MAI ÎNCERCĂM…
Iubirea de nu e, nu sparge-o poartă, nu cere să ghicești ce n-a rostit.
Îți pune lângă inimă o vatră și spune fără vorbe „Am venit.”
Și poate nu-i furtuna de-altădată, nici focul care mistuie nebun,
dar mâna lui rămâne-mpreunată când toate câte-au ars devin doar scrum.
Azi nu mai vreau iubirea care doare să-mi dovedească astfel că-i iubire,
vreau omul care, când apune-o zare, rămâne lângă mine-n asfințire.
Să-mi bată inima când îl zărește, dar să nu moară când nu-i lângă ea, să știu că dragostea care iubește, nu vine numai pentru a pleca.
Și dacă într-o zi voi fi-ntrebată ce fel de dragoste aș mai primi,
voi spune, cea în care, tulburată, inima mea nu uită a trăi.
Nu vreau s-o simt izbindu-se de coaste, ca pasărea ce moare-n colivii,
vreau două inimi, obosite, proaste, ce nu se sperie că-s încă vii.
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 