie lungă de nori,Coboară în floarea de mândri feciori,Privirea-i ca focul pe fete își plimbă. Invidia însă, unContinuă lectura „Rotariu Dorel”

Izvor de cânt (Eminului)Autor Rotariu Dorel Te-ai stins cum află ziua, luceafărul, mormânt!E slova din carte-ți spre lume, fereastră,Când ani de lumină poartă stele-n veșmântȘi luna, prin hoarda de nori, e buiastră. Ca tine, de ”băiet, păduri cutreieram”Să-nvăț de la izvor cum dulce să susur,De ce te-mbată teiul, când floare are-n ram,Cum joacă-i amorul laContinuă lectura „Dorel Rotariu”

Ştim că eşti trist, Emine…Violetta Petre E luni din nou, Emine, ca într-o zi de vineri-A-mbătrânit norodul şi timpul ne presează.Copacii-şi strigă moartea printre lăstarii tineri,Doar luna ta cea plină în ceruri mai e trează. Priveşte-ne de-acolo, unde nu mor poeme-Le ai pe fruntea-ţi vie şi noi pe fruntea noastră.Auzi, cum teiu-ţi plânge şi ramulContinuă lectura „Violetta Petre”