Arhive etichetă:Poezie

TIMP NECRUȚĂTOR Timp necruțător, întoarce roata,Pe înapoi, măcar vreo zece ani,Să ne mai bucure inima soarta,Cu priviri albastre-n ochii diafani. Timpule, nu mai zbura ca vântul,Nu mai număra clipă de clipă,Să-ți mai potolești puțin avântul,Oprește-te-a mai bate din aripă. De-ar mai trece multe toamne,Umplute cu doruri fără margini,Și care sufletele să condamne,Printre versuri adunate-n pagini.Continuă lectura „Elena Caseriu”

Înălțimile Macchu Picchude Pablo Neruda Cap.IX Vultur sideral, podgoria ceții.Bastion pierdut, paloș orb.Centură înstelată, pâine solemnă.Dimensiune torențială, pleoapă imensă.Tunică triunghiulară, polenul pietrei.Lampă de granit, pâine de piatră.Șarpe mineral, trandafirul pietrei.Barcă îngropată, izvor de piatră.Calul Lunii, lumina pietrei.Escadronul echinocțial, abur de piatră.Geometrie finală, cartea pietrei.Ghețar dintre rafalele sculptate.Coral al timpului scufundat.Zid pentru degetele netezite.Acoperiș pentru peneleContinuă lectura „Pablo Neruda – trad: Gabriel Cristea”

DOR DE MAMĂ -O, mamă, sfântă mamă, îngerul meu cel bunMulte-aș avea măicuță să-ți povestesc, să-ți spunDacă ai coborî din cer, să vii în visul meuÎn carul plin cu stele plutind pe-un curcubeu. Să mă alinți măicuță, pe păr să mă dezmierziSă alergăm prin maci, pe pajiștile verzi…Să ne oprim să bem apă de laContinuă lectura „Floroiu Viorica”

Ultima mireasă Iar ai uitatSă te dezbraci de umbră… De trup, oglinda sumbrăAtârnă purtândȚărâna secundelorDisipite-n voaluriAmărâte în depărtări,Albe purtări. De gleznă, ai legatăO piatră de altar,Iar în genunchi sunt țepiiClipelor risipiteÎn obscur. Ți s-au uscat femurulși măduva din oaseȘi-n coaste,Ritmul bătăii trăiește,Pâlpâind fără tineCa-n vasteAstreAlbastre. O lacrimă mijește pe-obrazu-ți,Un hotar uitării,Ca un buchet iubiriiLegat deContinuă lectura „Cristina Pasca”

Gingășie Palidă lumină curge prin ogradă,Prin salcâmii mândri floarea să le vadă,Unduind, tăcute umbrele se lasăPeste floarea casei și prin iarbă deasă. Se aștern tăcute, se întind și adormÎn grădina-n care floarea de bujorÎși înalță capul plin de măreție…Umbră călătoare, ia să-mi spui tu mie: De ce vântu-ți cântă și duios te-alină,Ș-apoi pleci pribeagă cândContinuă lectura „Paula Abiculesei”

În mijlocul furtunii Se strânge furtuna în margini de zare,iar cerul, se-apleacă, tăcut peste ape;și plânge pământul sub grea apăsare,iar tunetul crapă, tăcerea din noapte! Tot urcă adâncul, tot crește-n tăcereși val după val, îmi cuprinde cărarea;dar eu, în genunchi, mă ascund în durereși caut spre Tine, așteptând  îndurarea! Deasupra acestei năprasnici furtuni,mai lasă oContinuă lectura „Ioana Nana Dodocioiu”

MOMENT Acum, când rătăcirea mi-o închei,Când universu-ntreg îmi e străin,Sorbind narcoza florilor de tei,Sus, pe terasa mea cu elfi și zei,Mi-am amintit de Friedrich Hölderlin. Ce minunat că totu-i în zadar!Ce minunat că noi am priceput!Două făpturi de spirit și de har,Uitate-ntre sfârșit și început:Eu – lângă Ibru. El – lângă Neckar. Redactor: Mira MinuContinuă lectura „Eugen Dorcescu”

ARMONIE O aripă nevăzută unsă cu puteri astraleSmulge florilor parfumul vânturându-l pe teraseȘi așterne pe alee o ninsoare de petaleCând cireșii își dezbracă alb veșmântul de mătase. Din magnolii zboară fluturi, existențe efemere,Dau tributul primăverii și se-ntorc la rădăcină,Iedera, țintind înaltul,urcă două etajere,Iar sub streașină s-anină mov- ciorchinii de glicină… Ca un rai florile dalbeContinuă lectura „Ica Gărgălie”

PRIVEȘTE! Privește!Petalelese transfirmăîn fluturiși fluturiiîn petale. Mi-am răsucitprivirileși mi se parecă potsă calccerulplin de stele. Privește!Pe margineastelelorplutescineleleprimăverii. Își țin echilibrulpe tălpide nor alb,deasupradegetului meuinelar. Privește!Brațeleîmi lumineazăpalmele,iar pe mijlocul lors-a cuibăritPrimăvara! Redactor: Mira Minu Redactor șef: Ionuț Pande Director editorial: Camelia Corina Boț

TINEREȚE Tinerețe, colț de jar,Disipată-n calendar,Pe cărări de dor mă duci,Secundă în cuib de cuci! Pădure, dragă pădure,Cu-arome de fragi și mure,Cu verdeață dantelată,Nu mai ești ca altădată! Zbor de-o clipă-n universPe drumul c-un singur sens,Nour despicat de-o rază,Binefăcătoare oază! Apă lină, curgătoareSpre oceanul fără zare,Scară nevăzută-n timpCu un singur anotimp! Ești o undă călătoare,UnContinuă lectura „Georgeta Istrate”