Ioana Nana Dodocioiu

În mijlocul furtunii

Se strânge furtuna în margini de zare,
iar cerul, se-apleacă, tăcut peste ape;
și plânge pământul sub grea apăsare,
iar tunetul crapă, tăcerea din noapte!

Tot urcă adâncul, tot crește-n tăcere
și val după val, îmi cuprinde cărarea;
dar eu, în genunchi, mă ascund în durere
și caut spre Tine, așteptând  îndurarea!

Deasupra acestei năprasnici furtuni,
mai lasă o rază, călăuză să-mi fie ;
prea suntem departe de liman și de lumi
iar inima noastră, deznădejdea o știe!

Din palme-mi coboară, Îngerul meu, alb
și caută-n zare, un semn de lumină;
să vezi, dacă-n vale, sub cerul Tău, cald
mai este o lume de pace și tihnă!

Mai ține-mi corabia, la cârma Ta dreaptă,
că valul ne-mpinge, spre-adânc, uneori;
cand noaptea-i adâncă și marea-agitată
arată-mi cărarea, spre țărmul din zări!

Nu știu câte ape, mai sunt de trecut,
nici câtă furtună, mai are să vină…
dar știu că și marea,  Doamne, când ai vrut
s-a dat înapoi…din poruncă divină!

Se strânge furtuna în margini de zare
și plânge pământul, sub grea apăsare!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lasă un comentariu